5 intrări

93 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

las, a lăsá v. tr. (lat. laxare, d. laxus, lax; it. lassare, pv. laissar, fr. laisser, sp. dejar, pg. deixar). Părăsesc, nu ĭaŭ cu mine, depun: a lăsa baniĭ acasă, a lăsa armele (jos). Părăsesc, nu ĭaŭ cu mine, mă depărtez de: a lăsa copiiĭ acasă, dușmanu a lăsat mulțĭ morțĭ pe teren. Plec, mă depărtez: las Galațiĭ. Plec, înclin: las capu’n jos. Trec cu vederea, omit: a lăsa treĭ capitule dintr’o carte. Daŭ pin (saŭ și fără) testament: a lăsa copiilor o avere mare. Permit, aștept: nu las să treacă timpu. Permit, daŭ voĭe, liberez: las pe cineva să intre, las pasărea din mînă. Scad, micșorez, fac scăzămînt: a lăsa ceva din preț, din pretențiunĭ. Amîn: las pe mîne. Rezerv, păstrez: las pe mîne. V. refl. Mă întind, mă moĭ: arcu, coarda se lasă. Mă deprim, ajung la un nivel maĭ jos: pămîntu se lasă. Descind, mă scobor, mă daŭ jos: mă las pe scară, pe frînghie, pe rîŭ la vale. Mă pun, mă așez: rănitu se lasă pe scaun, ochiĭ i se lăsară pe masă. Cad, mă depun, mă întind: bruma, frigu, întunericu se lasă. Mă încred, mă bazez: lasă-te pe mine (fam. lasă pe mine și [vest] las’ pe mine!). Mă despart, mă separ, renunț: mă las de beție, de filosofie, de plimbărĭ. Mă separ, mă divorțez: s’aŭ lăsat unu de altu. Cedez: luptă-te și nu te lăsa! Permit, sufer: se lasă să-l bată toțĭ. Hotărăsc, decid: așa a lăsat Dumnezeŭ. Las afară saŭ pe dinafară, omit, scot: a lăsa afară un paragraf, a lăsa pe dinafară un partizan care pretindea un scaun de deputat. Lasă pe mine! (îld. lasă-te pe mine!), încrede-te’n mine (formulă de asigurare serioasă orĭ ironică și alte-orĭ de amenințare). Lasă, lasă! orĭ lasă, că țĭ-oĭ arăta eŭ!, așteaptă, că am să te învăț eŭ minte, aĭ să vezĭ tu cine-s eŭ (formulă de amenințare). Lasă că,... dar, omite că, nu considera că, dar: lasă că e prost, dar e și obraznic! Las în pace, daŭ pace, nu turbur. Las în plata luĭ Dumnezeŭ, las draculuĭ, las să pedepsească Dumnezeŭ, daŭ draculuĭ. Las în voĭa întîmplăriĭ (saŭ a soarteĭ), părăsesc și nu mă maĭ interesez. Las urme, fac semne (impresiunĭ) pe unde trec: ursu a lăsat urme, (fig.) suferința a lăsat urme pe fața luĭ. A nu te lăsa maĭ pe jos de (saŭ de cît) altu, a nu lăsa să te întreacă. Nu te lăsa, strigăt de încurajare la luptă. A o lăsa maĭ moale, 1. a proceda maĭ încet. 2. a-țĭ reduce pretențiunile. A lăsa sec, a începe să posteștĭ luîndu-țĭ adiĭo dela carne pintr’un ultim prînz orĭ cină de carne. Te las cu bine, rămîĭ cu bine, rămîĭ sănătos, adiĭo! Lasă-mă să te las, nu-mĭ cere nimic, ca să nu-țĭ cer nicĭ eŭ ție (ca subst.: acest om e un „lasă-mă să te las”, e un leneș orĭ un indiferent care nicĭ nu face, nicĭ nu cere serviciĭ).

LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

LĂSA, las, vb. I. 1. Tranz. A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns. ◊ Expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr-o incizie, o cantitate de sânge. Lasă-mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit de energie, neglijent, comod. ♦ Spec. A da drumul să cadă; a lepăda. ♦ A pune, a depune ceva undeva. 2. Tranz. A permite, a îngădui, a admite, a nu opri; spec. a accepta ca cineva sau ceva să rămână într-o anumită stare, într-o anumită situație, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a întrerupe ceva. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) cu zile sau a-i lăsa (cuiva) zilele = a cruța viața cuiva. A lăsa (pe cineva) în pace (sau încolo) = a nu deranja pe cineva, a nu-l supăra, a-l lăsa să facă ce vrea; a se dezinteresa de cineva. A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva. A lăsa (pe cineva) în voie = a da cuiva multă libertate sau întreaga libertate. A lăsa (pe cineva) rece = a nu impresiona, a-l face să rămână indiferent. (Refl.) A (nu) se lăsa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) îngădui să fie întrecut de cineva; a (nu) se strădui să ajungă pe cineva. A nu se lăsa (cu una, cu două, odată cu capul etc.) = a nu admite să cedeze, a se împotrivi cu îndârjire. A se lăsa păgubaș = a renunța la ceva. ♦ Refl. A-și îngădui o anumită ținută. ♦ A nu face ceva imediat, a amâna; a aștepta, a păsui1. 3. Tranz. A se îndepărta de cineva sau de ceva, a părăsi (plecând); p. ext. a nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A lăsa pe cineva (sau, refl., a se lăsa) în (sau pe) seama (sau grija, voia) sau pradă cuiva = a (se) da în seama (sau în grija, voia) sau pradă cuiva; a (se) încredința cuiva. Lasă (sau, refl., lasă-te) pe mine (sau pe noi)! = ai încredere în mine (sau în noi)! A lăsa (pe cineva sau ceva) la naiba (sau naibii, dracului, focului) = a nu se mai gândi la... ♦ A nesocoti; a omite, a elimina, a trece cu vederea. ♦ Intranz. (La imper., urmat de o propoziție care cuprinde o concesie, o îngăduință sau o amenințare) Așteaptă să vezi! ◊ Expr. Las’ dacă = a) desigur că nu; b) (în legătură cu o negație) nu mai încape îndoială că... Lasă că... = în afară de faptul că... ♦ (Despre facultăți fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzează prin folosință) A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decât într-o mică măsură). ♦ (Despre dureri) A înceta, a trece. ♦ (Determinat prin „în urmă”; adesea fig.) A trece înaintea cuiva sau a ceva; a depăși, a întrece. ♦ Refl. A se dezbăra de un obicei rău, de un nărav. ♦ Refl. A renunța la o întreprindere proiectată. 4. Tranz. A ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin moștenire. ♦ A face să rămână, să persiste, să se mențină în urma sa; a degaja, a răspândi în urmă; a provoca, a pricinui. ♦ A da o poruncă, a transmite o dispoziție (în momentul plecării, la despărțire); (despre divinitate) a rândui, a statornici, a hotărî. ◊ Expr. A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte. 5. Refl. A merge la vale, a coborî o pantă. ♦ A se așeza pe ceva venind din zbor. ♦ Fig. (Despre întuneric, ger, căldură etc.) A începe, a se produce, a veni. ◊ Expr. (Tranz.) A lăsa sec(ul) = a) a începe zilele de post (al Paștelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paștelui). 6. Tranz. A da (mai) jos; a coborî, a apleca. ♦ Intranz. A reduce din preț, a vinde mai ieftin; a ieftini. 7. Refl. A se îndoi, a se apleca (sub o povară); a se așeza; a se culca. ◊ Expr. A se lăsa greu = a) a apăsa cu toată greutatea corpului; b) a consimți cu mare greutate să facă ceva. – Lat. laxare.

laș1 s [At: L. ROM. 1962, 640 / Pl: ? / E: ger Lasche] (Rar) Piesă metalică de unire a două elemente ale unui ansamblu Si: eclisă1 (1).

laș2, ~ă smf, a [At: C. A. ROSETTI, N. I. 68 / V: (îvr) lace / Pl: ~i, ~e / E: fr lâche] 1-2 (Persoană) lipsit(ă) de curaj și de sentimentul onoarei Si: fricos, josnic, mârșav, mișel. 3-4 (Persoană) necinstit(ă).

