32 de definiții pentru micșunea / micșunică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MICȘUNEA, micșunele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene-aurii, cultivată ca plantă ornamentală (Cheiranthus cheiri).Expr. Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată. ♦ (Pop.) Micsandră. [Var.: micșuni s. f.] – Cf. tc. menekșe.

MICȘUNEA, micșunele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene-aurii, cultivată ca plantă ornamentală (Cheiranthus cheiri).Expr. Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată. ♦ (Pop.) Micsandră. [Var.: micșuni s. f.] – Cf. tc. menekșe.

micșunea sf [At: GRECESCU, FL. 50 / V: (îvr) mixonea, (reg) ~șinea / Pl: ~ele / E: cf tc menekşe] 1 (Șîc ~-de-primăvară, ~-galbenă, ~ele-ruginite) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze de culoare verde-deschis, acoperite cu peri, cu flori plăcut mirositoare, galbene-aurii, bătând, uneori, în brun Si: micsandră, viorea-galbenă, (reg) foaltine, levcoaie-galbenă (Cheiranthus cheiri). 2 (Bot; șîc ~ele-de-câmp) Toporaș (Viola odorata). 3 (Bot) Tămâioară (Viola jovi). 4 (Bot) Viorea-nemirositoare (Viola hirta). 5 (Bot; șîc) ~ele-de-munte Trei-frați-pătați (Viola tricolor). 6 (Bot) Micsandră (Matthiola incana). 7 (Bot) Nopticoasă (Hesperis matronalis). 8 (Bot; îf micșinea) Popilnic-iepuresc (Anemone hepatica). 9 (Îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia violaceelor, cu frunze mici, rotunde-ovale, crestate, cu flori de culoare albastru-închis Si: toporaș, viorea, viorică (Viola alpina). 10 (Bot; îae, lpl) Unghia-păsării (Viola declinata). 11 (Bot; îc) ~ele-gălbioare Trei frați (Viola saxatilis). 12 (Bot; îc) ~-galbenă Viorele galbene (Viola biflora). 13 (Bot; îc) ~ua-apei (sau ~-de-baltă) Roșățea (Butomus umbellatus).

MICȘUNEA, micșunele, s. f. Toporaș. Cu miros de viorele, Trandafiri și micșunele, Bate vîntul țerei mele! HASDEU, R. V. 115. Îmi place micșuneaua, zambila dulce floare. ALEXANDRESCU, M. 191. Frunzuliță micșunele, Pe sub lună, pe sub stele Trece-un cîrd de rîndunele. SEVASTOS, 146. ◊ Expr. (De sau pe) cînd făcea (sau va face) plopul pere și răchita micșunele = niciodată. A fost odată ca niciodată... pe cînd făcea plopșorul pere și răchita micșunele. ISPIRESCU, L. 1. ◊ Compus: micșunele-ruginite (sau micșunea-galbenă) = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mari, plăcut mirositoare, colorate în galben-auriu și brun, cu frunze ascuțite, acoperite cu peri (Cheiranthus cheiri). Iată la o fereastră cîteva rozete, o micșunea galbenă. NEGRUZZI, S. I 322.

MICȘUNEA ~ele f. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare, de culoare galbenă-aurie, așezate în ciorchine; șiboi. * Când va face plopul mere și răchita ~ele niciodată. [Art. micșuneaua; G.-D. micșunelei; Var. micșunică] /<turc. menekșe

micșuneà f. Mold. (în Muntenia micșunele) micsandră de coloare ruginie. [Metateză din turc. MENEKŠÉ].

micșuneá f., pl. ele (turc. menekše, viorea [lat. viola], d. pers. benefše; ngr. menexés. V. mixandră). Munt. vest. Viorea (viola odorata). Munt. est. Mold. Șiboĭ, o plantă cruciferă cu florĭ galbene ruginiĭ, roșiĭ și albe mirositoare (matthiola și cheiránthus). Rădăcină de micșunea. V. stînjinel.

MICȘUNI s. f. v. micșunea.

micșuni sf [At: PAMFILE, S. T. 210 / Pl: ~ele, (rar) ~ici / E: micșunea css] 1-13 Micșunea (1-13).

MICȘUNICĂ, micșunele, s. f. Micsandră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

micșunea/micșuni s. f., art. micșuneaua/micșunica, g.-d. art. micșunelei; pl. micșunele, art. micșunelele

micșunea/micșuni s. f., art. micșuneaua/micșunica, g.-d. art. micșunelei; pl. micșunele

!micșuni s. f., g.-d. art. micșunelei; pl. micșunele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MICȘUNEA s. v. nopticoasă, tămâioară, toporaș, trei-frați-pătați, violetă, viorea.

MICȘUNEA s. 1. v. micsandră. 2. (Cheiranthus cheiri) micsandră, viorea-galbenă, (reg.) foaltine (pl.), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă.

micșunea s. v. NOPTICOASĂ. TĂMÎIOARĂ. TOPORAȘ. TREI-FRAȚI-PĂTAȚI. VIOLETĂ. VIOREA.

