MIMOZĂ, mimoze, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee sau lemnoase, cu frunze compuse și cu flori mici, roz sau albe, care la cea mai mică atingere se repliază (Mimosa); spec. senzitivă (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa.

mimoză sf [At: MUREȘANU, P. 152/11 / V: ~za / Pl: ~ze / E: fr mimosa, lat mimosa] 1 Specie de plantă erbacee exotică din familia leguminoaselor, cu inflorescența bogată în flori mici și dese, roze sau albe (Mimosa). 2 (Bot; șîc ~-senzitivă, sau, rar ~-simțitoare) Senzitivă (Mimosa pudica) 3-4 (Pre) Floare a mimozei (1-2).

MIMOZĂ, mimoze, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse și cu flori mici, roz sau albe, dispuse în capitule sau spice, foarte sensibile când sunt atinse (Mimosa); spec. senzitivă (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa.

MIMOZĂ, mimoze, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu inflorescențe bogate în flori mici și dese, de culoare roz sau albă. Așa cum ești tu, delicată ca o mimoză. CAMIL PETRESCU, T.II 22. ◊ Mimoză senzitivă (rar, simțitoare) = plantă erbacee din America de Sud, dotată cu o mare sensibilitate, încît frunzele ei se strîng cînd sînt atinse (Mimosa pudica). Țară-n care Mimoza simțitoare ori lotusu-azuriu Sînt serbede vedenii. MACEDONSKI, O. I 224.

MIMOZĂ s.f. Gen de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici roz sau albe. ◊ Mimoză senzitivă = plantă erbacee ale cărei frunze se strîng la cea mai mică atingere. [< fr., lat. mimosa < mimus – care se contractă ca un mim].

MIMOZĂ s. f. 1. specie de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici, roz sau albe, foarte sensibile când sunt atinse. 2. (fam., ir.) persoană foarte sensibilă, gingașă. (< fr., lat. mimosa)

MIMOZĂ ~e f. 1) Plantă meridională, cu frunze compuse și cu flori mici și dese, de culoare roz, foarte sensibile, care se strâng la cea mai mică atingere. 2) Plantă exotică decorativă, cultivată pentru florile ei timpurii, de culoare galbenă. [G.-D. mimozei] /<fr., lat. mimosa

*mimóză f., pl. e (lat. mimósa, fem. d. mimosus, care imitează ca un mim). Bot. O plantă leguminoasă ale căreĭ frunze se strîng cînd le atingĭ. (Se numește și sensitivă).

mimoza sfi vz mimoză

mimoză s. f., g.-d. art. mimozei; pl. mimoze

mimoză s. f., g.-d. art. mimozei; pl. mimoze

mimoză s. f., g.-d. art. mimozei; pl. mimoze

mimoză

mimoză, ze.

MIMOZĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) senzitivă, (rar) simțitoare, (înv.) simțitivă.

MIMOZĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) senzitivă, (rar) simțitoare, (înv.) simțitivă.

MIMOZĂ s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu inflorescență bogată în flori mici și dese, de culoare roz sau albă (Mimosa); s p e c. (și în sintagmele mimoză senzitivă sau, rar, mimoză simțitoare) senzitivă (Mimosa pudica); p. r e s t r. floarea acestor plante. Cf. MUREȘANU, P. 152/11. Țară-n care Mimoza simțitoare ori lotusu-azuriu Sînt serbede vedenii închise-ntr-un sicriu. MACEDONSKI, O. I, 224. Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa pline Cu mimoza. MINULESCU, V. 89. Așa cum ești tu, delicată ca o mimoză, întotdeauna trebuie să fi avut nevoie de un apărător. CAMIL PETRESCU, T. II, 22, cf. 112. - Pl.: mimoze. – Și: mimoza s. f. invar. – Din fr. mimosa, lat. mimosa.

MIMOZA s. f. invar. v. mimoză.