lăsa [At: PSALT. 46 / Pzi: las / E: ml laxare] 1 vt (C. i. persoane, rude, prieteni) A părăsi. 2 vt (Fam) A divorța. 3-4 vtr (Îvp; îe) A(-și) ~ (sau a se ~ de) legea sa sau creștinească ori a ~ (pe) Dumnezeu(l) (său) etc. A trece de la religia creștină la o altă religie. 5 vt A părăsi pe cineva într-un moment dificil Si: a abandona, (îvp) a se lepăda, a trăda. 6 vt A părăsi pe cineva într-o stare fizică sau psihică proastă. 7 vt (Pfm; îe) Te (vă) las cu bine (sau sănătos, cu sănătate, cu Domnul, cu Dumnezeu), ori a ~ (cuiva) ziua bună (sau sănătate) Formulă de salut la despărțire sau de încheiere a unei scrisori. 8 vt (Îae) Formulă prin care un muribund se desparte de cei apropiați. 9-10 vtr A renunța de bunăvoie sau forțat la o îndeletnicire, o funcție, o profesie, un proiect etc. 11-12 vtr (Îvp; îe) A nu-și ~ vorba (sau cuvântul jos) sau a nu se ~ de cuvânt A-și ține o promisiune. 13 vt (Îvp; îe) A ~ viața, (lumea sau ortul popii) A muri. 14 vt (Îvp; îe) A nu ~ (pierzării) A sări în ajutorul cuiva. 15 vt A da dramul la ceva sau la cineva ținut strâns Si: a elibera, (înv) a slobozi. 16 vt A pleca dintr-un anumit spațiu, dintr-o anumită zonă geografică etc. 17 vt A ceda un spațiu, un loc sau o zonă geografică în urma unui război sau a unui pact politic. 18 vt A provoca cuiva o stare fizică sau psihică. 19-20 vr (Înv; îe) A se ~ de dulceața lumii A deveni (călugăr sau) pustnic. 21 vt (Îvp; îe) A-și ~ lumea sa A-și părăsi universul existențial. 22 vt (Îvp) A pierde nădejdea. 23 vt (Înv; îe) A ~ sânge A face, printr-o incizie, să curgă o cantitate de sânge de la cineva, în scop terapeutic sau pentru analize. 24 vt (Îae) A răni. 25 vt (Îae) A ucide. 26 vt (Pfm; îe) A-i ~ (cuiva) gura apă A pofti foarte tare la ceva. 27 vt (Pfm; îe) A-i ~ (cuiva) gura apă (după cineva) A dori să aibă relații sexuale cu cineva. 28-31 vt (Pfm; îe) Lasă-mă să te las Se spune despre un om (indiferent,) (lipsit de energie,) (neglijent sau) comod. 32 vt A elibera un animal. 33 vt (Pop; îe) A ~ la vatră A elibera din stagiul militar un soldat. 34 vt (Spc) A da drumul să cadă Si: (pop) a lepăda. 35-36 vt A (de)pune. 37 vt A preda. 38 vt A permite. 39 vt (Spc) A accepta ca ceva sau cineva să rămână într-o anumită stare, situație. 40 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) viu, cu viață, cu zile sau (a-i ~ cuiva zilele) A cruța (7). 41 vt(Pfm; șîe) A ~ (pe cineva) în pace sau (pop) încolo (sau în odihnă) A nu supăra pe cineva. 42 vt (Pfm; îae) A nu mai fi interesat de cineva. 43 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui A nu se amesteca în treburile cuiva. 44 vt (Pfm; îae) A nu contraria pe cineva. 45 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) oltean sau în sapă de lemn ori la papuci, la tinichea, cu scândura, (reg) la lemn, cu mâna la burtă, cu (ori în) pielea goală sau gol ori cu buzele umflate sau cu buza umflată ori pe drumuri A sărăci pe cineva. 46 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva cu buzele umflate A frustra pe cineva. 47 vt (Pfm; îae) A indispune. 48 vt (Pfm; îae) A dezamăgi. 49 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva în voie A da cuiva multă sau întreaga libertate. 50 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) rece A nu impresiona. 51 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) de (sau în) râsul cuiva (ori de râs, de batjocură, înv, în sfârlă sau de ori în rușine) A face de râs. 52 vt (Pfm; îe) A ~ ceva sau pe cineva (ori a o ~) baltă (ori încurcată) sau (reg) a o ~ moartă (în păpușoi ori, rar, în cânepă) A renunța să se mai preocupe de ceva. 53 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) cu gura căscată (sau praf, interzis, țuț, fleașcă, pop, brebenel, mut, mască) A uimi foarte tare. 54 vr (Pfm; îe) A nu se ~ (mai) pe (sau pre) jos A nu mai îngădui să fie întrecut de cineva. 55 vr (Pfm; îe) A nu se ~ cu una, cu două (sau o dată cu capul) A nu ceda cu ușurință. 56 vr (Pfm; îe) A se ~ păgubaș A renunța la ceva. 57 vr (Înv) A-și îngădui o ținută nepotrivită. 58 vt (Pfm; îe) A ~ de azi pe mâine A amâna. 59 vt A pleca de lângă cineva sau ceva. 60-61 vtr (Îfm; îe) A (se) ~ în (ori pe) seama (sau în grija, voia) A (se) da în seama sau în grija, voia cuiva Si: a (se) încredința. 62 vt (Pfm; îe) Las’(ă) (sau lasă-te) pe mine! Exprimă îndemnul de a avea încredere în sprijinul celui care vorbește. 63 vt (Pfm; îe) A ~ la naiba A trata cu indiferență. 64 vt (Îae) A nu se mai gândi la ceva. 65 vt (Înv) A nesocoti. 66 vt A omite. 67 vt A elimina. 68 vt (Șîe) A ~ la o parte sau (înv) într-o parte A trece cu vederea. 69-70 vt (Pfm; îe) Las' dacă Sigur (că nu). 71 vt (Pfm; îe) Lasă că... În afară de faptul că... 72 vt (Subiectul sunt facultăți fizice sau intelectuale, organe sau obiecte, c. i. posesorul) A se degrada. 73 vt (Subiectul sunt facultăți fizice sau intelectuale, organe sau obiecte, c. i. posesorul) A nu mai funcționa. 74 vt (D. dureri) A înceta. 75-76 vt ( Șfg; îe) A ~ în urmă A trece înaintea cuiva sau a ceva Si: a depăși, a întrece. 77 vr A renunța la un obicei. 78 vt A ceda un bun cuiva prin moștenire. 79 vt A face să persiste o imagine, o impresie, o amintire. 80 (Ccr) vt A degaja fum, miros, gaze etc. 81 vt A da o dispoziție în momentul plecării, la despărțire. 82 vt (C. i. o divinitate, un conducător) A statornici. 83 vt (Îe) A ~ cu limbă de moarte (sau cu jurământ) A da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte. 84 vr A ateriza. 85 vr (Bis; îe) A se ~ sec(ul) A începe zilele de post. 86 vt (Bis; îae) A petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea unui post. 87 vt A coborî. 88-89 vtr A (se) îndoi sub o greutate. 90-91 vtr A (se) așeza. 92-93 vtr A (se) culca. 94 vr (Pfm; îe) A se ~ greu A apăsa cu toată greutatea corpului. 95 vr (Pfm; îae) A consimți cu mare greutate să facă ceva. 96 vt (Pfm; asr; îe) A ~ pe cineva mare și devreme A uimi. 97 vt (Euf; îe) A ~ grea, îngreunată sau (înv) îngrecată, (pfm) borțoasă, cu burta mare, cu burta la gură A fecunda o femeie. 98 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva mort A ucide. 99 vt (Îe) A ~ rece pe cineva A nu impresiona. 100 vt (Pop; îe) A ~ (pe cineva) cu izmenele dezlegate A părăsi pe cineva într-un moment nepotrivit. 101 vt (Pfm; îe) A ~ (pe) jos (sau lat, pe coaste) A lovi pe cineva făcându-l să se prăbușească. 102 vt (Pfm; îe) A-i ~ cuiva stârvul (pradă) ciorilor (sau corbilor) A nu îndeplini ritualul înmormântării. 103 vt A ~ ceva sau pe cineva la bunul plac (sau la discreția, la cheremul, pe ori la mâna cuiva) sau A-i ~ cuiva ceva sau pe cineva la discreție (ori pe mână) A pune la dispoziția cuiva ceva sau pe cineva. 104 vt (Pop; îe) A ~ (pe cineva) (tocmai când e) la aman A părăsi pe cineva atunci când are mare nevoie. 105 vt (Pop; îe) A ~ (pe cineva) sub masă A batjocori. 106 vt (Îae) A nu băga în seamă. 107 vt (Pfm; îe) A ~ la latitudinea sau aprecierea, (înv), chibzuința, arbitrul, (rar) propunerea cuiva A accepta libera decizie a cuiva. 108 vt (Îe) A ~ în suspensie A abandona o idee, o acțiune etc. înainte de a o fi dus până la capăt. 109 vt (C. i. inanimate) A face să rămână într-o anumită poziție, stare, într-un anumit mod etc. 110 vt (Pfm; îe) A ~ tabără A părăsi diferite obiecte în dezordine. 111 vt (D. așezări, construcții; îe) A nu (mai) ~ nici piatră pe (sau peste) piatră A distruge complet. 112 vt (Pfm; îe) A ~ (rar în) afară sau pe din afară A nu include. 113 vt (Pfm; îe) A nu ~ din vedere (sau ochi) A urmări. 114 (Pfm; îae) A omite. 115 vt (Pfm; îe) A ~ ceva la spate A nu ține seama de un anumit lucru, de un anumit fapt. 116 vt (Pfm; îae) A ascunde intenționat Si: a piti. 117 vt (Șîe a ~ înapoi sau în urmă) A depăși o idee, o teorie, un argument etc. 118 vt (Pfm; îe) A ~ pe planul al doilea A considera ceva sau pe cineva ca având o importanță secundară. 119 vt (Pfm; îe) A ~ (ceva sau pe cineva) pe ultim(ul) plan A desconsidera. 120 vt (Pfm; îe) A ~ la o parte, sau (înv) în lături A nu folosi, fiind necorespunzător. 121 vt (Îae) A înlătura. 122 vt (Îae) A da deoparte. 123 vt (Pfm; îe) A nu ~ cartea din mână A citi continuu, pentru a se instrui. 124 vt A ~ armele A se preda. 125 vt (Pfm; îe) A ~ toate sau tot(ul) jos ori la sau în pământ (sau a ~ jos) A întrerupe brusc o acțiune, un proces de gândire etc. 126 vt A nu mai acționa fizic sau psihic asupra cuiva. 127 vt (Pfm; îe) A nu ~ pe cineva sau ceva din mână A ține cu autoritate lângă sine. 128 vt (Pfm; îae) A nu pierde o ocazie favorabilă. 129 vt (Pfm; îe) A ~ în bună pace sau, înv, în odihnă, ori a ~ în pacea lui A nu strica starea de liniște sau de repaos a cuiva. 130-131 vtr (Îe) A (se) ~ la (sau în) voia întâmplării (ori sorții, valurilor) sau a ~ în plata (sau în mila) Domnului, ori a (se) ~ în seama (sau în plata, în știrea, înv, în mâna, în judecata) lui Dumnezeu, ori a (se) ~ la Dumnezeu sau a (se) ~ în plata Sfântului (sau în paza Celui de Sus, în știrea Tatălui), ori, (înv) a se ~ la mila Cerescului împărat A nu mai fi interesat de ceva sau de cineva. 132 vr (Înv; îal) A nu mai fi interesat de ceea ce i se întâmplă. 133-134 vt (În imprecații, exclamativ; îe) A ~ ceva (sau pe cineva) la dracu (ori) naibii, boii, pustiei, pârdalnicii, sau dracului, (ori focului, morții, păcatelor sau, euf, încolo) ori (îrg) în năpust (sau năpustului) ori în trudă Exprimă îndemnul (de a întrerupe o acțiune, o stare etc. percepută ca fiind dăunătoare, malefică sau) de a nu se mai preocupa de cineva nedemn. 135 vt A nu lua cuiva ceea ce-i aparține. 136 vt (Îlv) A ~ amanet A amaneta. 137 vt (Îlv) A ~ cuiva cuvântul A înscrie pe cineva la cuvânt. 138 vt A părăsi pe cineva în compania unei persoane. 139 vt A face pe cineva să rămână undeva, într-un loc anumit. 140 vt (Îlv) A ~ pe cineva la examen A nu da nota de promovare cuiva. 141 vt (Îe) A ~ în loc(ul) A substitui. 142 vt (D. mijloace de transport) A transporta până la un punct din drum. 143 vt (Pfm; îe) A-și ~ pielea undeva A trece printr-un mare pericol. 144 (Îae) A muri. 145 vt A depăși, în mișcare, un punct dat. 146 vt (Arg; îe) ~ trompa (sau gura)! Exprimă îndemnul de a tăcea. 147 vr (D. drumuri, cursuri de ape, căi de acces etc.) A se desfășura, întinzându-se într-o anumită direcție. 148 vt A ~ ceva sau pe cineva în umbră A întrece performanțele cuiva. 149 vt (Îvp) A ierta. 150-151 vrt (D. lichide) (A se scurge sau) a face să se scurgă. 152 vt (C. i. urme, semne) A face. 153 vt (Îe) A nu mai ~ (cuiva) nici o (sau vreo) îndoială A da certitudinea. 154 vt (D. persoane; îe) A ~ un gol A reprezenta o mare pierdere prin dispariția fizică. 155 vt A transmite generațiilor următoare rezultatul unei munci deosebite, o realizare valoroasă, o însemnare, o scriere etc. 156 vt (Îe) A ~ un nume A face să rămână în urma sa o anumită faimă sau un anumit prestigiu. 157 vt (Șîe a ~ cu jurământ, sau cu legământ, cu blestem, cuvânt) A face pe cineva să îndeplinească un ordin, o obligație, o dorință etc. 158 vt (Îlv) A ~ poruncă A porunci. 159 vt (Îe) A ~ cuiva ceva în (sau, înv, la) vedere A atrage atenția. 160 vt A face să aparțină. 161 vt A face să existe. 162 vt (Pop; îe) ~-ți-ai oasele picioarelor și pielea vameșului Formulă de blestem. 163 vt (Pop; îe) A ~ să-și (mai) joace calul A lăsa să creadă că avantajul este de partea lui. 164 vt (Imt; precedând verbe la Cj; îf las') Exprimă nepăsarea. 165-166 (Imt, urmat de „că”; îaf) Exprimă un îndemn demobilizator sau liniștitor, o concesie, o amenințare. 167 vt (Pfm; îe) A ~ de capul lui (sau în doaga sau dodiile, frâul, treburile, banii, salba, apele, moarea, râul, sucul) A permite unei ființe, unui lucru, fenomen etc. să acționeze, să se desfășoare etc. conform propriei voințe, tendințe etc., fără a-l mai supraveghea. 168 vt (Pfm; îlv) A ~ pe cineva inima A se îndura. 169 vt (Îe) A ~ câmp (liber sau întins) A permite desfășurarea unor aspecte noi. 170 vi (Îe) A ~ de dorit A avea lipsuri sau defecte. 171 vt (Îrg; îe) A ~ la mas A primi în gazdă. 172 vt A păstra. 173-174 vtr (Îe) A(-și) ~ (o) portiță de scăpare A avea o soluție pentru ieșirea dintr-o încurcătură. 175 vt A face posibilă desfășurarea unei acțiuni, a unui gest, a unui fenomen etc. 176 vt (Pfm; îe) A ~ loc A permite să ocupe un spațiu. 177 vt (Îae) A permite în cadrul unui discurs, a unei atitudini etc., pătrunderea unei noțiuni, a unei interpretări etc. 178 vt (Urmat de v „a crede”, „a înțelege”, „a deduce” la Cj) A insinua. 179 vr (Pfm; îe) A se ~ moale A se așeza, lipsit de vlagă, de putere. 180 vr (Îae) A se relaxa fizic. 181 vr (Îae) A leșina. 182 vr (Îae) A nu mai avea voință. 183 vr (Îae) A-i scădea voința. 184 vr (Îae) A fi indecis. 185 vr (Pop; îe) A se ~ mai mic A-și recunoaște greșelile. 186 vr (Îae) A accepta o stare, o condiție de inferioritate. 187 vr A se așeza modificându-și centrul de greutate pe una din părțile propriului trup. 188-189 vr (Pfm; îe) A se ~ pe-o rână sau într-o dungă (A se culca sau) a se apleca pe o parte. 190 vr (Pfm; îe) A se ~ pe dreapta A se culca. 191 (Pfm; îe) vr A se ~ pe o ureche (sau, reg, pe urechea aia) A neglija. 192 vr A se baza pe ceva. 193 vr A se sprijini fizic. 194 vr (Pfm; d. animale de tracțiune) A se ~ pe tânjală A trage foarte încet, sprijinindu-se pe tânjală. 195 vr (Pfm; d. oameni; îae) A se lenevi. 196 vr (D. persoane) A deveni mai blând, mai calm, mai îngăduitor. 197 vt A ceda în fața unei acțiuni insistente sau agresive, fizice ori psihice, exterioare. 198 vt A nu insista. 199 vi (Înv) A renunța la o convingere sau la o pretenție. 200 vr (Pfm; îe) A nu ~ (pe cineva sau ceva) nici în ruptul capului (ori) nici mort A nu ceda sub nici o formă. 201 vr (Îe) A se ~ pradă (ori prada) cuiva A (se) abandona. 202 vr (Reg; îe) A nu se ~ deolaltă A nu dori să se despartă. 203 vr A nu mai opune rezistență cuiva. 204 vr (Pop; îe) A se ~ de nevoie (sau nevoii) A se neglija. 205 vt (Pop; îe) A ~ buza A-și manifesta vizibil nemulțumirea prin mimică. 206 vt (Pfm; îe) A ~ nasul în jos A nu mai fi îngâmfat. 207 vt A ~ bărbie A se îmbogăți. 208 vr (Șîe a ~ în brațe, la piept) A îmbrățișa pe cineva. 209 vt (Pfm; îe) A-i ~ cuiva mână (sau mâna) liberă (ori, rar, mâinile slobode) A-i permite cuiva realizarea unei anumite acțiuni. 210 vt (Îe) A ~ (toată) libertatea (de sau de a...) A permite. 211 vt (C. i. trăsături fizice sau psihice) A se transmite la urmași. 212 vt (C. i. urmași, moștenitori, copii etc.) A avea. 213 vt (C. i. prozeliți) A forma. 214 vt (Îvp; c. i. urechile) A nu mai ciuli. 215-216 vtr (D. trape, obloane, supape etc.) A (se) închide. 217 vt A readuce un obiect sau o parte a acestuia în poziția inițială, de relaxare, de repaos. 218 vt (C. i. oameni) A elibera. 219 vt (Pfm; îe) A ~ (cuiva) frâu liber sau (pop) a ~ (pe cineva) în frâul său A permite cuiva să acționeze după propria voință. 220 vt (Pfm; îe) A mai ~ din cataramă A renunța la o serie din pretențiile sale. 221 vr (Rar; cf fr lâcher) A lansa. 222-223 vtr (D. legături) A (se) slăbi. 224 vr (D. organe, țesuturi etc.) A ieși din structura inițială. 225 vr (D. îmbrăcăminte) A atârna pe anumite porțiuni, modificându-și forma normală. 226 vr (D. îmbrăcăminte sau încălțăminte) A se lărgi. 227 vr (D. construcții) A se nărui. 228 vt (Pfm; îe) A ~ din preț A ieftini. 229-230 vt (Pfm; îe) A o ~ (ori a ~ ceva) mai ieftin (sau mai moale, mai domol, mai încet, înv, mai slab) (A nu exagera sau) a reduce din pretenții. 231 vr (Îae) A nu se pripi. 232 vt (Înv) A micșora durata unei pedepse. 233 vt (Îe) A ~ timp A amâna. 234 vt (C. i. vocea) A reduce din intensitate. 235 vt (Pfm; îlv) A ~ ancora A ancora. 236 (Îe) A ~ la apă A da drumul unui obiect plutitor pe suprafața apei. 237 vr A se scufunda. 238 vr (Pfm; îe) A se ~ la fund A nu se mai evidenția într-o activitate, într-o acțiune. 239 vr (D. aștri) A coborî spre linia orizontului. 240 vr (D. particule, substanțe etc.) A se depune. 241 vr (D. grupuri de oameni, armate etc. udp „asupra”) A se repezi. 242 vr A descinde. 243 vr (Îlv) A se ~ seara A se însera. 244 vr (Îlv) A se ~ întunericul A se întuneca. 245 vr (Îlv) A se ~ amurgul A amurgi. 246 vr (D. fenomene sau stări atmosferice) A se produce. corectat(ă)