MICȘUNEA s. (BOT.) 1. (Matthiola incana și annua) micsandră, (reg.) foaltină, garoafă, șivoi, levcoaie-roșie, vioară-roșie, viorea-roșie, (prin Transilv.) pruvireag. 2. (Cheiranthus cheiri) micsandră, viorea-galbenă, (reg.) foaltine (pl.), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă.

MICȘUNEA-DE-BALTĂ s. v. roșățea.

MICȘUNEA-DE-MUNTE s. v. toporaș, viorea, viorică.

MICȘUNELE-DE-MUNTE s. pl. v. unghia-păsării.

MICȘUNELE-GĂLBIOARE s. pl. v. trei-frați.

micșunea-de-baltă s. v. ROȘĂȚEA.

micșunea-de-munte s. v. TOPORAȘ. VIOREA. VIORICĂ.

micșunele-de-munte s. pl. v. UNGHIA-PĂSĂRII.

micșunele-gălbioare s. pl. v. TREI-FRAȚI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

micșunea (micșunele), s. f.1. Viorea (Viola odorata). – 2. Varietăți de violete (Viola declinata, V. hirta, V. saxatilis, V. Jooi, V. tricolor). – „3.” Micsandră (Matthiola incana). Tc. mehekșe, din per. benefše (Șeineanu, II, 259; Meyer 263), cf. ngr. μενεζές, alb., bg. menekše.Der. micșuniu, adj. (violet).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHEIRANTHUS L., MICȘUNELE RUGINITE, fam. Cruciferae. Gen originar din nordul Africii, estul Asiei, America de N și Europa, 10-.12 specii, plante erbacee sau subfrutescente (cca 25-80 cm înălțime), perene, cultivate ca bianuale, ramificate sau neramificate. Frunze întregi, lanceolate, verzzi, late sau înguste. înflorește în apr.- iun. Flori variat colorate: aurii, galbene- deschis, brune-închis sau deschis, ruginii, violete, mov, cu miros suav, dispuse în raceme. Fructul, silicvă 4-unghiulară cu semințe plane.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

