9 definiții pentru lăcui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂCUI, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac2, a vopsi cu lac2 (suprafața unui obiect). – Lac2 + suf. -ui.
LĂCUI, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac2, a vopsi cu lac2 (suprafața unui obiect). – Lac2 + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăcui1 vt [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758 / Pzi: ~esc / E: lac2 + -ui] 1 A aplica un strat de lac2 pe suprafața unui obiect.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCUI, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A vopsi cu lac. Alții îl cară [materialul] mai departe, pentru a fi turnat în tipare, modelat, uscat, lăcuit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A LĂCUI ~iesc tranz. (obiecte, materiale) A acoperi cu lac; a da cu lac (în scop protector sau/și decorativ). /lac + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
2) lăcuĭésc v. tr. Daŭ (acoper) cu lac: pele lăcuită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lăcui (a ~) (a da cu lac) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiesc, 3 sg. lăcuiește, imperf. 1 lăcuiam; conj. prez. 1 sg. să lăcuiesc, 3 să lăcuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lăcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiesc, imperf. 3 sg. lăcuia; conj. prez. 3 să lăcuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiesc, imperf. 3 sg. lăcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. lăcuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
lăcui, lăcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a bate.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
lăcui, lăcuiescverb
-
- Alții îl cară [materialul] mai departe, pentru a fi turnat în tipare, modelat, uscat, lăcuit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758. DLRLC
-
etimologie:
- Lac + sufix -ui. DEX '09 DEX '98