LĂSA, las, vb. I. 1. Tranz. A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns. ◊ Expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr-o incizie, o cantitate de sânge. Lasă-mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit de energie, neglijent, comod. ♦ Spec. A da drumul să cadă; a lepăda. ♦ A pune, a depune ceva undeva. 2. Tranz. A permite, a îngădui, a admite, a nu opri; spec. a accepta ca cineva sau ceva să rămână într-o anumită stare, într-o anumită situație, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a întrerupe ceva. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) cu zile sau a-i lăsa (cuiva) zilele = a cruța viața cuiva. A lăsa (pe cineva) în pace (sau încolo) = a nu deranja pe cineva, a nu-l supăra, a-l lăsa să facă ce vrea; a se dezinteresa de cineva. A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva. A lăsa (pe cineva) în voie = a da cuiva multă libertate sau întreaga libertate. A lăsa (pe cineva) rece = a nu impresiona, a-l face să rămână indiferent. (Refl.) A (nu) se lăsa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) îngădui să fie întrecut de cineva; a (nu) se strădui să ajungă pe cineva. A nu se lăsa (cu una, cu două, o dată cu capul etc.) = a nu admite să cedeze, a se împotrivi cu îndârjire. A se lăsa păgubaș = a renunța la ceva. ♦ Refl. A-și îngădui o anumită ținută. ♦ A nu face ceva imediat, a amâna; a aștepta, a păsui1. 3. Tranz. A se îndepărta de cineva sau de ceva, a părăsi (plecând); p. ext. a nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A lăsa pe cineva (sau, refl., a se lăsa) în (sau pe) seama (sau grija, voia) sau pradă cuiva = a (se) da în seama (sau în grija, voia) sau pradă cuiva; a (se) încredința cuiva. Lasă (sau, refl., lasă-te) pe mine (sau pe noi)! = ai încredere în mine (sau în noi)! A lăsa (pe cineva sau ceva) la naiba (sau naibii, dracului, focului) = a nu se mai gândi la... ♦ A nesocoti; a omite, a elimina, a trece cu vederea. ♦ Intranz. (La imper., urmat de o propoziție care cuprinde o concesie, o îngăduință sau o amenințare) Așteaptă să vezi! ◊ Expr. Las’ dacă = a) desigur că nu; b) (în legătură cu o negație) nu mai încape îndoială că... Lasă că... = în afară de faptul că... ♦ (Despre facultăți fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzează prin folosință) A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decât într-o mică măsură). ♦ (Despre dureri) A înceta, a trece. ♦ (Determinat prin „în urmă”; adesea fig.) A trece înaintea cuiva sau a ceva; a depăși, a întrece. ♦ Refl. A se dezbăra de un obicei rău, de un nărav. ♦ Refl. A renunța la o întreprindere proiectată. 4. Tranz. A ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin moștenire. ♦ A face să rămână, să persiste, să se mențină în urma sa; a degaja, a răspândi în urmă; a provoca, a pricinui. ♦ A da o poruncă, a transmite o dispoziție (în momentul plecării, la despărțire); (despre divinitate) a rândui, a statornici, a hotărî. ◊ Expr. A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte. 5. Refl. A merge la vale, a coborî o pantă. ♦ A se așeza pe ceva venind din zbor. ♦ Fig. (Despre întuneric, ger, căldură etc.) A începe, a se produce, a veni. ◊ Expr. (Tranz.) A lăsa sec(ul) = a) a începe zilele de post (al Paștelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paștelui). 6. Tranz. A da (mai) jos; a coborî, a apleca. ♦ Intranz. A reduce din preț, a vinde mai ieftin; a ieftini. 7. Refl. A se îndoi, a se apleca (sub o povară); a se așeza; a se culca. ◊ Expr. A se lăsa greu = a) a apăsa cu toată greutatea corpului; b) a consimți cu mare greutate să facă ceva. – Lat. laxare.

LAȘ, -Ă, lași, -e, adj. (Despre oameni și despre caracterul lor) Lipsit de bărbăție și de sentimentul onoarei, fricos, mișel; (despre acțiuni) care dovedește un astfel de caracter. Îți închipui că ai o armă împotriva mea și-o întrebuințezi într-un mod laș. BARANGA, I. 189. Dar lucrul cel mai laș în lume E un bărbat tînguitor. COȘBUC, P. I 194. Cei răi sînt totdeauna lași. BĂLCESCU, O. I 103. ◊ (Substantivat) Trec peste lașii ce vor să rămînă în lanțuri de cîine. NECULUȚĂ, Ț. D. 30. Viața-i datorie grea Și lașii se-ngrozesc de ea. Să aibă tot, cei lași ar vrea, Pe neluptat. COȘBUC, P. I 151.

