IZOLAȚIONISM s. n. Opinie sau atitudine politică dusă de o țară care se opune participării statului respectiv la soluționarea problemelor vieții politice internaționale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. isolationnisme.

izolaționism sn [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~e / E: fr isolationnisme] Politică externă dusă de o țară care nu participă la soluționarea problemelor internaționale.

IZOLAȚIONISM, s. n. Politică dusă de o țară care se izolează de țările vecine. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. isolationnisme.

IZOLAȚIONISM s.n. Politică externă dusă de o țară care nu participă la soluționarea problemelor internaționale. [Pron. -ți-o-. / < fr. isolationnisme1.

IZOLAȚIONISM s. n. 1. politică a unui stat care se izolează de celelalte state. 2. (med.) tendință de izolare a contactelor sociale. (< fr. isolationnisme)

IZOLAȚIONISM n. Concepție care promovează o politică de izolare a unei țări în soluționarea problemelor internaționale. /<fr. isolationnisme

izolaționism (desp. -ți-o-) s. n.

izolaționism (-ți-o-) s. n.

izolaționism s. n. (sil. -ți-o-)

IZOLAȚIONÍSM (< fr.) s. n. Opinie sau atitudine politică ce se opune participării statului respectiv la soluționarea problemelor vieții politice internaționale. Termenul a fost folosit pentru prima dată în 1823, de J. Monroe.