4 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEGURĂ, neguri, s. f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste.Lat. nebula.

NEGURĂ, neguri, s. f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste.Lat. nebula.

negură sf [At: PSALT. HUR. 124r/7 / Pl: ~ri, (îvp) ~re / E: ml nebula] 1 (Lpl) Ceață deasă, care apare îndeosebi dimineața și seara și care reduce mult vizibilitatea Si: (pop) negureală (1), negureață (1). 2 (Pgn) Masă densă și mobilă de particule solide. 3 Întunecime mare Si: beznă, obscuritate, (rar) negureală (2). 4 (Rar; fig) Haos. 5 (Fig; udp „de”) Cantitate mare, imensă de ființe sau de lucruri Si: mulțime, (reg) negurime.

NEGURĂ, neguri, s. f. 1. (La pl. cu valoare de sg.) Ceață groasă, care reduce mult vizibilitatea. Dimineața, înainte de șase, într-o negură de ger de nu se vedea la doi pași, Ilinca încuie poarta curții. AGÎRBICEANU, S. P. 40. Și neguri cresc Din negre văi, Plutind pe munți. IOSIF, PATR. 66. Nu e însă negură, cerul e senin. SLAVICI, N. I 59. Și din neguri, dintre codri, tremurînd s-arată luna. EMINESCU, O. I 148. ◊ Fig. Ochii lui se-ntorceau plini de neguri spre chipul distinsei sale soții. VORNIC, P. 62. 2. Fig. Beznă, întuneric. Clipe scurte, icoane, totuși îmi rupeau negura minții ca niște lumini pîlpîitoare. SADOVEANU, O. I 350. ◊ (De obicei determinat prin «timp» sau «vreme», arată depărtarea în trecut) După anii duși în neguri nu te mai uita cu jale, Dă-i pe veci uitării. VLAHUȚĂ, O. A. I 34. Căta-vom a descoperi, prin negura timpilor preistorici, pe sălbaticii primitivi ai pămîntului. ODOBESCU, S. III 78. O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. EMINESCU, O. I 129. 3. Fig. (Rar) Mulțime mare, număr nesfîrșit. Astă negură de turci va prăda și va pustii țara. NEGRUZZI, S. I 140. – Pl. și: negure (ANGHEL, PR. 24).

NEGURĂ ~i f. 1) Ceață deasă care se formează dimineața, reducând vizibilitatea. 2) fig. Cantitate mare (de ființe sau lucruri); mulțime nenumărată. /<lat. nebula

negură f. 1. ceață groasă; 2. fig. întuneric: din negură de vremi EM. [Lat. NEBULA].

îneguréz v. tr. Acoper cu negură. V. refl. Mă acoper cu negură: munțiĭ s’aŭ înegurat. Fig. Mă posomorăsc. – Se zice și se scrie și înnegurez. V. cețat.

négură f., pl. ĭ (lat. nébula, negură, rudă cu nubes, nour, și nimbus, nimb, și cu scr. nabhas, nour, vgr. nephos, nour, nephéle, negură, germ. nebel, negură; it. nébbia, sard. neula, pv. nieula, sp. niebla, pg. nevoa. Cp. cu neg, fagure). Grămădire de abur des și rece care împedecă vederea, ceĭa ce nu e alta de cît un nour la suprafața pămîntului. Fig. Negura timpurilor, timpurĭ depărtate, noaptea timpurilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

negură s. f., g.-d. art. negurii; pl. neguri

negură s. f., g.-d. art. negurii; pl. neguri

negură s. f., g.-d. art. negurii; pl. neguri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEGURĂ s. 1. v. ceață. 2. v. beznă.

NEGURĂ s. v. inexistență, neant, neființă, nimic.

