înzestrat², ~ă a [At: (a. 1819) URICARIUL, I, 128/16 / Pl: ~ați, ~e / E: înzestra] 1 Care a primit zestre. 2 Prevăzut cu cele necesare. 3 (Fig) Împodobit. 4 (Fig) Dotat cu calități deosebite. 5 (Fig) Talentat.

înzestrat¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înzestra] 1-7 Înzestrare (1-7). 8 (Ccr) Zestre. 9 (Fig) Împodobire.

ÎNZESTRAT, -Ă, înzestrați, -te, adj. 1. Care are aptitudini pentru ceva, dotat, talentat. [Victor Hugo] a fost cel mai înzestrat, mai divers și mai puternic dintre toți poeții lirici francezi. SADOVEANU, E. 225. Ești tînăr, bine înzestrat și... ai pasiunea lucrului. VLAHUȚĂ, O. A. 335. 2. Prevăzut cu cele necesare.

înzestra vt [At: PRAV. MOLD. 111/2 / V: (înv; cscj) ~ri / Pzi: ~rez, (înv) ~estru / E: în- + zestre] 1 (Îvp) A da zestre unei fete (când se mărită). 2 A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc. 3 A prevedea cu cele necesare o instituție Si: a dota. 4 (Fig) A dota pe cineva cu anumite calități. 5 (Fig) A împodobi.

înzestri vt vz înzestra

ÎNZESTRA, înzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (cînd se mărită); a dota. Nu m-ei da mie fata asta, omule? Că eu ți-oi înzestra-o, ș-a fi bine de ea. VLAHUȚĂ, O. A. 498. ♦ A acorda un bun material, o sursă de venituri etc. Ridicase el... mînăstirea Crinului, cu hramul Troiței și o înzestrase cu multe podoabe și avere mare. CARAGIALE, O. III 87. 2. A prevedea (o întreprindere, o instituție, o locuință) cu cele necesare, a procura obiecte necesare. Bucurîndu-se de sprijinul frățesc al țării care construiește comunismul, țările de democrație populară își înzestrează industria lor cu tehnica cea mai înaintată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2576. Își vor mări locuința înzestrînd-o cît mai bine. SADOVEANU, E. 27. ◊ (Glumeț) D-na Timotin a ținut să mă înzestreze cu tot ce trebuie și nu trebuie unei călătorii. IBRĂILEANU, A. 137. 3. Fig. A dota (pe cineva) cu calități morale, fizice etc. Natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă. CARAGIALE, O. II 140.

A ÎNZESTRA ~ez tranz. 1) A pune în posesia unui bun (material sau spiritual). ~ fiica la măritiș. Natura l-a ~at cu talent. 2) (întreprinderi, laboratoare etc.) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a dota. ~ o cameră. /în + zestre

înzestrà v. 1. a da zestre; 2. fig. a gratifica, a împodobi cu daruri sufletești: natura l’a înzestrat cu toate talentele.

înzestréz v. tr. (d. zestre; pv. adastrar). Daŭ zestre, dotez: părințiĭ îșĭ înzestrează fetele. Fig. Natura a înzestrat-o cu o mare frumuseță și inteligență.

înzestrat adj. m., pl. înzestrați; f. sg. înzestrată, pl. înzestrate

înzestra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înzestrez, 3 înzestrează; conj. prez. 1 sg. să înzestrez, 3 să înzestreze

înzestra (a ~) vb., ind. prez. 3 înzestrează

înzestra vb., ind. prez. 1 sg. înzestrez, 3 sg. și pl. înzestrează; conj. prez. 3 sg. și pl. înzestreze

înzestrez. modificată

ÎNZESTRAT adj. 1. v. competent. 2. v. talentat.

ÎNZESTRAT adj. 1. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~.) 2. talentat, (rar) măiestrit, talentos. (Un pictor ~.)

ÎNZESTRA vb. 1. v. dota. 2. a dota, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a dota, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu însușiri alese.)

ÎNZESTRA vb. 1. a dota, a echipa, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ uzina cu cele necesare.) 2. a dota, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a dota, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu însușiri alese.)