14 definiții pentru muzicuță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUZICUȚĂ, muzicuțe, s. f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (Arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. -uță.

MUZICUȚĂ, muzicuțe, s. f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (Arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. -uță.

muzicuță sf [At: PAS, 2, II, 93 / V: (reg) mozinc~ / Pl: ~țe / E: muzică + -uță] 1 Mic instrument muzical de suflat, format dintr-un șir de tuburi cu ancii de metal, închise într-o cutiuță îngustă, paralelipipedică Si: armonică, (reg) muzică (14). 2 (Imp) Camerton. 3 (Îs) ~ mecanică Flașnetă. 4 (Arg) Gură, considerată ca organ al vorbirii. 5 (Pex) Zgomot. 6 (Reg; îe) A avea ~ A vorbi excesiv. 7 (Reg; îf mozincuța) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg; îf mozincuța) Melodie după care se execută muzicuța (8). 9 (Pex; irn) Scandal. 10 (Irn) Ceartă.

MUZICUȚĂ, muzicuțe, s. f. (Adesea determinat prin «de gură») Mic instrument muzical de suflat, format dintr-un șir de tuburi cu ancii de metal, închise într-o cutiuță îngustă, dreptunghiulară; armonică de gură. Mîna dreaptă se urcă încet spre buzunarul de la pieptul salopetei, pipăi ușor o clipă, scoase o muzicuță de gură mare și strălucitoare. DUMITRIU, V. I 100. ♦ Fig. (Familiar) Gură. Mai tacă-ți muzicuța.

MUZICUȚĂ ~e f. Armonică de gură. /muzică + suf. ~uță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

muzicuță s. f., g.-d. art. muzicuței; pl. muzicuțe

muzicuță s. f., g.-d. art. muzicuței; pl. muzicuțe

muzicuță s. f., g.-d. art. muzicuței; pl. muzicuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUZICUȚĂ s. v. camerton, gură.

MUZICUȚĂ s. (MUZ.) armonică, (rar) eolină. (Cîntă la ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muzicuță, instrument muzical de suflat, la care sunetele se obțin nu numai prin expirație, ci și prin inspirația coloanei de aer. Se compune dintr-un schelet de lemn, la care sunt scobite mai multe orificii dispuse pe un rând sau două (în funcție de tipul sau mărimea instr.). Pe acest schelet sunt fixate două plăci de metal cu lame flexibile din alamă, care produce sunete, unele în contact cu coloana de aer expirată iar celelalte cu coloana de aer inspirată. M. se fabrică în foarte variate tipuri, modele și dimensiuni, între care unele cromatice*. Prin utilizarea diferitelor tipuri de m., se pot alcătui ansambluri (numite uneori și orchestre de m.). Sin.: armonică de gură.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea muzicuță expr. (intl.) a vorbi în timpul unui joc de noroc

Intrare: muzicuță
muzicuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muzicuță
  • muzicuța
plural
  • muzicuțe
  • muzicuțele
genitiv-dativ singular
  • muzicuțe
  • muzicuței
plural
  • muzicuțe
  • muzicuțelor
vocativ singular
plural
mozincuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muzicuță, muzicuțesubstantiv feminin

  • 1. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mîna dreaptă se urcă încet spre buzunarul de la pieptul salopetei, pipăi ușor o clipă, scoase o muzicuță de gură mare și strălucitoare. DUMITRIU, V. I 100. DLRLC
etimologie:
  • Muzică + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.