lăudăros, ~oasă a [At: DOSOFTEI, PS. 167/4 / V: (reg) ~dur~^[1], laudar~ / P: lă-u~ / Pl: ~oși, ~oase / E: lăuda + -ăros] 1 Care are obiceiul de a se lăuda Si: (îvr) lăudăcios (1), lăudăreț (1), lăudător (7-8). 2 Căruia îi place să se laude cu orice prilej Si: fanfaron, (îvr) lăudăcios (2), lăudăreț (2), lăudător (7-8). 3 Care exprimă, cuprinde laude la adresa propriei persoane Si: laudativ, elogios. corectat(ă)

LĂUDĂROS, -OASĂ, lăudăroși, -oase, adj. Care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude, să se fălească. Rău de treabă și lăudăros. ȘEZ. IV 200. – Pronunțat: lă-u-.

LĂUDĂROS ~oasă (~oși, ~oase) și substantival Care se laudă cu orice prilej; fanfaron. /a lăuda + suf. ~ăros

lăudăros a. care se laudă întruna.

lăudărós, -oásă adj. Căruĭa-ĭ place să se tot laude.

laudaros, ~oasă a vz lăudăros

lăuduros, ~oasă a vz lăudăros

lăudăros (desp. lă-u-) adj. m., pl. lăudăroși; f. lăudăroasă, pl. lăudăroase

lăudăros (lă-u-) adj. m., pl. lăudăroși; f. lăudăroasă, pl. lăudăroase

lăudăros adj. m. (sil. lă-u-), pl. lăudăroși; f. sg. lăudăroasă, pl. lăudăroase

lăudăros.

LĂUDĂROS s., adj. fanfaron, (rar) lăudăcios. (Om ~.)

LĂUDĂROS s., adj. fanfaron, (rar) lăudăcios.

Lăudăros ≠ modest

A FI LĂUDĂROS a se bărbieri, a-și burzului creasta, a se căca pe el, a se cocoși, a-și da aere / ifose, a se da artist / artizanat / crocant / grande / lebădă / mare / rotund, a se da mare sculă de basculă, a face pe boierul / pe nebunu’, a fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz, a se împăuna, a-i muri (cuiva) lăudătorii, a se rupe în figuri, a se simți miez, a-și ține nasul pe sus, a umbla cu nasul pe sus, a umbla în bășini, a se umfla în pene, a i se umfla (cuiva) pipota, a nu-și vedea lungul nasului.