NEGURĂ s. 1. (MET.) ceață, pîclă, (pop.) negureală, negureață, (reg.) buracă, (prin Transilv.) buștină, (prin Mold.) mocirlă, (înv.) mîglă. (S-a lăsat ~.) 2. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.)

negură s. v. INEXISTENȚĂ. NEANT. NEFIINȚĂ. NIMIC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

negură (neguri), s. f. – Ceață. – Mr. negură. Lat. nĕbŭla (Pușcariu 1168; Candrea-Dens., 1222; REW 5865), cf. it. nebbia, prov. neula, sp. niebla, port. nevoa, alb. negulj. Pentru schimbul bg, cf. nivitninguit (cu infix nazal) sau naevusneg, rubusrug. Explicația plecînd de la lat. *nigrula (Candrea, Éléments, 5) nu e probabilă. – Der. (î)negura, vb. (a se încețoșa, a se întuneca; a se încrunta); negureală, s. f. (ceață); neguros, adj. (cețos, întunecos).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

negura, vb. intranz. – (fig.) 1. (ref. la o situație) A încețoșa, a complica. 2. „Când trăiești rău cu fămeia” (Papahagi, 1925). – Din negură „ceață”.

negura, vb. intranz. – „Când trăiești rău cu fămeia” (Papahagi 1925). – Din negură „ceață” (< lat. nebula).

negură, neguri, s.f. – Ceață (ALRRM, 1973: 665). – Lat. nebula „ceață, nor, fum” (Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DA ZDRASVUET SOLNȚE, DA SKROETSEA TMA! (ДА ЗДΡАВСТВЧEТ СОЛНЦE, ДА CКPOETCЯ TЪMA) (rus.) trăiască soarele, împrăștie negurile! – Pușkin, „Vahkiceskaia pesnea” – Lumina rațiunii împrăștie întunericul ignoranței.

NEGURĂ subst. 1. – mold. (Dm; Buc; Arh; Sd XXII); – V. (BAP II 169); – Gr. munt. (RA I 275); Negurești, s., mold. (Sd XXI). 2. Cf. Negulă t., olt. (BCI III 98). 3. Negurici, Ion, 1833 (AO XXII 121). 4. Neguriță, P., mold.

Intrare: negura
negura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înegura
înegura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Negură
Negură nume propriu
nume propriu (I3)
  • Negură
Intrare: negură
negură1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negură
  • negura
plural
  • neguri
  • negurile
genitiv-dativ singular
  • neguri
  • negurii
plural
  • neguri
  • negurilor
vocativ singular
plural
negură2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negură
  • negura
plural
  • negure
  • negurele
genitiv-dativ singular
  • negure
  • negurei
plural
  • negure
  • negurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

negură, negurisubstantiv feminin

  • 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dimineața, înainte de șase, într-o negură de ger de nu se vedea la doi pași, Ilinca încuie poarta curții. AGÎRBICEANU, S. P. 40. DLRLC
    • format_quote Și neguri cresc Din negre văi, Plutind pe munți. IOSIF, PATR. 66. DLRLC
    • format_quote Nu e însă negură, cerul e senin. SLAVICI, N. I 59. DLRLC
    • format_quote Și din neguri, dintre codri, tremurînd s-arată luna. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote figurat Ochii lui se-ntorceau plini de neguri spre chipul distinsei sale soții. VORNIC, P. 62. DLRLC
    • 1.1. Beznă, obscuritate, întuneric. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Clipe scurte, icoane, totuși îmi rupeau negura minții ca niște lumini pîlpîitoare. SADOVEANU, O. I 350. DLRLC
      • 1.1.1. De obicei determinat prin «timp» sau «vreme», arată depărtarea în trecut. DLRLC
        • format_quote După anii duși în neguri nu te mai uita cu jale, Dă-i pe veci uitării. VLAHUȚĂ, O. A. I 34. DLRLC
        • format_quote Căta-vom a descoperi, prin negura timpilor preistorici, pe sălbaticii primitivi ai pămîntului. ODOBESCU, S. III 78. DLRLC
        • format_quote O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. EMINESCU, O. I 129. DLRLC
  • 2. figurat rar Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O negură de lăcuste. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Astă negură de turci va prăda și va pustii țara. NEGRUZZI, S. I 140. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.