LĂSA, las, vb. I. 1. Tranz. A da drumul unui lucru ținut strîns; a libera, a slobozi. Turcul... descălecă de pe cal și lăsă frîul în mîinile ciobanului. GALACTION, O. I 287. Cînd auzi Pandora țipetul lui Epimeteu, o dată lăsă capacul tronișorului. ISPIRESCU, U. 100. Știi povestea... cu ursul din pădure... L-aș aduce... dar nu mă lasă din labe, dihania! ALECSANDRI, T. I 244. ◊ Expr. A lăsa (cuiva) sînge = a face, printr-o incizie, să curgă o cantitate de sînge (pentru a obține o descongestionare). Dragomir Orzun... era doftor în felul lui și se pricepea de minune să lase sînge. GALACTION, O. I 167. A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva) v. apă. A lăsa (un ostaș) la vatră v. vatră. Lasă-mă să te las, se spune despre un om lipsit de energie și de inițiativă, nepăsător, neglijent, comod. E foarte simpatic, un suflet minunat, numai că-i cam lasă-mă să te las. REBREANU, R. I 21. ♦ A da drumul să cadă, a lepăda. Deacă codru frunza-și lasă, Toți voinicii trag pe-acasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289. ♦ A depune undeva, a face să rămînă undeva. A lăsat actele la minister. 2. Tranz. A da voie, a îngădui, a permite. Storul nu lăsa să pătrundă lumina.Las’să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci. EMINESCU, O. I 97. Aș vrea să zbor și rana din pulpă nu mă lasă. ALECSANDRI, P. III 445. O ușă lăturalnică, deschizîndu-se, lăsă să intre doamna Ruxandra. NEGRUZZI, S. I 143. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A (nu) lăsa pe cineva inima să (nu)... v. inimă. ♦ (Complementul indică un interval de timp) A aștepta (timpul necesar) înainte de a lua o hotărîre, de a începe sau a relua o activitate etc. Să lăsăm cîteva zile încă... să ne mai sfătuim... CARAGIALE, O. III 90. 3. Tranz. A permite ca cineva sau ceva să rămînă într-o anume stare sau situație; a îngădui ca o anumită stare sau acțiune să continue. Lăsați-mi copilăria curată și aducerile aminte neturburate. ARGHEZI, P. T. 146. Mă întorc și las lucrurile cum au fost. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. Lăsați clopotul să plîngă cu-a lui voce de aramă. EMINESCU, O. IV. 45. Boierii, cîți i-au mai lăsat vii, numai frica morții îi mai ține. NEGRUZZI, S. I 138. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) cu zile = a cruța viața cuiva, a nu omorî. S-au rugat foarte să-l lase cu sile. SBIERA, P. 11. A lăsa (pe cineva) în pace (sau încolo) = a da (cuiva) pace, a nu supăra. Lăsați-mă, dați-mi pace... SADOVEANU, O. I 435. Ia lasă-mă-ncolo, mătușă, nu mă supăra! CREANGĂ, P. 189. A lăsa (pe cineva) în boii lui = a da voie cuiva să facă ce vrea; a nu se amesteca în treburile cuiva. Vrei să fii prieten cu mine? Lasă-mă-n boii mei. VLAHUȚĂ, O. A. 469. (Despre întîmplări, evenimente) A lăsa (pe cineva) rece = a nu deștepta interes, a fi indiferent pentru cineva. Prietenia noastră din școală, planurile pe care ni le făceam, iubirea și admirația pe care i-o purtam, toate îl lăsau rece, păreau acum străine de sufletul lui. VLAHUȚĂ, O. A. 469. ♦ A permite sau a contribui ca ceva să fie într-un anumit fel, să capete o anumită dezvoltare. După ce-și lăsă părul său de aur pe spate, începu a alerga prin grădină. ISPIRESCU, L. 151. ◊ Expr. A-și lăsa barbă (sau mustăți, favoriți etc.) = a nu-și rade barba sau mustățile etc. pentru a le îngădui să crească mari. Își lăsă favoriți mari și barbetă. NEGRUZZI, S. I 71. ♦ Refl. A-și îngădui o anumită ținută sau atitudine, a-și permite ceva. Apoi se lăsa la jiletcă și ieșea cu scaunul ca să citească Universul între leandri. BASSARABESCU, S. N. 106. 4. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a se depărta de cineva sau de ceva. Nu prea era vorbăreț, dar știa să spuie destul de bine despre cele ce lăsase și cele ce văzuse. SADOVEANU, B. 58. Adio, pășuni Și poieni, în apus! Păstorul vă lasă Și vara s-a dus! IOSIF, T. 61. Porni lăsîndu-le suspinînd și cu lacrămile în ochi. ISPIRESCU, L. 9. Lasă-ți armele... Și vin lîngă mine, Că ți-o fi mai bine. TEODORESCU, P. P. 446. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva sau ceva) (refl. a se lăsa) în (sau pe) seama (sau voia, grija, prada) cuiva = a (se) da în seama, în grija sau pradă cuiva. Să las eu boii pradă vulturilor. RETEGANUL, P. I 2. Vom lăsa frigările alea pe seama împăratului. ISPIRESCU, L. 324. Lasă-te în sama lor. CREANGĂ, P. 267. A lăsa (pe cineva sau ceva) în voie = a lăsa (pe cineva sau ceva) să se miște sau să lucreze liber, nestingherit, slobod. Și lăsînd în voie carul Îngropase-n palme fruntea, Și cînta trecînd pe puntea Roșului apus. COȘBUC, P. 83. Lasă (refl. lasă-te) pe mine (sau pe noi) = bizuie-te pe mine (sau pe noi), ai încredere în mine (sau în noi). Știu cine vrei să zici... Lasă-te pe mine! BOLINTINEANU, O. 390. Cucoană soacră... las’ pă noi. ALECSANDRI, T. I 144. A lăsa (pe cineva) cu buzele umflate (rar cu buza umflată) = a înșela pe cineva în așteptările lui, a nu-și ține o promisiune, a lăsa pe cineva supărat, nemulțumit. V. buză. Ziua se duce și altele vin, fără urmă se strecor și ne lasă cu buza umflată. ALECSANDRI, T. 739. A lăsa (pe cineva) lat v. lat. ◊ (Urmat de determinări la dativ, arătînd în seama cui rămîne lucrul părăsit) Cei vii se pregăteau să lase singurătății și tăcerii pe cei căzuți. SADOVEANU, O. VII 15. ♦ Fig. A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva. (Subiectul este o facultate fizică sau intelectuală) Urechile îl cam lasă. DELAVRANCEA, la TDRG. În minuta cînd voiam a mă duce, puterile m-au lăsat. NEGRUZZI, S. I 52. (Subiectul este un obiect de folosință care se uzează, se consumă, se termină) Nu ajunsese să-și încheie ziua de lucru numai cu motorina cu care își încărcase rezervorul. Motorul îl lăsase tocmai acum. MIHALE, O. 93. ♦ (Determinat prin «în urmă») A trece înaintea unei persoane sau a unui lucru; a depăși, a întrece. Umbla repede și în curînd lăsă în urmă drumeții ce veneau dinspre gară. DUMITRIU, N. 13. Trecură dealuri, trecură munți și văi, lăsară în urmă păduri dese și verzi. ISPIRESCU, L. 22. Nici pomeneală nu era ca să se apropie cineva de această iapă, căci pe toți îi lăsa în urmă. id. ib. 80. ◊ Refl. (În expr., de obicei în construcții negative) A se lăsa (mai) pe (sau pre) jos = a îngădui să fie întrecut de cineva, a-și recunoaște slăbiciunea. Scoaseră și muierile securile lor cele cu două ascuțișuri și nu se lăsau mai prejos decît bărbații. ISPIRESCU, U. 52. ♦ A renunța la o îndeletnicire, la o activitate; a întrerupe. Ce-ai fi vrut? Să-și lase omul treburile și să ghicească c-am venit noi? BARANGA, I. 152. Să lase lucrul mai devreme și să vină la club. PAS, Z. IV 66. ◊ Expr. A o lăsa mai domol v. domol. A lăsa (ceva) baltă = a întrerupe brusc și complet o activitate începută, a nu se mai interesa de ceva, a nu se mai ocupa cu ceva. Ai fi în stare să lași totul baltă, să trîntești ușa și să pleci. BARANGA, I. 185. A lăsa naibei (sau la naiba, focului) = a nu se mai gîndi la..., a nu mai fi preocupat de... Lasă focului basmul. La noapte... Va fi numa bine: noapte, vijelie, basm. DELAVRANCEA, A. 2. Te las naibei, sărăcie, Și mă duc la vitejie! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se dezbăra de un obicei, de un nărav, de o îndeletnicire; a renunța la o întreprindere proiectată. S-a lăsat de fumat.Îl rugau să se lase de a face călătoria. ISPIRESCU, L. 4. N-au mai spus și alții lumii de-a ei rele să se lase. EMINESCU, O. IV 111. ◊ Expr. A se lăsa păgubaș = a renunța la ceva. S-au făcut sondaje pe albia Siretului, apoi lumea s-a lăsat păgubașă. POPA, V. 240. 5. Tranz. A provoca, a produce; a face să rămînă, să se mențină, să persiste în urma cuiva. Milescu intră vesel în odaia lui: uitase reaua impresie ce i-o lăsase vorbele colonelului. D. ZAMFIRESCU, R. 211. Dar cîntecul se curmă în noaptea cea adîncă Ca zgomotul ce lasă un călător trecînd. BOLINTINEANU, O. 7. Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe, Răpind sania ușoară care lasă urme albe. ALECSANDRI, P. A. 114. Fundul căldării lasă scîntei. ȘEZ. III 46. ♦ (Uneori determinat prin «de moștenire» sau «ca moștenire») A transmite prin moștenire. Îl iau de suflet, îi las lui ce am. SADOVEANU, O. VII 270. De moștenire n-am să-ți las decît un frîu de cal. ISPIRESCU, L. 147. Ieși numai oleacă să te văd încaltea, vrednic ești de comoara ce ți-o las, și apoi să mor cu plăcere. CREANGĂ, P. 226. ◊ Fig. Căci te iubeam cu ochi păgîni Și plini de suferinți Ce mi-i lăsară din bătrîni, Părinții din părinți. EMINESCU, O. I 192. ◊ (Cu complement dublu) Al tău nume moștenire... îl lași. ALEXANDRESCU, M. 15. ◊ Expr. A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurămînt) = a hotărî, a dispune înainte de moarte. O să las cu jurămînt, Cine m-o băga-n pămînt Să-mi facă sicriu de nuc. ȘEZ. IV 138. ♦ (În credințele mistice, subiectul fiind divinitatea) A rîndui, a statornici. Nu e zi lăsată de bunul dumnezeu În care să nu-ți deie dovezi de placul său. ALECSANDRI, T. II 96. 6. Refl. A nu se opune cuiva sau la ceva, a sta, a fi la discreția...; a permite. Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! REBREANU, R. I 195. Mai nu vrei și mai te lași. EMINESCU, O. I 210. Roșul mă cunoștea, Să-l încalec se lăsa. TEODORESCU, P. P. 535. ◊ Expr. A nu se lăsa (cu una cu două, o dată cu capul sau nici mort) = a se împotrivi, a nu se da bătut. Nu se lăsa cu una cu două și lupta reîncepea. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. Mult a stăruit, – zicea că nu se lasă nici moartă... și uite că te-a adus. STĂNOIU, C. I 59. Nu se lasă cu una cu două. ISPIRESCU, L. 84. Harap-Alb... aleargă în dreapta și în stînga și nu se lasă pînă ce găsește. CREANGĂ, P. 238. ♦ (La imperativ, mai ales în construcții negative) A ceda, a se da bătut. Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați. BENIUC, V. 15. Tu, codrule, nu te lăsa Și luptă-te bine! COȘBUC, P. I 237. Lasă-te... nu merge mai departe. RETEGANUL, P. I 73. Călușeri de pe Tîrnavă... Dați, măi, dați, Nu vă lăsați! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 416. ♦ (Urmat de determinări abstracte la dativ) A se dărui cu totul, a cădea pradă. Erau destul de obosiți, așa că se lăsară odihnei. VORNIC, P. 147. Ei, îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă. EMINESCU, O. I 59. 7. Tranz. A nesocoti, a omite, a elimina. Din rugăciunile mele am lăsat-o vreodată pre ea? EMINESCU, N. 58. ◊ Expr. A lăsa la o parte = a trece cu vederea, a nu ține seamă de... Dar să lăsăm la o parte aceste glume... căci în adevăr nu pot a le lua altfel. BOLINTINEANU, O. 428. ♦ (La imperativ, urmat de «că», introduce o propoziție care cuprinde o concesie, o îngăduință sau o amenințare) Așteaptă să vezi. Lasă, își zise el... că cine rîde mai la urmă rîde mai cu folos. ISPIRESCU, L. 36. Lasă măi femeie, că de-om trăi, vom fi noi harnici să mai facem copii. CREANGĂ, P. 177. Ei las’... că te-oi învăța eu! ALECSANDRI, T. I 57. Las’ că te-oi juca eu! NEGRUZZI, S. I 10. ◊ Expr. Lasă că... = în afară de faptul că..., făcînd abstracție de... Las’ că era de la Piatră de locul ei, dar era și îmbojorată Malca... din pricina plînsului, că se despărțește de socri. CREANGĂ, P. 114. Avea un nas... las’ că era grozav de mare, dar apoi era cîrligat. NEGRUZZI, S. I 5. Las’ dacă = a) desigur că nu. [Voi] vorbi eu și cu dînșii și las’ dacă va fi ceva! CREANGĂ, P. 13; b) (în legătură cu o negație) nu mai încape îndoială că... Las’ dacă nu i-a da odihna pe nas! CREANGĂ, P. 301. Lasă asta (sau astea) = nu mai insista, treci la altele. Lasă astea acum. O dată dacă te-am ales, tu ești a mea. ISPIRESCU, L. 37. 8. Refl. (Adesea determinat prin «jos» sau «în jos») A merge la vale, a coborî o pantă, a-și da drumul (din înălțime). Începuseră tabere de cară să se lase în jos cu poloboace goale, după vin nou. SADOVEANU, Z. C. 5. Flăcăii din jurul ogrăzii se lasă repede în vale ca să iasă înaintea nuntașilor. BUJOR, S. 96. Calul o dată zboară cu dînsul pînă la nouri și apoi se lasă în jos ca o săgeată. CREANGĂ, P. 196. ♦ A se așeza pe ceva venind din zbor. O cioară cu pui de găină în gură Se lasă pe-o creangă uscată. BENIUC, V. 100. Un stol de grauri se lasă, pieziș, în apropiere. GÎRLEANU, L. 38. Ajunse la un munte mare... Aci văzuse el că se lăsase porumbeii. ISPIRESCU, L. 216. ♦ Fig. (Despre întuneric, ger, căldură etc.) A începe, a se așeza, a veni. Dar de-abia se lasă întunerecul și, precauți, se pregătesc să părăsească pădurea. BOGZA, C. O. 246. S-a lăsat peste pămînt întîia căldură. SAHIA, N. 63. Ancorează marinare!Iată: noaptea s-a lăsat. MACEDONSKI, O. I 161. Se lasă gerul pe pămînt. BELDICEANU, P. 74. ◊ Expr. A se lăsa secul = a începe zilele de post, a fi în ziua de lăsata-secului (v. lăsat). La crîșma lui moș Precu E-atîta zvon și veselie, De parcă azi se lasă secu. TOPÎRCEANU, M. 72. 9. Tranz. A da jos, a coborî, a apleca. Lasă în jos gulerul blănii, să poată vorbi mai liber. C. PETRESCU, C. V. 157. Mai rumpe-n palme cîte-un spic Și răsfățat apoi își lasă Pe spate capul și nu-i pasă De fete și de cîmp nimic. COȘBUC, P. I 87. Făt-Frumos îl ascultă și lăsă arcul în jos. ISPIRESCU, L. 75. ◊ Expr. A lăsa buza v. buză.Refl. Cînd spectacolul a luat sfîrșit, cortina... s-a lăsat și s-a ridicat de peste 20 de ori. STANCU, U.R.S.S. 75. Cumpenele fîntînilor se lăsau și se ridicau necontenit, scîrțîind. SADOVEANU, O. VII 237. Soarele în urmă se lăsa încet, copacii parcă se lungeau. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. ♦ (Cu privire la voce, ton etc.) A face să fie mai jos, mai grav; a coborî. Peruianu vorbea sentențios, lăsînd tonul după fiecare propozițiune. VLAHUȚĂ, O. A. III 85. ♦ Intranz. A reduce din preț, a se mulțumi cu un preț mai mic, a vinde mai ieftin. În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43. (Urmat de o determinare care precizează prețul) Ai să lași cu nouă lei, Moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 117. ◊ Tranz. Cît lași orzu? ALECSANDRI, T. 1540. ♦ A coborî așezînd undeva, punînd pe ceva. Și-a ei mînă prea frumoasă, Fină, dulce, ea și-o lasă Pe-al lui creștet adorat. EMINESCU, L. P. 146. 10. Refl. (Despre terenuri, construcții, materiale etc.) A se apleca (sub o povară), a-și coborî nivelul, a se denivela, a se îndoi. Ștrașina se lăsase de tot într-o parte, ca o pălărie de nebun, cerînd ajutor, cerînd aer. BASSARABESCU, V. 51. ♦ (Despre persoane) A se apleca, a se așeza, a se culca. A intrat Gheorghiță și s-a lăsat într-un cot pe-o lăicioară. SADOVEANU, B. 73. Se lăsă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158. Pe jeț tăcut se lasă, cu dreapta pe a lui spadă. EMINESCU, O. I 94. (Cu pronunțare regională) Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lasase pe un scaun. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ Expr. A se lăsa pe tînjală v. tînjală. A se lăsa greu = a) a apăsa cu toată greutatea corpului. Ea se lăsase dulce și greu pe al lui braț. EMINESCU, O. I 97; b) fig. a nu accepta (ceva) fără a face rezerve, a nu admite de îndată. Cristea dăduse de știre la primărie să-i vie, la legat snopii și la treier, datornicii. Oamenii se lăsau greu și se uitau pe subt căciulă. SADOVEANU, M. C. 188. Vezi că aranjasem altceva... crezu de cuviință să se lase greu Ion Ozun. C. PETRESCU, C. V. 158. – Prez. ind. și: (regional) lăs, leși; prez. conj. pers. 3 și: să lese (NEGRUZZI, S. I 173).