când o face plopul pere (și răchita micșunele) expr. niciodată.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MICȘUNEA s. f. Numele mai multor plante: a) (și în sintagmele micșunea de primăvară, POLIZU, micșunea galbenă, GRECESCU, FL. 50, micșunele ruginite, DS) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze de culoare verde-deschis, acoperite cu peri, cu flori plăcut mirositoare, galbene-aurii, bătînd, uneori, în brun; micsandră, viorea-galbenă, (regional) foaltine, levcoaie-galbenă (Ckeirantkus cheiri). Cf. BULET. GRĂD. BOT. V, 55, SIMIONESCU, FL. 395; b) (și în sintagma micșunele de cîmp, BRANDZA, FL. 144) toporaș (Viola odorata). Cf. COTEANU, PL. 30, LB., GRECESCU, FL. 85; c) tămîioară (Viola jooi). Cf. BRANDZA, FL. 144, GRECESCU, FL. 85, 89; d) viorea-nemirositoare (Viola hirta). Cf. BRANDZA, FL. 144, GRECESCU, FL.85, 89; e) (și în sintagma micșunele de munte, GRECESCU, FL. 88) trei-frați-pătați (Viola tricolor ). Cf. BIANU, D. S.; f) micsandră (Matihiola incana). Cf. PANȚU, pl. ; g) nopticoasă (Hesperis matronalis). Cf. PANȚU, PL. ; h) (în forma micșinea) popilnic-iepuresc (Anemone hepatica). Cf. MARIAN, Î. 393. Flori, nu putrezitoare și trecătoare și lesne veștejitoare, precum sînt ale trandafirilor și ale crinilor și ale micșinealilor (a. 1700). BV, I, 394, cf. COTEANU, PL. 30. Micșunele roșii, albe, cărmizii, învoalte (a. 1784). IORGA, S. D. VIII, 82, cf. LB. Praf de rădăcină de micșunea. PISCUPESCU, O. 308/3. Îmi place micșuneaua, zambila, dulce floare. ALEXANDRU, O. I, 278. Veșmintele ei simple, dar bine tăiate, coafiura cea împănată cu roze și micșunele. FILIMON, ap. TDRG. Cu miros de viorele, Trandafiri și micșunele, Bate vîntul țării mele. HASDEU, R. V. 115, cf. BARCIANU, V., COSTINESCU, BARONZI, L. 138, CIHAC, II, 596, ISPIRESCU, L. 114. Micșunele, micșunelel aud înapoia mea. contemporanul, V2, 523. Se duc la biserică. . . flori de văzdoage, boz, micșunele, busuioc. pamfile, s. T. 53, cf. gIrleanu, l. 32. Micșuneaua sau mixandra (Cheiranthus cheiri) este floare de grădină, șez. xv, 85, cf. iordan, L. M. 193, NICA, L. VAM., BUJOREAN, B. L. 384. Iubesc o porumbiță . . . de-i miroase . . . buzele-a micșunele. TEODORESCU, R. P. 319. Acea mîndră fețișoară . . . Privind . . . Cum cresc micșunelele. POP., ap. GCR II, 295. Rămîi, gâzdiță, sănătoasă Ca o micșunea frumoasă. PĂSCULESCU, L. P. 15. Micșuneaua, cît de frumoasă, dar pînă-n vară nu ține. ZANNE, P. I, 218, cf. 279. Cînd o face plopul mere și răchita micșunele (= niciodată). Cf. ISPIRESCU, L. 1, cf. ZANNE, P. I, 258, com. din NARGINEA-RĂDĂUȚI. ◊ (În poezia populară, în formule fixe) Foicică micșunea, Multă vreme nu trecea. TEODORESCU, P. P. 506, cf. 273. Frunzuliță, micșunele, Pe sub lună, pe sub stele Trece-un cîrd de rîndunele. SEVASTOS, C. 146. Foaie verde micșunea, Ciobanii sosia Și mi-l omora. MAT. FOLK. 4. Verde micșunea, Dar ei ce-mi făcea? Din spate zgîrcea, Curele plesnea, păsculescu, L. P. 214. Verde floare ș-o lalea, Ș-o lalea ș-o micșunea. id. ib. 249. ◊ Micșunea de munte = a) plantă erbacee din familia violaceelor, cu frunze mici, rotunde-ovale, crestate, cu flori de culoare albastru- închis; toporaș, viorea, viorică (Viola alpina). Cf. PANȚU, PL. ; b) (la pl.) unghia-păsării (Vicia declinata). Cf. GRECESCU, FL. 88. Micșunele gălbioare = trei-frați (Viola saxatilis). Cf. GRECESCU, FL. 88. Micșunea galbenă = viorele galbene (Viola biflora). Iată la o fereastră. . . cîteva rozete, o micșunea galbenă. NEGRUZZI, S. I, 322, cf. GRECESCU, FL. 50. ◊ Compus: micșuneaua-apei (sau -de-baltă) = roșățea (Butomus umbellatus). Cf. BARCIANU, V., BRANDZA, FL. 435, GRECESCU, FL. 541, DAMÉ, T. 188. - Pl.: micșunele. - Și: (cu schimbare de suf.) micșunícă (PAMFILE, S. T. 210, GÎRLEANU, L. 32) s. f.; (învechit, rar) mixoneálă (COTEANU, PL. 30), (regional) micșineá s. f. – Cf. tc. m e n e k ș e. – Micșunică: cu schimbare de suf.

Intrare: micșunea / micșunică
micșunea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micșunea
  • micșuneaua
plural
  • micșunele
  • micșunelele
genitiv-dativ singular
  • micșunele
  • micșunelei
plural
  • micșunele
  • micșunelelor
vocativ singular
plural
micșunică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micșuni
  • micșunica
plural
  • micșunele
  • micșunelele
genitiv-dativ singular
  • micșunele
  • micșunelei
plural
  • micșunele
  • micșunelelor
vocativ singular
plural
mixoneală substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mixonea
  • mixoneala
plural
  • mixonele
  • mixonelele
genitiv-dativ singular
  • mixonele
  • mixonelei
plural
  • mixonele
  • mixonelelor
vocativ singular
plural
micșinea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micșinea
  • micșineaua
plural
  • micșinele
  • micșinelele
genitiv-dativ singular
  • micșinele
  • micșinelei
plural
  • micșinele
  • micșinelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

micșunea, micșunele / micșuni, micșunelesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene-aurii, cultivată ca plantă ornamentală (Cheiranthus cheiri). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: toporaș
    • format_quote Cu miros de viorele, Trandafiri și micșunele, Bate vîntul țerei mele! HASDEU, R. V. 115. DLRLC
    • format_quote Îmi place micșuneaua, zambila dulce floare. ALEXANDRESCU, M. 191. DLRLC
    • format_quote Frunzuliță micșunele, Pe sub lună, pe sub stele Trece-un cîrd de rîndunele. SEVASTOS, 146. DLRLC
    • chat_bubble Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: niciodată
      • format_quote A fost odată ca niciodată... pe cînd făcea plopșorul pere și răchita micșunele. ISPIRESCU, L. 1. DLRLC
    • chat_bubble compus Micșunele-ruginite (sau micșunea-galbenă) = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mari, plăcut mirositoare, colorate în galben-auriu și brun, cu frunze ascuțite, acoperite cu peri (Cheiranthus cheiri). DLRLC
      • format_quote Iată la o fereastră cîteva rozete, o micșunea galbenă. NEGRUZZI, S. I 322. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.