3 intrări
35 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (9)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVELIT2, -Ă, înveliți, -te, adj. Înfășurat, acoperit. ♦ (Despre cărți, caiete) Care este cu scoarțele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare. ♦ (Despre case) Care este acoperit cu tablă, cu țiglă etc. – V. înveli.
ÎNVELIT2, -Ă, înveliți, -te, adj. Înfășurat, acoperit. ♦ (Despre cărți, caiete) Care este cu scoarțele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare. ♦ (Despre case) Care este acoperit cu tablă, cu țiglă etc. – V. înveli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVELIT1 s. n. Faptul de a (se) înveli; învelire. – V. înveli.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVELIT1 s. n. Faptul de a (se) înveli; învelire. – V. înveli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învelit2, ~ă a [At: PRAV. 229 / V: (înv) ~văl~ / Pl: ~iți, ~e / E: înveli] 1 Care este acoperit cu ceva. 2 Care este înfășurat în ceva Cf împachetat2. 3 (D. cărți, caiete) Care are coperțile îmbrăcate în hârtie, material plastic etc. 4 (Pop; d. case) Care este acoperit cu tablă, țiglă etc. 5 (Reg; d. mirese) Care are capul acoperit Si: îmbrobodit2. 6 (Reg; d. țesăturile de lână) Trecut prin piuă. 7 (Pop; d. flori sau crestele păsărilor) Care este bătut. 8 (Pfm; șîe) A fi ~ ca un pepene (A fi) foarte gras Si: rotofei, rotund. 9 (Fig) Acoperit cu nori, ceață, fum etc. 10 (D. gropi) Astupat cu pământ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învelit1 sn [At: MARIAN, NA. 12 / V: (înv) ~văl~ / Pl: ~uri / E: înveli] 1-10 Învelire (1-10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVELIT s. n. Faptul de a (se) înveli; învelire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVELI, învelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva. ♦ Tranz. A acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦ Tranz. A acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc. ♦ Tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit. 2. Tranz. A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului. – Cf. sl. valiti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVELI, învelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva. ♦ Tranz. A acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦ Tranz. A acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc. ♦ Tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit. 2. Tranz. A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului. – Cf. sl. valiti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învăli v vz înveli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învălit2, ~ă a vz învelit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învălit2, ~ă a vz învelit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învălit1 sn vz învelit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveli [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~văli, (rar) ~voli / Pzi: ~lesc și (rar) învăl / E: cf slv валити] 1-2 vtr A (se) acoperi cu ceva. 3 vt (Reg) A îmbrobodi mireasa ca pe o nevastă. 4 vt (Reg; îf învăli; îe) A ~ o fată A lua de nevastă o fată urmând ca nunta să aibă loc după întoarcerea feciorului din armată. 5 vt A acoperi o casă cu țiglă, cu tablă etc. 6 vt A acoperi coperta unui caiet sau a unei cărți cu hârtie, material plastic etc. Si: a îmbrăca. 7 vt A acoperi focul, jarul etc. cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit. 8 vt (Pop; îe) Ca și pisica: sapă și ~lește O persoană fățarnică își ascunde faptele rele. 9 vt (Rar) A astupa o groapă cu pământ. 10-11 vtr (Fig; d. cer) A (se) acoperi cu nori, ceață etc. 12 vr (Îe) Când se ~lește ziua cu noaptea Pe înserate. 13 vt A înfășură urzeala pe sulul dinapoi al războiului de țesut. 14 vt Reg) A trece o țesătură din lână prin piuă. 15-16 vtr A (se) înfășură în ceva. 17 vt (Pfm; îe) Rogojina nu te ~lește O unealtă rea nu poate servi bine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învoli v vz înveli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVELI, învelesc, vb. IV. Tranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A acoperi; (urmat de determinări introduse prin prep. «în») a înfășura. A învelit copilul cu plapuma. A învelit pachetul în hîrtie. ▭ Ofițerul de cuart, învelit în mantaua de ploaie, controlează cercetător busola. BART, S. M. 16. A întîlnit doi tineri călări, care se îndreptau în fuga cailor spre dealul Catalinei, din care a cunoscut pe Dragomir curteanul, iar pe celălalt nu l-a putut videa, fiind învelit cu mantaua. NEGRUZZI, S. I 108. ◊ Fig. [Boul] pornește cu pași grei, se apropie de stăpîn, pînă cînd îl învelește în umbra trupului lui trudit, ca într-o pînză răcoroasă. GÎRLEANU, L. 39. (Fără determinare) Soarele e galben, norii-l învelesc, Rîurile albe în sînge roșesc. BOLINTINEANU, O. 10. ◊ Refl. De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. (Cu pronunțare regională) Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrîmi, apoi învălindu-se în mantaua ce i-o țăsuse... se culcă. EMINESCU, N. 29. ♦ (Cu privire la cărți sau caiete) A acoperi scoarțele cu hîrtie; a îmbrăca. 2. (Cu privire la case) A acoperi cu țiglă, tablă etc. Casa noastră e învelită cu șindrilă. STANCU, D. 295. Casele învălite cu argint... strălucea la soare. ISPIRESCU, L. 300. 3. (Cu privire la foc) A acoperi cu un strat de pămînt, de cenușă etc., pentru a face să ardă mocnit; a învălui. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit Și prin satul adormit Doar vrun cîne-n somn mai latră Răgușit. COȘBUC, P. I 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNVELI ~esc tranz. 1) A acoperi cu ceva de asupra sau de jur împrejur. 