LAȘ, -Ă adj. Fricos, slab de înger; mișel. [< fr. lâche, cf. lat. laxus – slab].

LAȘ, -Ă I. adj., s. m. f. (om) fricos, slab de înger; mișel. II. adj. care denotă lipsă de curaj. (< fr. lâche)

LAȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care vădește lipsă de curaj și demnitate; fricos. /<fr. lâche

A SE LĂSA mă las intranz. 1) A merge la vale; a coborî o pantă. 2) A veni de sus în jos. Se lasă ceața. 3) A se așeza venind din zbor. 4) (despre întuneric, ger, căldură etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a începe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se îndoi sub o povară. 6) A renunța la ceva. ~ de fumat.~ păgubaș a renunța benevol la ceva. 7) A nu se împotrivi (să aibă loc sau să se efectueze). 8) A cădea pradă. ~ dus de gânduri. 9) (la imperativ, mai ales în construcții negative) A (nu) se da bătut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea în intensitate; a se micșora. Gerul s-a mai lăsat. 11) A-și sprijini greutatea; a se rezema; a se așeza. S-a lăsat pe umărul lui. S-a lăsat pe un scaun. /<lat. laxare

A LĂSA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns; a face să devină liber. ◊ ~ pasărea să zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sânge a face să curgă din corpul cuiva, printr-o incizie, sânge. 2) A pune ceva undeva. ~ haina în cui. 3) A da voie (să se înfăptuiască ori să aibă loc); a permite; a îngădui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva să ramână în starea în care se află. ◊ ~ (pe cineva) în pace a nu deranja pe cineva; a-l lăsa să facă ce vrea. ~ (pe cineva) în voie a da cuiva libertate deplină. 5) A face să nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe mâine a amâna mereu ceva. 6) A face să rămână ceva în urma sa; a transmite prin moștenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua în seamă; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu ține cont. 8) A face să fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A părăsi plecând în altă parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ ușa deschisă. /<lat. laxare

Las Casas m. episcop spaniol în Mexic, faimos pentru zelul cu care luă în apărare pe americanii indigeni în contra barbariei spaniole (1474-1566).

lăsà v. (activ) 1. a părăsi, a se depărta de: l’am lăsat acasă; 2. a nu lua cu sine: lăsați aci bagajul; 3. a nu ridica: a lăsa banii pe masă; 4. a trece cu vederea: las’că, nu numai; 5. a da printr’un legat: a lăsa copiilor avere mare; 6. a se încrede: las’ pe mine; 7. a îngădui, a aștepta: lasă c’o veni vremea; 8. a permite: n’o lasă inima să crează; 9. a nu opri: lasă-l să intre; 10. a scădea: mai lasă din preț; 11. a da pace: lasă-mă să te las. ║ (reciproc) 1. a se destinde, a se muia: arcul trăsurei se lăsase; 2. fig. a renunța: ș’a lăsat de beție; 3. a descinde: s’a lăsat binișor de pe scară; 4. a cădea: noaptea se lasă frig; 5. a se micșora, a se potoli: gerul s’a mai lăsat; 6. a se încrede: se lasă pe mâna medicilor; 7. a persista: a se lasă de joc; 8. a ceda: nu vă lăsați! 9. a suferi: se lasă să-l bată toți. [Lat. LAXARE, a destinde, a face slobod].

*laș, -ă adj., pl. f. e (fr. lâche, neîntins, și (fig.) laș, [d. lat. laxus, lax]; lâcher, a da drumu, a lăsa. V. las). Fricos, mișel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+lasă-mă-să-te-las s. m. și f., g.-d. art. lui lasă-mă-să-te-las; pl. lasă-mă-să-te-las

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. lașă, art. lașa, pl. lașe

lăsa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. las, 2 sg. lași, 3 lasă; conj. prez. 1 sg. să las, 3 să lase; imper. 2 sg. afirm. la (și: lasă-l, las-o)

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. lașă, art. lașa, pl. lașe

lăsa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. las, 2 sg. lași, 3 lasă; conj. prez. 3 lase

laș adj. m., s. m., pl. lași; f. sg. lașă, pl. lașe

lăsa vb., ind. prez. 1 sg. las, 2 sg. lași, 3 sg. și pl. lasă; conj. prez. 3 sg. și pl. lase

laș, pl. lași, f. lașă, pl. lașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LAȘ adj., s. fricos, (livr., fam. și depr.) poltron, (pop.) mișel, (înv.) codaci. (Om ~.)

LĂSA vb. 1. (pop.) a lepăda. (~ ceva din mână.) 2. v. depune. 3. v. uita. 4. v. preda. 5. v. apleca. 6. v. povârni. 7. v. strâmba. 8. v. trage. 9. v. cădea. 10. a cădea, a coborî, a scoborî. (S-a ~ ceața.) 11. v. face. 12. v. produce. 13. v. orândui. 14. v. testa. 15. v. aproba. 16. v. ceda. 17. a ceda, a se îndupleca, (fig.) a se muia. (Să nu te ~ cu nici un preț.) 18. v. amâna. 19. v. abandona. 20. v. dezbăra. 21. v. renunța. 22. v. reduce. 23. v. respinge. 24. v. bizui.

LĂSA vb. v. depăși, ierta, întrece, pune.

LAȘ adj., s. fricos, (livr. și fam.) poltron, (pop.) mișel, (înv.) codaci. (Om ~.)

LĂSA vb. 1. (pop.) a lepăda. (~ ceva din mînă.) 2. a depune, a preda. (A ~ geamantanul la gară.) 3. a uita. (Și-a ~ ochelarii acasă.) 4. a încredința, a preda, (franțuzism) a confia. (A ~ cuiva ceva.) 5. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile se ~ de rod.) 6. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) pleca, a (se) povîrni, a (se) prăvăli, (pop., fam.) a (se) hîi. (Casa s-a ~ pe o parte.) 7. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) strîmba, (pop. și fam.) a (se) hîi, (reg.) a (se) șoldi. (Stîlpul de telegraf s-a ~.) 8. a coborî, a trage. (A ~ perdelele.) 9. a se așeza, a se așterne, a cădea, a se depune, a pica. (S-a ~ bruma.) 10. a cădea, a coborî, a scoborî. (S-a ~ ceața.) 11. a se face, a se ivi, a sosi, a veni. (Cum s-a ~ seara, a plecat.) 12. a produce, a provoca. (I-a ~ o vie impresie.) 13. a hotărî, a orîndui, a rîndui, a statornici. (Așa a ~ destinul.) 14. (JUR.) a testa. (A ~ ceva unor succesori.) 15. a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a permite, a primi, (livr.) a concede, (înv. și pop.) a se prinde, (înv. și reg.) a se pleca, (Mold. și Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ~ să se scoată la concurs postul vacant.) 16. a ceda, a da. (Îi ~ întregul apartament.) 17. a ceda, a se îndupleca, (fig.) a se muia. (Să nu te ~ cu nici un preț.) 18. a amîna. (Să ~ pe altădată discuția.) 19. a abandona, a părăsi, (franțuzism rar) a placa, (înv. și pop.) a oropsi, a pustii, (înv. și reg.) a năpusti. (Și-a ~ copiii, familia.) 20. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înțărca. (S-a ~ de un viciu.) 21. a renunța, (pop.) a se lepăda. (S-a ~ de tutun.) 22. a micșora, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preț.) 23. a respinge, (fig.) a trînti. (L-a ~ la examen.) 24. a se baza, a se bizui, a conta, a se încrede, a se sprijini. (Pot să mă ~ pe tine?)

lăsa vb. v. DEPĂȘI. IERTA. ÎNTRECE. PUNE.

