2 intrări
30 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOȘTENI, moștenesc, vb. IV. Tranz. 1. A dobândi un bun, un patrimoniu, o avere etc., prin moștenire. ♦ A deveni succesorul, moștenitorul cuiva. ♦ P. ext. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. 2. P. gener. A obține, a dobândi. – Din moștean.
moșteni2 vi [At: ALR SN III, h 777/316 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) A mocoși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moșteni1 [At: CORESI, EV. 403 / V: (îrg) muștini / Pzi: ~nesc / E: moștean] 1 vt A primi un bun pe cale de succesiune Si: (înv) a moșneni. 2 vt A dobândi prin testament. 3 vt (C. i. oameni) A deveni succesorul, moștenitorul (1) cuiva la posesiunea unor bunuri, a unor drepturi. 4 vt A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. 5 vtf (înv) A pune pe cineva în stăpânirea unui bun Si: a dărui. 6 vt (Îrg) A pune stăpânire pe ceva. 7 vt A obține. 8 vi (Reg) A fî originar din...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘTENI, moștenesc, vb. IV. Tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament. ♦ A deveni succesorul, moștenitorul cuiva. ♦ P. ext. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. 2. P. gener. A obține, a dobândi. – Din moștean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdang
- acțiuni
MOȘTENI, moștenesc, vb. IV. Tranz. 1. A primi ceva ca moștenire, a dobîndi prin testament. A moștenit o casă. ▭ [Boierii] nu erau o clasă nobiliară ca în Europa, ei n-aveau... dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt, d-a moșteni titluri și slujbe. BĂLCESCU, O. II 14. ◊ Fig. (Cu privire la tradiții, limbă, obiceiuri, însușiri) Curaj dar, scumpii mei amici; aveți o frumoasă campanie de făcut, aveți de apărat tezaurul cel mai scump ce ați moștenit de la strămoși, limba, ALECSANDRI, S. 50. ♦ A înlocui pe cineva în calitate de stăpîn, a deveni moștenitorul cuiva. A moștenit pe fratele său. 2. Fig. (Cu privire la o noțiune temporală) A urma. Un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește. ALEXANDRESCU, M. 4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MOȘTENI ~esc tranz. 1) (bunuri, patrimonii, titluri etc.) A primi prin succesiune; a căpăta prin testament. 2) (calități, caracteristici) A deține prin ereditate. /Din moștean
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moștenì v. a căpăta prin succesiune: a moștenit toată averea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOȘTEAN, moșteni, s. m. (Înv. și reg.) Moșnean (1). – Cf. moșnean.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOȘTEAN, moșteni, s. m. (Înv. și reg.) Moșnean (1). – Cf. moșnean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
moștean, ~ă [At: PRAV. 61 / Pl: ~eni, ~ene / E: cf moșnean, moșan, moșteni1] 1 smf Moștenitor (1). 2 a (Îvr) De moștenire Si: moștenit. 3-5 smf Moșnean (3-5). 6 smf Proprietar. 7 smf Stăpân. 8 smf Băștinaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muștini v vz moșteni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘTEAN, moșteni, s. m. (Arhaizant) 1. Moștenitor, urmaș, succesor, moșnean (3). N-avea pe cine altul care să-i fie moștean. SBIERA, P. 258. Măria-sa Aron-vodă... Moșteanul țărei Moldovei, domnul și stăpînul meu. HASDEU, R. V. 139. Îi rugă să le fie milă de fiul seu Bogdan, pre care îl lasă moștean scaunului. NEGRUZZI, S. I 159. 2. Proprietar, stăpînitor, stăpîn. Romînul, vechi moștean al acestui pămînt, e îndurător și ospătos și darnic. ODOBESCU, S. III 550. Simțimentul drepturilor de moșteni ai țării. BĂLCESCU, O. I 209. ♦ Moșnean (1).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘTEAN ~eni m. înv. reg. v. MOȘNEAN. /cf. moș, moșteni, alb. moșatar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moștean a. și m. 1. moștenitor: s’a îndurat a le da un moștean al împărăției ISP.; 2. moșnean, om de țară. [Cf. albanez MOȘATAR].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moșteán și moșneán m., pl. enĭ (vsl. moštĭnŭ, bg. mosten, puternic, adică „împuternicit, stăpîn”, din răd. mog-, de unde și po-moj-nic și germ. mögen, a putea, vermögen, putere, avere, vermachen, a lăsa moștenire. V. moș). Vechĭ. Moștenitor (V. făt 1). Apoĭ. Munt. Răzeș. – Fem. -eancă, pl. ence. – Pînă pe la 1700 s’a zis și moșt-, și moșn-, ĭar pe urmă numaĭ moșn- (Gĭur. 120). V. megiaș, colon.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) moștenésc și (vechĭ) moșnenésc v. tr. (d. moșnean, moștean). Capăt pin moștenire, îmĭ rămîne de la un mort: a moșteni de la părințĭ o casă, (fig.) un talent, o boală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
moșteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moștenesc, 3 sg. moștenește, imperf. 1 moșteneam; conj. prez. 1 sg. să moștenesc, 3 să moștenească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
moșteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moștenesc, imperf. 3 sg. moștenea; conj. prez. 3 să moștenească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moșteni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moștenesc, imperf. 3 sg. moștenea; conj. prez. 3 sg. și pl. moștenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moștean (înv., reg.) s. m., pl. moșteni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
moștean (înv., reg.) s. m., pl. moșteni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moștean s. m., pl. moșteni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOȘTENI vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda, (înv.) a clironomisi, a mărădui, a moșneni. 2. a apuca. (Obicei ~ de la strămoși.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOȘTENI vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda, (înv.) a clironomisi, a mărădui, a moșneni. 2. a apuca. (Obicei ~ de la strămoși.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOȘTEAN adj., s. v. aborigen, autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pământean.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOȘTEAN s. v. moșnean, moștenitor, răzeș, succesor, urmaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moștean adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂȘTINAȘ. INDIGEN. NEAOȘ. PĂMÎNTEAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moștean s. v. MOȘNEAN. MOȘTENITOR. RĂZEȘ. SUCCESOR. URMAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
moștean, moșteni, (moșnean), s.m. – (reg.; arh.) Moștenitor, băștinaș, autohton (Papahagi, 1925). ♦ (top.) Moșneni, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Fipilașcu, 1940). ♦ (onom.) Moștean, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș (DFN, 2007). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Cf. moșnean (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moștean, moșteni, (moșnean), s.m. – (înv.) Moștenitor, băștinaș, autohton (Papahagi 1925). – Din moș + -tean.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MOȘTENI, com. în jud. Teleorman, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe stg. râului Câlniștea; 1.798 loc. (2000). Expl. de petrol. Creșterea bovinelor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M20) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
moșteni, moștenescverb
- 1. A dobândi un bun, un patrimoniu, o avere etc., prin moștenire. DEX '09 DLRLC
- A moștenit o casă. DLRLC
- [Boierii] nu erau o clasă nobiliară ca în Europa, ei n-aveau... dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt, d-a moșteni titluri și slujbe. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
- (Cu privire la tradiții, limbă, obiceiuri, însușiri) Curaj dar, scumpii mei amici; aveți o frumoasă campanie de făcut, aveți de apărat tezaurul cel mai scump ce ați moștenit de la strămoși, limba, ALECSANDRI, S. 50. DLRLC
- 1.1. A deveni succesorul, moștenitorul cuiva. DEX '09 DLRLC
- A moștenit pe fratele său. DLRLC
-
- 1.2. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. DEX '09 DEX '98
-
- 3. Cu privire la o noțiune temporală: urma. DLRLCsinonime: urma
- Un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește. ALEXANDRESCU, M. 4. DLRLC
-
etimologie:
- moștean DEX '98 DEX '09
moștean, moștenisubstantiv masculin
- sinonime: moșnean moștenitor succesor urmaș
- N-avea pe cine altul care să-i fie moștean. SBIERA, P. 258. DLRLC
- Măria-sa Aron-vodă... Moșteanul țărei Moldovei, domnul și stăpînul meu. HASDEU, R. V. 139. DLRLC
- Îi rugă să le fie milă de fiul seu Bogdan, pre care îl lasă moștean scaunului. NEGRUZZI, S. I 159. DLRLC
-
- 3. Proprietar, stăpân, stăpânitor. DLRLCsinonime: proprietar stăpân stăpânitor
- Romînul, vechi moștean al acestui pămînt, e îndurător și ospătos și darnic. ODOBESCU, S. III 550. DLRLC
- Simțimentul drepturilor de moșteni ai țării. BĂLCESCU, O. I 209. DLRLC
-
etimologie:
- moșnean DEX '98 DEX '09