2) (urzeală) A înfășura pe sulul dinapoi al războiului de țesut. /în + sl. valiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învelì v. 1. a pune sau întinde deasupra sau pe margini: a înveli casa, pa-tul, focul; 2. a înfășură. [V. văl: lit. a acoperi cu un văl].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învălésc (est) și învelésc (vest) v. tr. (în și vsl. valiti, a învăli, a învălui, a învălătuci, d. valŭ, val, undă. V. nă- și pră-vălesc, vălătuc). Acoper: zăpada învălește pămîntu, a învăli un bolnav cu plapoma. Învălătucesc, înfășor: niște mănușĭ învălite într’o hîrtie. V. refl. Mă acoper (cu plapoma).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învălít, -ă adj. (d. învălesc). Est. Fig. Gras, durduliŭ. – Dim. învălițel, -ică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învelésc, -líș, -litoare, V. învăl-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învelit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învelit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învelit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învelit adj. m., pl. înveliți; f. sg. învelită, pl. învelite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înveli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învelesc, 3 sg. învelește, imperf. 1 înveleam; conj. prez. 1 sg. să învelesc, 3 să învelească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înveli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învelesc, imperf. 3 sg. învelea; conj. prez. 3 să învelească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înveli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învelesc, imperf. 3 sg. învelea; conj. prez. 3 sg. și pl. învelească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înveli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
învelesc.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVELIT s. 1. v. învelire. 2. v. îmbrăcare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVELIT adj. 1. acoperit, înfășurat, (pop.) învăluit, (înv.) învăscut. (Un copil ~.) 2. v. îmbrăcat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVELIT s. 1. acoperire, înfășurare, învelire, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.) 2. acoperire, imbrăcare, învelire. (~ unui caiet.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVELIT adj. 1. acoperit, înfășurat, (pop.) învăluit, (înv.) învăscut. (Un copil ~.) 2. acoperit, îmbrăcat. (Caiet ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVELI vb. 1. a (se) acoperi, a (se) înfășura, (înv. și pop.) a (se) coperi, a (se) înfășura, (pop.) a (se) învălui, (înv. și reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma.) 2. v. îmbrăca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVELI vb. 1. a (se) acoperi, a (se) înfășura, (înv. și pop.) a (se) coperi, (pop.) a (se) învălui, (înv. și reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma și s-a culcat.) 2. a (se) acoperi, a (se) îmbrăca, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A înveli ≠ a dezveli
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) înveli ≠ a (se) dezveli
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
înveli (învelesc, învelit), vb. – 1. A înfășura. – 2. A acoperi, a pune ceva deasupra. – 3. A umple. – 4. A înfășura urzeala pe sulul războiului. – 5. A da la piuă. – Var. învăli. Mr. anvălescu, anvalire, megl. anváles, anvăliri. Sl. valiti (Cihac, II, 106; DAR), cf. val, și bg. valjam. Accepțiile apar și în sl. și se explică toate plecîndu-se de la ideea de bază, aceea de „sul”. Der. din lat. *invelāre (Meyer, Alb. St., IV, 105), nu este posibilă. Der. învelitoare (var. învelitură), s. f. (ceea ce servește la învelit sau acoperit; husă; cuvertură, pătură; capac; acoperiș); înveliș, s. n. (obiect care servește la învelit; capac; husă; acoperiș); învelit, adj. (acoperit; pieptănat; căptușit; bătut în piuă; rotofei).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
învelit, învelităadjectiv
-
- 1.2. (Despre case) Care este acoperit cu tablă, cu țiglă etc. DEX '09
etimologie:
- înveli DEX '09 DEX '98
învelitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) înveli. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: acoperire îmbrăcare înfășurare învelire învăluire
etimologie:
- înveli DEX '09 DEX '98
înveli, învelescverb
- 1. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A învelit copilul cu plapuma. A învelit pachetul în hârtie. DLRLC
- Ofițerul de cuart, învelit în mantaua de ploaie, controlează cercetător busola. BART, S. M. 16. DLRLC
- A întîlnit doi tineri călări, care se îndreptau în fuga cailor spre dealul Catalinei, din care a cunoscut pe Dragomir curteanul, iar pe celălalt nu l-a putut videa, fiind învelit cu mantaua. NEGRUZZI, S. I 108. DLRLC
- [Boul] pornește cu pași grei, se apropie de stăpîn, pînă cînd îl învelește în umbra trupului lui trudit, ca într-o pînză răcoroasă. GÎRLEANU, L. 39. DLRLC
- (Fără determinare) Soarele e galben, norii-l învelesc, Rîurile albe în sînge roșesc. BOLINTINEANU, O. 10. DLRLC
- De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. DLRLC
- Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrîmi, apoi învălindu-se în mantaua ce i-o țăsuse... se culcă. EMINESCU, N. 29. DLRLC
- 1.1. A acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îmbrăca
- 1.2. A acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Casa noastră e învelită cu șindrilă. STANCU, D. 295. DLRLC
- Casele învălite cu argint... strălucea la soare. ISPIRESCU, L. 300. DLRLC
-
- 1.3. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: învălui
- Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit Și prin satul adormit Doar vrun cîne-n somn mai latră Răgușit. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
-
-
- 2. A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- valiti DEX '09 DEX '98