Laș ≠ brav, curajos, viteaz, neînfricat, temerar

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

laș (lașe), adj. – Fricos, poltron. Fr. lâche.Der. lașitate, s. f., format după fr. lâcheté.

lăsa (las, lăsat), vb.1. A părăsi, a da drumul unui lucru, a se îndepărta de ceva. – 2. A face să rămînă. – 3. A da din mînă, a da drumul, a pune în libertate. – 4. A permite, a consimți. – 5. A abandona, a renunța la ceva. – 6. A părăsi, a se despărți, a divorța. – 7. A omite, a exclude, a trece cu vederea. – 8. A reduce, a scădea (un preț sau o pretenție). – 9. (Înv.) A ierta, a scuti. – 10. A amîna (se construiește cu prep. pe). – 11. A părăsi, a abandona un loc. – 12. A trînti la examen, a declara căzut la examen pe cineva. – 13. A rămîne în urmă, a imprima dîre, urme. – 14. A dispune, a porunci cu limbă de moarte. – 15. (Despre Dumnezeu) A porunci, a ordona, a stabili. – 16. A însărcina, a încredința. – 17. A numi, a desemna. – 18. A slobozi, a produce, a emana. – 19. A produce, a renta. – 20. (Refl.) A se destinde, a se înmuia. – 21. (Refl.) A ceda, a renunța, a se da convins. – 22. (Refl.) A ceda, a admite, a consimți, a permite. – 23. (Refl.) A se înfrîna, a se abține (se construiește cu prep. de). – 24. (Refl.) A se încrede, a se sprijini, a avea încredere (se construiește cu prep. în sau pe). – 25. (Refl.) A ceda, a șovăi, a se mlădia, a se potoli, a se domoli. – 26. (Refl.) A cădea, a se culca. – 27. (Refl.) A coborî, a scădea. – 28. (Refl., Trans. de S.) A descăleca; a se face noapte. – 29. (Refl.) A surveni, a se apropia o intemperie. – 30. (Refl.) A amenința, a făgădui (Arg., se construiește cu prep. cu). – Mr. (a)las, megl. las, istr. lǫsu. Lat. laxāre (Diez, I, 243; Pușcariu 945; Candrea-Dens., 953; REW 4955; DAR), cf. it. lasciare, prov. laissar, fr. laisser, alb. lëšoń (Philippide, II, 646). – Der. lăsător, adj. (neglijent); lăsătoare, s. f. (cărare de oi); lăsiu, adj. (neglijent); lăsat, s. n. (abandon; părăsire; carnaval); lăsătură, s. f. (lăsare; omisiune; deprimare); lăsăciune, s. f. (iertare; separare; divorț, înv.); lăsămînt, s. n. (Trans., legat, testament, moștenire).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LAS CASAS, Bartolomé de (1474-1566), misionar dominican, istoric și umanist spaniol. Supranumit „Apostolul indienilor”. Activitate misionară în Antile și America spaniolă. Apărător al drepturilor amerindienilor împotriva cuceritorilor spanioli, vizând o colonizare mai umană. Episcop de Chiapas, Mexic (1544-1547). Descurajat de autorități s-a întors în Spania (1547). Autor al unei monumentale „Istorii a Indiilor”.

LAS CASES [las ká:z], Emmanuel-Augustin-Dieudonné-Joseph, conte de (1766-1842), memorialist francez. Secretar al lui Napoleon I, pe care l-a însoțit în exil. A redactat „Memorialul de la Sfânta Elena”, importantă mărturie directă privind ultima perioadă din viața împăratului. Autor al unui atlas istoric.

LAS NAVAS DE TOLOSA, așezare în Spania (Andalusia), în apropierea căruia, la 16 iul. 1212, armatele unite ale Castiliei, Leónului, Aragónului și Navarrei, conduse de regele Castiliei, Alfons VIII, au înfrânt armata maură a Almohazilor, condusă de Muhammad an-Nasr ibn Iakub-al Mansur.

LAS PALMAS DE GRAN CANARIA, oraș în Spania insulară, port pe țărmul de NE al Ins. Gran Canaria (arh. Canare); 373,8 mii loc. (1995). Important nod pentru traficul de mărfuri transatlantic. Aeroportul Gando. Constr. și reparații navale. Rafinărie de petrol. Produse chimice (îngrășăminte), textile și alim. (zahăr, țigarete, conserve de pește ș.a.); sticlărie, pielărie, chibrituri. Exportă zahăr, banane, tomate, țigarete ș.a. Stațiune turistică. Muzeul Canarelor. Muzeu de Artă. Teatru. Catedrala Santa Ana (1497). Fundat în 1478 de Juan Rejón și vizitat de Columb în 1492.

LAS VEGAS [las vegəs], oraș în SV S.U.A. (Nevada), situat într-o zonă deșertică, la 35 km NV de Hoover Dam și lacul de acumulare Mead, la 619 m alt.; 368,4 mii loc. (1995, cu suburbiile North Las Vegas, Winchester, Paradise, Sunrise Manor, Henderson). Aeroport Centru de cercetări nucleare. Universitate. Ind. electrotehnică, chimică și alim. Renumită stațiune balneoclimaterică și turistică, cu numeroase cazinouri, hoteluri de lux, baruri, piscine, terenuri de golf etc., a cărui dezvoltare s-a accentuat după terminarea (în 1936) barajului Hoover și a lacului de acumulare Mead, realizate pe fl. Colorado. Întemeiat de mormoni în 1855, pe locul unei așezări mexicane, este declarat oraș în 1911.

NIL ADMIRARI (lat.) să nu te lași impresionat de nimic – Horațiu, „Epistulae”, I, 6, 1. Păstrarea seninătății și a unei dispoziții sufletești egale în toate împrejurările este condiția fericirii. Uneori expresia definește și o atitudine de nepăsare.

VIEN DIETRO A ME, E LASCIA DIR LE GENTI (lat.) vino după mine și lasă lumea să vorbească – Dante, „Purgatoriul”, V, 10.

Battez-moi plutôt, et me laissez rire (fr. „Mai bine bate-mă, dar lasă-mă să rîd”) – Replică din Burghezul gentilom de Molière (act. III, sc. 2). O spune servitoarea Nicolle stăpînului ei, domnul Jourdain, care nu-i dădea voie să rîdă. Cuvintele acestea au rămas ca un elogiu adus umorului atît de necesar oamenilor, încît în viață – ca și în piesa lui Molière – nu renunță la rîs, chiar cu riscul unei mustrări. LIT.

Laissez faire, laissez passer (fr. textual: „Lăsați să facă, lăsați să treacă”, iar liber: „treacă-meargă!”) – E o frază celebră în care se află rezumată o întreagă doctrină economică, lansată în Franța și Anglia în secolul al XVIII-lea. Ea preconiza totală libertate în materie de comerț: suprimarea impozitelor indirecte, desființarea taxelor vamale, protecționiste („lăsați să treacă”), libera concurență etc. Reprezentanții mai de seamă ai acestei școli liber-schimbiste au fost Adam Smith și David Ricardo în Anglia și Jean Baptiste Say în Franța. Dar paternitatea acestor cuvinte e atribuită unui… medic, François Quesnay, doctorul lui Ludovic al XV-lea care, după cum vedem, dădea... rețete și în probleme de ordin comercial! Cu vremea, maxima de mai sus și-a luat libertatea să pătrundă și în alte domenii: în politică, în presă etc., înțelegîndu-se prin ea un sistem în care forurile conducătoare se abțin de a interveni. lar ca expresie, laissez-faire indică o îngăduință vecină cu dezmățul. ȘT.

Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate! (it. „Lăsați orice speranță, voi care intrați!”) – Sînt cuvintele pe care marele poet italian Dante Alighieri, precum povestește în Divina Commedia (cînt. III, vers. 9), le-a văzut scrise pe poarta Infernului. Ele sînt întrebuințate atît în serios, cît și în glumă, atunci cînd vrem să arătăm că s-au spulberat nădejdile nutrite pentru ceva sau pentru cineva. G. Panu, în Amintiri de la Junimea, spune cu ironie: „Junimea era considerată ca un loc de perdițiune, ca un Infern, unde intrînd cineva, putea să zică pentru toate ideile mari și generoase: adio și lasciate ogni speranza”. Iar Topîrceanu, în poemul Infernul (stanțe apocrifie la Divina Comedie), parafrazează cu pana-i spirituală vestita inscripție dantescă: „Pe-aici se intră-n brațele durerii, Precum afirmă Dante Alighieri. Zădarnică e orice protestare. Lăsați-vă năravul la intrare…” LIT.

Patience for poltroons (engl. „Răbdarea e pentru lași”) – Shakespeare, Henric VI (partea a treia, act. I, sc. 1). Acțiunea piesei înfățișează luptele din secolul al XV-lea dintre familiile domnitoare engleze, lupte cunoscute sub denumirea de „Războiul celor două roze”. Nobilii care-l sprijineau pe Henric (și care, ca semn distinctiv, purtau roze roșii la pălărie), urmărind să-i înlăture pe partizanii ducelui de York (roze albe), vor să acționeze rapid și energic. Regele le cere răbdare. Lordul Clifford replică: „Răbdarea-i bună pentru lași”… Dar tot Shakespeare spune în Othello, prin gura lui Iago (act. II, sc. 3): „How poor are they that have no patience!” (Ce săraci sînt cei ce n-au răbdare!). Noi spunem: Cu răbdarea treci marea; Cu răbdare frunza dudului se face mătase… LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lăsa (pe cineva) în plata Domnului expr. 1. a lăsa (pe cineva) să-și decidă singur destinul. 2. v. a lăsa în boii lui. 3. v. a lăsa baltă.

a lăsa (pe cineva) cu buzele umflate expr. a dezamăgi (pe cineva), a înșela așteptările (cuiva).

a lăsa (ceva) baltă expr. a abandona (ceva), a renunța (la ceva).

a lăsa (pe cineva) în boli / în moara lui expr. (pop.) a lăsa (pe cineva) în pace.

a lăsa (pe cineva) inginer expr. (intl.) a fura (cuiva) tot.

a lăsa (pe cineva) cajbec expr. (cart.) a câștiga (de la cineva) toți banii sau toate bunurile puse în joc.

a lăsa (pe cineva) cu ochii-n soare expr. 1. a face (pe cineva) să aștepte mult și fără rost. 2. a retrage (cuiva) sprijinul, a refuza (cuiva) un ajutor.

a lăsa baltă (pe cineva) expr. a retrage (cuiva) sprijinul, a refuza (cuiva) un ajutor.

a lăsa cu burta la gură expr. (d. bărbați) a lăsa (o femeie) gravidă.

a lăsa cu gura căscată (pe cineva) expr. a uimi (pe cineva), a lua prin surprindere (pe cineva).

a lăsa de azi pe mâine expr. a amâna continuu / la nesfârșit finalizarea unui proiect / efectuarea unei acțiuni etc.

a lăsa frâu liber (cuiva) expr. a da (cuiva) libertate de acțiune.

A LĂSA GRAVIDĂ O FEMEIE a îmborțoșa, a lăsa cu burta la gură, a lăsa grea, a umfla.

a lăsa grea expr. (d. bărbați) a lăsa (o femeie) gravidă.

a lăsa mască / paf expr. a uimi, a ului, a lua prin surprindere.

a lăsa mână liberă (cuiva) expr. a da (cuiva) libertate de acțiune

a lăsa mortul expr. (intl.) 1. a renunța la intenția de a fura sau de a escroca pe cineva. 2. a abandona obiectele furate.

a lăsa orfan (pe cineva) expr. (intl.) a omorî (pe cineva), a ucide (pe cineva).

a lăsa semn expr. (intl.) a lăsa amanet.

a lăsa țuț (pe cineva) expr. (intl.) 1. a-i fura (cuiva) totul. 2. a lăsa (pe cineva) fără un ban. 3. a înșela (pe cineva), a păcăli (pe cineva). 4. a uimi (pe cineva), a ului (pe cineva).

a lăsa udul expr. (pop.) a urina.

a nu lăsa piatră pe piatră expr. a distruge din temelii, a distruge complet.

a nu se lăsa (deloc) expr. a nu ceda, a continua lupta / competiția etc.; a fi combativ.

a nu-l lăsa inima să... expr. a-i veni greu să...

a o lăsa mai moale expr. 1. a-și reduce eforturile într-o direcție; a se relaxa. 2. a se purta mai frumos cu cei din jur, a fi mai pașnic. 3. a nu mai exagera.

a o lăsa moartă expr. 1. a înceta brusc o acțiune. 2. a-și întrerupe brusc firul ideilor / o argumentație / un discurs etc.

a se lăsa cu halagea expr. (intl.) 1. a se lăsa cu scandal. 2. a fi prins, a fi arestat.

a se lăsa de cioace expr. a deveni serios, a fi sobru.

a se lăsa dus cu preșul / cu zăhărelul expr. a se lăsa păcălit.

a se lăsa dus de curent / de val expr. a acționa sub influența unor factori externi; a-și trăi viața fără a lua decizii privitoare la propria persoană.

a se lăsa dus de nas expr. a se lăsa păcălit.

a se lăsa greu expr. (d. femei) a nu se lăsa sedusă ușor.

a se lăsa mare expr. (er.) a ejacula.

a se lăsa păgubaș expr. a înceta să depună efort, a se opri dintr-o acțiune (fără sorți de izbândă); a renunța la ceva.

a se lăsa pe tânjeală[1] expr. a deveni leneș.

