LINS, -Ă, linși, -se, adj. 1. (Despre păr) Bine netezit, întins², fără bucle. 2. (Fam.; despre oale sau farfurii) Din care s-a mâncat tot, în care n-a mai rămas nicio urmă de mâncare. – V. linge.

lins, ~ă a [At: LM / Pl: ~nși, ~e / E: linge] 1 Peste care a trecut limba. 2 (Pan; d. păr) Gras și lucios. 3 (Pan; d. păr) Fără bucle Si: drept. 4 (Iuz) Cu părul pomădat și îngrijt pieptănat. 5 (Spc; d. malul unui râu) Netezit de ape. 6 (Spc; d. malul unui râu) Neaccidentat. 7 (Înv; d. lovituri date în jocul de-a armașul) Foarte apropiat de corp. 8 (Înv; îla) Cu punga ~ă Sărac.

linșa vt [At: DEX / Pzi: ~șez / E: fr lyncher] A ucide pe cineva prin linșaj.

LINS, -Ă, linși, -se, adj. 1. (Despre păr) Bine netezit, întins², neondulat. 2. (Fam.; despre oale sau farfurii) Din care s-a mâncat tot, în care n-a mai rămas nici o urmă de mâncare. – V. linge.

LINS, -Ă, linși, -se, adj. 1. (Despre păr) Bine netezit, neondulat. Mama era înaltă și slabă, cu figura prelungă. Purta părul lins. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 17. Bătrîn, de mult cu ochiul stins, Cu părul lins, de vremuri nins, Cu barba albă pîn’ la brîu, E rătăcit într-un pustiu. COȘBUC, P. II 302. Pe figura ei brună se mai văd urme de frumusețe... nasul subțire și părul lins, de un negru lucios. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. ♦ (Rar, despre ape) Neted. Fața apei era linsă, lucie, uleioasă. DUMITRIU, P. F. 4. 2. (Familiar; despre oale sau farfurii cu mîncare) Din care s-a mîncat tot, golit de mîncare pînă la ultima fărîmă. (Întărit, în forma lins-prelins) După ce făcu tot lins-prelins cu fundul în sus, spuse unchiașului că n-a mîncat așa de bine de cînd s-a pomenit el pe lume. POPESCU, B. II 30.

LINȘA, linșez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva prin linșaj. În statul Michigan trei negri au fost linșați. BARANGA, V. A. 15. ◊ (Prin exagerare) Eram siguri că atunci cînd domnul cel gras și cu cioc va ieși, va fi linșat. CAMIL PETRESCU, U. N. 67.

LINȘA vb. I. tr. A ucide pe cineva prin linșaj. [P.i. 3,6 -șează. / < fr. lyncher, cf. Lynch – judecător american].

LINȘA vb. tr. a ucide prin linșaj. (< fr. lyncher)

LINS ~să (~și, ~se) 1) (despre păr) Care nu este ondulat; neted. 2) pop. (despre vase de bucătărie sau farfurii) În care n-a mai rămas nimic după mâncare. /v. a linge

A LINȘA ~ez tranz. A supune linșajului; a ucide prin linșaj. /<fr. lincher

lins a. 1. pieptenat, lucitor, neted: păr lins; 2. fig. scos din cutie: un june lins. [V. linge].

linșà v. a executa într’un mod sumar (după legea lui Lynch).

ling, lins, a línge v. tr. (lat. língĕre, vgr. leiho, scr. ligh, lih, got. bi-laigôn, germ. lecken, engl. lick, care-s înrudite pin sunet cu rom. limpesc, linchesc). Trec limba peste ceva: vaca linge (sub-înț. un bulgăre de sare). A linge unde aĭ scuĭpat, a te întoarce la lucrurĭ saŭ persoane pe care le-aĭ disprețuit odată.

lins, -ă (d. ling). Păr lins, foarte neted (în opoz. cu creț).

*linșéz v. tr. (fr. lyncher, a pedepsi după legea Americanuluĭ Lynch). Ucid pe loc și în public un criminal saŭ un om neĭubit de mulțime.

lins adj. m., pl. linși; f. linsă, pl. linse

linșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. linșez, 3 linșează, 1 pl. linșăm; conj. prez. 1 sg. să linșez, 3 să linșeze; ger. linșând

lins adj. m., pl. linși; f. linsă, pl. linse

linșa (a ~) vb., ind. prez. 3 linșează, 1 pl. linșăm, imperf. 3 sg. linșa; ger. linșând

lins adj. m., pl. linși; f. sg. linsă, pl. linse

linșa vb., ind. prez. 1 sg. linșez, 1 pl. linșăm, imperf. 3 sg. linșa; ger. linșând

linșa (ind. prez. 3 sg. și pl. linșează)

linșez.

LINS adj. v. netezit.

lins adj. v. NETEZIT.

linșa (linșez, linșat), vb. – A ucide pe cineva fără judecată (de către o mulțime). Fr. lyncher. – Der. linșaj, s. n. (acțiunea de a linșa), din fr. lynchage.