9 definiții pentru lingotieră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LINGOTIERĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. lingotière.
LINGOTIERĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. lingotière.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
lingotieră sf [At: DEX / P: ~ti-e~ / Pl: ~re / E: fr lingotière] Formă metalică, de obicei din fontă, în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGOTIERĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei de fontă sau de oțel) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGOTIERĂ s.f. Formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. [Pron. -ti-e-. / < fr. lingotière].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGOTIERĂ s. f. formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. (< fr. lingotière)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LINGOTIERĂ ~e f. Formă metalică în care se toarnă metalul sau aliajul topit pentru a obține un lingou. /<fr. lingotiere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lingotieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. lingotierei; pl. lingotiere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lingotieră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. lingotierei; pl. lingotiere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lingotieră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. lingotierei; pl. lingotiere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ti-e-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lingotieră, lingotieresubstantiv feminin
- 1. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- lingotière DEX '09 DEX '98 DN