  1. corect: tânjală Octavian Mocanu

a-i lăsa (cuiva) doar de zugrăvit expr. (intl.) a fura toate obiectele dintr-o locuință.

a-i lăsa gura apă după ceva expr. a-și dori / a râvni / a pofti ceva.

a-l lăsa rece expr. a nu-i păsa de ceva.

a-și lăsa opincile la barieră expr. a se muta de la sat la oraș.

las-o jos! expr. termină!, încetează!

las-o jos că măcăne! expr. 1. termină cu prostiile! 2. încetează!, termină!

las-o mai moale! expr. 1. nu insista! 2. încetează!, termină!

lasă vrăjeala! expr. nu te cred!

lasă-mă să te las expr. (peior.) 1. (om) leneș, trântor. 2. persoană care nu-și onorează promisiunile, om pe care nu te poți bizui. 3. persoană delăsătoare, care nu-și duce până la capăt acțiunile.

Intrare: Las
Las
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: laș (adj.)
laș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laș
  • lașul
  • lașu‑
  • lașă
  • lașa
plural
  • lași
  • lașii
  • lașe
  • lașele
genitiv-dativ singular
  • laș
  • lașului
  • lașe
  • lașei
plural
  • lași
  • lașilor
  • lașe
  • lașelor
vocativ singular
plural
lace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: laș (piesă)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laș
  • lașul
plural
genitiv-dativ singular
  • laș
  • lașului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: laș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laș
  • lașul
  • lașu‑
plural
  • lași
  • lașii
genitiv-dativ singular
  • laș
  • lașului
plural
  • lași
  • lașilor
vocativ singular
  • lașule
plural
  • lașilor
Intrare: lăsa
verb (VT67)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăsa
  • lăsare
  • lăsat
  • lăsatu‑
  • lăsând
  • lăsându‑
singular plural
  • la
  • lăsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • las
  • lăs
(să)
  • las
  • lăs
  • lăsam
  • lăsai
  • lăsasem
a II-a (tu)
  • lași
  • leși
(să)
  • lași
  • leși
  • lăsai
  • lăsași
  • lăsaseși
a III-a (el, ea)
  • la
(să)
  • lase
  • lese
  • lăsa
  • lăsă
  • lăsase
plural I (noi)
  • lăsăm
(să)
  • lăsăm
  • lăsam
  • lăsarăm
  • lăsaserăm
  • lăsasem
a II-a (voi)
  • lăsați
(să)
  • lăsați
  • lăsați
  • lăsarăți
  • lăsaserăți
  • lăsaseți
a III-a (ei, ele)
  • la
(să)
  • lase
  • lese
  • lăsau
  • lăsa
  • lăsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

laș, lașăadjectiv

  • 1. Lipsit de curaj și de sentimentul onoarei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cei răi sînt totdeauna lași. BĂLCESCU, O. I 103. DLRLC
  • 2. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îți închipui că ai o armă împotriva mea și-o întrebuințezi într-un mod laș. BARANGA, I. 189. DLRLC
    • format_quote Dar lucrul cel mai laș în lume E un bărbat tînguitor. COȘBUC, P. I 194. DLRLC
etimologie:

laș, lașisubstantiv masculin
lașă, lașesubstantiv feminin

  • 1. Om lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; om fricos, mișel. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • format_quote Trec peste lașii ce vor să rămînă în lanțuri de cîine. NECULUȚĂ, Ț. D. 30. DLRLC
    • format_quote Viața-i datorie grea Și lașii se-ngrozesc de ea. Să aibă tot, cei lași ar vrea, Pe neluptat. COȘBUC, P. I 151. DLRLC
etimologie:

lăsa, lasverb

  • 1. tranzitiv A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Turcul... descălecă de pe cal și lăsă frîul în mîinile ciobanului. GALACTION, O. I 287. DLRLC
    • format_quote Cînd auzi Pandora țipetul lui Epimeteu, o dată lăsă capacul tronișorului. ISPIRESCU, U. 100. DLRLC
    • format_quote Știi povestea... cu ursul din pădure... L-aș aduce... dar nu mă lasă din labe, dihania! ALECSANDRI, T. I 244. DLRLC
    • 1.1. prin specializare A da drumul să cadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: lepăda
      • format_quote Deacă codru frunza-și lasă, Toți voinicii trag pe-acasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289. DLRLC
    • 1.2. A pune, a depune ceva undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A lăsat actele la minister. DLRLC
    • chat_bubble A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr-o incizie, o cantitate de sânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dragomir Orzun... era doftor în felul lui și se pricepea de minune să lase sînge. GALACTION, O. I 167. DLRLC
    • chat_bubble A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva). DLRLC
    • chat_bubble A lăsa (un ostaș) la vatră. DLRLC
    • chat_bubble Lasă-mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit de energie, neglijent, comod. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote E foarte simpatic, un suflet minunat, numai că-i cam lasă-mă să te las. REBREANU, R. I 21. DLRLC
  • 2. tranzitiv A nu opri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Storul nu lăsa să pătrundă lumina. DLRLC
    • format_quote Las’să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
    • format_quote Aș vrea să zbor și rana din pulpă nu mă lasă. ALECSANDRI, P. III 445. DLRLC
    • format_quote O ușă lăturalnică, deschizîndu-se, lăsă să intre doamna Ruxandra. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
    • 2.1. prin specializare A aștepta (timpul necesar) înainte de a lua o hotărâre, de a începe sau a relua o activitate etc. DLRLC
      • format_quote Să lăsăm cîteva zile încă... să ne mai sfătuim... CARAGIALE, O. III 90. DLRLC
    • 2.2. prin specializare A accepta ca cineva sau ceva să rămână într-o anumită stare, într-o anumită situație, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a întrerupe ceva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Lăsați-mi copilăria curată și aducerile aminte neturburate. ARGHEZI, P. T. 146. DLRLC
      • format_quote Mă întorc și las lucrurile cum au fost. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. DLRLC
      • format_quote Lăsați clopotul să plîngă cu-a lui voce de aramă. EMINESCU, O. IV. 45. DLRLC
      • format_quote Boierii, cîți i-au mai lăsat vii, numai frica morții îi mai ține. NEGRUZZI, S. I 138. DLRLC
      • chat_bubble A lăsa (pe cineva) cu zile sau a-i lăsa (cuiva) zilele = a cruța viața cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote S-au rugat foarte să-l lase cu zile. SBIERA, P. 11. DLRLC
      • chat_bubble A lăsa (pe cineva) în pace (sau încolo) = a nu deranja pe cineva, a nu-l supăra, a-l lăsa să facă ce vrea; a se dezinteresa de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Lăsați-mă, dați-mi pace... SADOVEANU, O. I 435. DLRLC
        • format_quote Ia lasă-mă-ncolo, mătușă, nu mă supăra! CREANGĂ, P. 189. DLRLC
      • chat_bubble A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Vrei să fii prieten cu mine? Lasă-mă-n boii mei. VLAHUȚĂ, O. A. 469. DLRLC
      • chat_bubble A lăsa (pe cineva) în voie = a da cuiva multă libertate sau întreaga libertate. DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble A lăsa (pe cineva) rece = a nu impresiona, a-l face să rămână indiferent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Prietenia noastră din școală, planurile pe care ni le făceam, iubirea și admirația pe care i-o purtam, toate îl lăsau rece, păreau acum străine de sufletul lui. VLAHUȚĂ, O. A. 469. DLRLC
    • 2.3. A permite sau a contribui ca ceva să fie într-un anumit fel, să capete o anumită dezvoltare. DLRLC
      • format_quote După ce-și lăsă părul său de aur pe spate, începu a alerga prin grădină. ISPIRESCU, L. 151. DLRLC
      • 2.3.1. reflexiv (la) imperativ (Mai ales în construcții negative) A se da bătut. DLRLC
        sinonime: ceda
        • format_quote Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați. BENIUC, V. 15. DLRLC
        • format_quote Tu, codrule, nu te lăsa Și luptă-te bine! COȘBUC, P. I 237. DLRLC
        • format_quote Lasă-te... nu merge mai departe. RETEGANUL, P. I 73. DLRLC
        • format_quote Călușeri de pe Tîrnavă... Dați, măi, dați, Nu vă lăsați! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 416. DLRLC
      • 2.3.2. reflexiv A se dărui cu totul, a cădea pradă. DLRLC
        • format_quote Erau destul de obosiți, așa că se lăsară odihnei. VORNIC, P. 147. DLRLC
        • format_quote Ei, îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă. EMINESCU, O. I 59. DLRLC
      • chat_bubble A-și lăsa barbă (sau mustăți, favoriți etc.) = a nu-și rade barba sau mustățile etc. pentru a le îngădui să crească mari. DLRLC
        • format_quote Își lăsă favoriți mari și barbetă. NEGRUZZI, S. I 71. DLRLC
      • chat_bubble reflexiv A (nu) se lăsa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) îngădui să fie întrecut de cineva; a (nu) se strădui să ajungă pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Scoaseră și muierile securile lor cele cu două ascuțișuri și nu se lăsau mai prejos decît bărbații. ISPIRESCU, U. 52. DLRLC
      • chat_bubble reflexiv A nu se lăsa (cu una, cu două, odată cu capul etc.) = a nu admite să cedeze, a se împotrivi cu îndârjire. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Nu se lăsa cu una cu două și lupta reîncepea. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. DLRLC
        • format_quote Mult a stăruit, – zicea că nu se lasă nici moartă... și uite că te-a adus. STĂNOIU, C. I 59. DLRLC
        • format_quote Nu se lasă cu una cu două. ISPIRESCU, L. 84. DLRLC
        • format_quote Harap-Alb... aleargă în dreapta și în stînga și nu se lasă pînă ce găsește. CREANGĂ, P. 238. DLRLC
      • chat_bubble reflexiv A se lăsa păgubaș = a renunța la ceva. DEX '09 DLRLC
        sinonime: renunța
        • format_quote S-au făcut sondaje pe albia Siretului, apoi lumea s-a lăsat păgubașă. POPA, V. 240. DLRLC
    • 2.4. reflexiv A-și îngădui o anumită ținută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Apoi se lăsa la jiletcă și ieșea cu scaunul ca să citească Universul între leandri. BASSARABESCU, S. N. 106. DLRLC
    • 2.5. A nu face ceva imediat, a păsui. DEX '09 DEX '98
    • 2.6. reflexiv A nu se opune cuiva sau la ceva, a sta, a fi la discreția... DLRLC
      sinonime: permite
      • format_quote Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! REBREANU, R. I 195. DLRLC
      • format_quote Mai nu vrei și mai te lași. EMINESCU, O. I 210. DLRLC
      • format_quote Roșul mă cunoștea, Să-l încalec se lăsa. TEODORESCU, P. P. 535. DLRLC
    • chat_bubble (Mai ales în construcții negative) A (nu) lăsa pe cineva inima să (nu).... DLRLC
  • 3. tranzitiv A se îndepărta de cineva sau de ceva, a părăsi (plecând). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: părăsi
    • format_quote Nu prea era vorbăreț, dar știa să spuie destul de bine despre cele ce lăsase și cele ce văzuse. SADOVEANU, B. 58. DLRLC
    • format_quote Adio, pășuni Și poieni, în apus! Păstorul vă lasă Și vara s-a dus! IOSIF, T. 61. DLRLC
    • format_quote Porni lăsîndu-le suspinînd și cu lacrămile în ochi. ISPIRESCU, L. 9. DLRLC
    • format_quote Lasă-ți armele... Și vin lîngă mine, Că ți-o fi mai bine. TEODORESCU, P. P. 446. DLRLC
    • format_quote Cei vii se pregăteau să lase singurătății și tăcerii pe cei căzuți. SADOVEANU, O. VII 15. DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98
    • 3.2. A trece cu vederea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din rugăciunile mele am lăsat-o vreodată pre ea? EMINESCU, N. 58. DLRLC
      • chat_bubble A lăsa la o parte = a trece cu vederea, a nu ține seamă de... DLRLC
        • format_quote Dar să lăsăm la o parte aceste glume... căci în adevăr nu pot a le lua altfel. BOLINTINEANU, O. 428. DLRLC
    • 3.3. intranzitiv (la) imperativ (Urmat de o propoziție care cuprinde o concesie, o îngăduință sau o amenințare) Așteaptă să vezi! DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lasă, își zise el... că cine rîde mai la urmă rîde mai cu folos. ISPIRESCU, L. 36. DLRLC
      • format_quote Lasă măi femeie, că de-om trăi, vom fi noi harnici să mai facem copii. CREANGĂ, P. 177. DLRLC
      • format_quote Ei las’... că te-oi învăța eu! ALECSANDRI, T. I 57. DLRLC
      • format_quote Las’ că te-oi juca eu! NEGRUZZI, S. I 10. DLRLC
      • chat_bubble Las’ dacă = desigur că nu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote [Voi] vorbi eu și cu dînșii și las’ dacă va fi ceva! CREANGĂ, P. 13. DLRLC
      • chat_bubble Las’ dacă = (în legătură cu o negație) nu mai încape îndoială că... DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Las’ dacă nu i-a da odihna pe nas! CREANGĂ, P. 301. DLRLC
      • chat_bubble Lasă că... = în afară de faptul că... DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Las’ că era de la Piatră de locul ei, dar era și îmbojorată Malca... din pricina plînsului, că se despărțește de socri. CREANGĂ, P. 114. DLRLC
        • format_quote Avea un nas... las’ că era grozav de mare, dar apoi era cîrligat. NEGRUZZI, S. I 5. DLRLC
      • chat_bubble Lasă asta (sau astea) = nu mai insista, treci la altele. DLRLC
        • format_quote Lasă astea acum. O dată dacă te-am ales, tu ești a mea. ISPIRESCU, L. 37. DLRLC
    • 3.4. (Despre facultăți fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzează prin folosință) A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decât într-o mică măsură). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Urechile îl cam lasă. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
      • format_quote În minuta cînd voiam a mă duce, puterile m-au lăsat. NEGRUZZI, S. I 52. DLRLC
      • format_quote Nu ajunsese să-și încheie ziua de lucru numai cu motorina cu care își încărcase rezervorul. Motorul îl lăsase tocmai acum. MIHALE, O. 93. DLRLC
    • 3.5. Despre dureri: trece, înceta. DEX '09 DEX '98
    • 3.6. adesea figurat (Determinat prin „în urmă”) A trece înaintea cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Umbla repede și în curînd lăsă în urmă drumeții ce veneau dinspre gară. DUMITRIU, N. 13. DLRLC
      • format_quote Trecură dealuri, trecură munți și văi, lăsară în urmă păduri dese și verzi. ISPIRESCU, L. 22. DLRLC
      • format_quote Nici pomeneală nu era ca să se apropie cineva de această iapă, căci pe toți îi lăsa în urmă. ISPIRESCU, L. 80. DLRLC
    • 3.7. reflexiv A se dezbăra de un obicei rău, de un nărav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-a lăsat de fumat. DLRLC
      • format_quote N-au mai spus și alții lumii de-a ei rele să se lase. EMINESCU, O. IV 111. DLRLC
    • 3.8. reflexiv A renunța la o întreprindere proiectată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: întrerupe
      • format_quote Ce-ai fi vrut? Să-și lase omul treburile și să ghicească c-am venit noi? BARANGA, I. 152. DLRLC
      • format_quote Să lase lucrul mai devreme și să vină la club. PAS, Z. IV 66. DLRLC
      • format_quote Îl rugau să se lase de a face călătoria. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
      • chat_bubble A o lăsa mai domol. DLRLC
      • chat_bubble A lăsa (ceva) baltă = a întrerupe brusc și complet o activitate începută, a nu se mai interesa de ceva, a nu se mai ocupa cu ceva. DLRLC
        • format_quote Ai fi în stare să lași totul baltă, să trîntești ușa și să pleci. BARANGA, I. 185. DLRLC
    • chat_bubble A lăsa pe cineva (sau, reflexiv, a se lăsa) în (sau pe) seama (sau grija, voia) sau pradă cuiva = a (se) da în seama (sau în grija, voia) sau pradă cuiva; a (se) încredința cuiva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Să las eu boii pradă vulturilor. RETEGANUL, P. I 2. DLRLC
      • format_quote Vom lăsa frigările alea pe seama împăratului. ISPIRESCU, L. 324. DLRLC
      • format_quote Lasă-te în sama lor. CREANGĂ, P. 267. DLRLC
    • chat_bubble A lăsa (pe cineva sau ceva) în voie = a lăsa (pe cineva sau ceva) să se miște sau să lucreze liber, nestingherit, slobod. DLRLC
      • format_quote Și lăsînd în voie carul Îngropase-n palme fruntea, Și cînta trecînd pe puntea Roșului apus. COȘBUC, P. 83. DLRLC
    • chat_bubble Lasă (sau, reflexiv, lasă-te) pe mine (sau pe noi)! = ai încredere în mine (sau în noi)! DEX '09 DLRLC
      • format_quote Știu cine vrei să zici... Lasă-te pe mine! BOLINTINEANU, O. 390. DLRLC
      • format_quote Cucoană soacră... las’ pă noi. ALECSANDRI, T. I 144. DLRLC
    • chat_bubble A lăsa (pe cineva) cu buzele umflate (rar cu buza umflată) = a înșela pe cineva în așteptările lui, a nu-și ține o promisiune, a lăsa pe cineva supărat, nemulțumit. DLRLC
      • format_quote Ziua se duce și altele vin, fără urmă se strecor și ne lasă cu buza umflată. ALECSANDRI, T. 739. DLRLC
    • chat_bubble A lăsa (pe cineva) lat. DLRLC
    • chat_bubble A lăsa (pe cineva sau ceva) la naiba (sau naibii, dracului, focului) = a nu se mai gândi la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lasă focului basmul. La noapte... Va fi numa bine: noapte, vijelie, basm. DELAVRANCEA, A. 2. DLRLC
      • format_quote Te las naibei, sărăcie, Și mă duc la vitejie! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. DLRLC
  • 4. tranzitiv A ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin moștenire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl iau de suflet, îi las lui ce am. SADOVEANU, O. VII 270. DLRLC
    • format_quote De moștenire n-am să-ți las decît un frîu de cal. ISPIRESCU, L. 147. DLRLC
    • format_quote Ieși numai oleacă să te văd încaltea, vrednic ești de comoara ce ți-o las, și apoi să mor cu plăcere. CREANGĂ, P. 226. DLRLC
    • format_quote figurat Căci te iubeam cu ochi păgîni Și plini de suferinți Ce mi-i lăsară din bătrîni, Părinții din părinți. EMINESCU, O. I 192. DLRLC
    • format_quote figurat Al tău nume moștenire... îl lași. ALEXANDRESCU, M. 15. DLRLC
    • 4.1. A face să rămână, să persiste, să se mențină în urma sa; a degaja, a răspândi în urmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Milescu intră vesel în odaia lui: uitase reaua impresie ce i-o lăsase vorbele colonelului. D. ZAMFIRESCU, R. 211. DLRLC
      • format_quote Dar cîntecul se curmă în noaptea cea adîncă Ca zgomotul ce lasă un călător trecînd. BOLINTINEANU, O. 7. DLRLC
      • format_quote Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe, Răpind sania ușoară care lasă urme albe. ALECSANDRI, P. A. 114. DLRLC
      • format_quote Fundul căldării lasă scîntei. ȘEZ. III 46. DLRLC
    • 4.2. A da o poruncă, a transmite o dispoziție (în momentul plecării, la despărțire). DEX '09 DEX '98
      • 4.2.1. Despre divinitate: hotărî, rândui, statornici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Nu e zi lăsată de bunul dumnezeu În care să nu-ți deie dovezi de placul său. ALECSANDRI, T. II 96. DLRLC
      • chat_bubble A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote O să las cu jurămînt, Cine m-o băga-n pămînt Să-mi facă sicriu de nuc. ȘEZ. IV 138. DLRLC
  • 5. reflexiv A merge la vale, a coborî o pantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Începuseră tabere de cară să se lase în jos cu poloboace goale, după vin nou. SADOVEANU, Z. C. 5. DLRLC
    • format_quote Flăcăii din jurul ogrăzii se lasă repede în vale ca să iasă înaintea nuntașilor. BUJOR, S. 96. DLRLC
    • format_quote Calul o dată zboară cu dînsul pînă la nouri și apoi se lasă în jos ca o săgeată. CREANGĂ, P. 196. DLRLC
    • 5.1. A se așeza pe ceva venind din zbor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O cioară cu pui de găină în gură Se lasă pe-o creangă uscată. BENIUC, V. 100. DLRLC
      • format_quote Un stol de grauri se lasă, pieziș, în apropiere. GÎRLEANU, L. 38. DLRLC
      • format_quote Ajunse la un munte mare... Aci văzuse el că se lăsase porumbeii. ISPIRESCU, L. 216. DLRLC
    • 5.2. figurat (Despre întuneric, ger, căldură etc.) A se produce. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dar de-abia se lasă întunerecul și, precauți, se pregătesc să părăsească pădurea. BOGZA, C. O. 246. DLRLC
      • format_quote S-a lăsat peste pămînt întîia căldură. SAHIA, N. 63. DLRLC
      • format_quote Ancorează marinare! – Iată: noaptea s-a lăsat. MACEDONSKI, O. I 161. DLRLC
      • format_quote Se lasă gerul pe pămînt. BELDICEANU, P. 74. DLRLC
      • chat_bubble tranzitiv A (se) lăsa sec(ul) = a începe zilele de post (al Paștelui). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble tranzitiv A lăsa sec(ul) = a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paștelui). DEX '09 DEX '98
        • format_quote La crîșma lui moș Precu E-atîta zvon și veselie, De parcă azi se lasă secu. TOPÎRCEANU, M. 72. DLRLC
  • 6. tranzitiv A da (mai) jos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lasă în jos gulerul blănii, să poată vorbi mai liber. C. PETRESCU, C. V. 157. DLRLC
    • format_quote Mai rumpe-n palme cîte-un spic Și răsfățat apoi își lasă Pe spate capul și nu-i pasă De fete și de cîmp nimic. COȘBUC, P. I 87. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos îl ascultă și lăsă arcul în jos. ISPIRESCU, L. 75. DLRLC
    • format_quote reflexiv Cînd spectacolul a luat sfîrșit, cortina... s-a lăsat și s-a ridicat de peste 20 de ori. STANCU, U.R.S.S. 75. DLRLC
    • format_quote reflexiv Cumpenele fîntînilor se lăsau și se ridicau necontenit, scîrțîind. SADOVEANU, O. VII 237. DLRLC
    • format_quote reflexiv Soarele în urmă se lăsa încet, copacii parcă se lungeau. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. DLRLC
    • 6.1. (Cu privire la voce, ton etc.) A face să fie mai jos, mai grav. DLRLC
      sinonime: coborî
      • format_quote Peruianu vorbea sentențios, lăsînd tonul după fiecare propozițiune. VLAHUȚĂ, O. A. III 85. DLRLC
    • 6.2. intranzitiv A reduce din preț, a vinde mai ieftin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ieftini
      • format_quote În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43. DLRLC
      • format_quote Ai să lași cu nouă lei, Moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 117. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Cît lași orzu? ALECSANDRI, T. 1540. DLRLC
    • 6.3. A coborî așezând undeva, punând pe ceva. DLRLC
      • format_quote Și-a ei mînă prea frumoasă, Fină, dulce, ea și-o lasă Pe-al lui creștet adorat. EMINESCU, L. P. 146. DLRLC
  • 7. reflexiv A se îndoi, a se apleca (sub o povară); a se așeza; a se culca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ștrașina se lăsase de tot într-o parte, ca o pălărie de nebun, cerînd ajutor, cerînd aer. BASSARABESCU, V. 51. DLRLC
    • format_quote A intrat Gheorghiță și s-a lăsat într-un cot pe-o lăicioară. SADOVEANU, B. 73. DLRLC
    • format_quote Se lăsă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158. DLRLC
    • format_quote Pe jeț tăcut se lasă, cu dreapta pe a lui spadă. EMINESCU, O. I 94. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lasase pe un scaun. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
    • chat_bubble A se lăsa pe tânjală. DLRLC
    • chat_bubble A se lăsa greu = a apăsa cu toată greutatea corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ea se lăsase dulce și greu pe al lui braț. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
    • chat_bubble A se lăsa greu = a consimți cu mare greutate să facă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cristea dăduse de știre la primărie să-i vie, la legat snopii și la treier, datornicii. Oamenii se lăsau greu și se uitau pe subt căciulă. SADOVEANU, M. C. 188. DLRLC
      • format_quote Vezi că aranjasem altceva... crezu de cuviință să se lase greu Ion Ozun. C. PETRESCU, C. V. 158. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.