2 intrări
45 de definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (6)
- relaționale (9)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (16)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVĂȚARE, învățări, s. f. Acțiunea de a (se) învăța și rezultatul ei; instruire, învățătură, studiu, învățat1. – V. învăța.
ÎNVĂȚARE, învățări, s. f. Acțiunea de a (se) învăța și rezultatul ei; instruire, învățătură, studiu, învățat1. – V. învăța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învățare sf [At: PSALT. HUR., ap. DA / Pl: ~țări / E: învăța] 1 Obișnuire. 2 Familiarizare. 3 Deprindere. 4 Nărav rău Si: învățat1 (4). 5 Transmitere de cunoștințe și deprinderi într-un domeniu oarecare Si: învățat1 (5), învățământ (2), învățătură (2). 6 Inițiere într-o meserie, știință, artă etc. Si: instruire, învățat1 (6), învățătură (5.) 7 Dresare a animalelor Si: învățat1 (7). 8 Sfătuire a cuiva arătându-i cum să procedeze Si: învățat1 (8). 9 Dobândire de cunoștințe și deprinderi practice prin studiu Si: învățat1 (9). 10 Ajungere prin muncă sistematică la cunoașterea unei meserii, științe, limbi străine etc. Si: învățat1 (10). 11 Întipărire a ceva în minte pentru a putea fi reprodus Si: învățat1 (11), memorare. 12 Desprindere a unei învățături din ceva Si: învățat1 (12). 13 Dobândire de experiență Si: învățat1 (13). 14 Înțelegere. 15 (Înv) Convertire la creștinism Si: învățat1 (15). 16 Inițiere în religia creștină Si: învățat1 (16). 17 (Înv) Propovăduire a creștinismului Si: învățat1 (17). 18 Explicare a textelor religioase Si: învățat1 (18). 19 Prescriere a legilor Si: învățat1 (19). 20 Aflare. 21 (Înv) Poruncire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVĂȚARE, învățări, s. f. Acțiunea de a învăța și rezultatul ei; instruire, învățătură, studiu. Învățarea unei limbi străine. ◊ Expr. Învățare de minte = dobîndire de experiență; p. ext. cumințire, învățătură de minte.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVĂȚA, învăț, vb. I. 1. Tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoștințe și deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a iniția pe cineva într-o meserie, știință, artă etc. 2. Tranz. A sfătui, a povățui pe cineva să facă ceva (arătându-i cum să procedeze). 3. Tranz. A dobândi cunoștințe prin studiu, a ajunge prin muncă sistematică să cunoști o meserie, o artă, o limbă etc.; a studia. ♦ A-și întipări în minte ceva pentru a putea reproduce; a memora. 4. Tranz. și refl. A (se) deprinde, a (se) obișnui, a (se) familiariza. 5. Tranz. A trage o învățătură, a căpăta experiență. ◊ Expr. (Tranz. și refl.) A (se) învăța minte = a câștiga sau a face să câștige experiență, a trage sau a face să tragă învățăminte dintr-o întâmplare neplăcută. – Lat. *invitiare (< vitium „viciu”).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVĂȚA, învăț, vb. I. 1. Tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoștințe și deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a iniția pe cineva într-o meserie, știință, artă etc. 2. Tranz. A sfătui, a povățui pe cineva să facă ceva (arătându-i cum să procedeze). 3. Tranz. A dobândi cunoștințe prin studiu, a ajunge prin muncă sistematică să cunoști o meserie, o artă, o limbă etc.; a studia. ♦ A-și întipări în minte ceva pentru a putea reproduce; a memora. 4. Tranz. și refl. A (se) deprinde, a (se) obișnui, a (se) familiariza. 5. Tranz. A trage o învățătură, a căpăta experiență. ◊ Expr. (Tranz. și refl.) A (se) învăța minte = a câștiga sau a face să câștige experiență, a trage sau a face să tragă învățăminte dintr-o întâmplare neplăcută. – Lat. *invitiare (< vitium „viciu”).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învăța [At: COD. VOR. 105/14 / Pzi: învăț / E: ml *invitiare] 1-2 vtr (Udp „cu”) A (se) obișnui. 3-4 vtr A (se) familiariza. 5-6 vr (Îe) A se ~ ca faurul cu scânteile sau ca broasca cu grindina A se obișnui (cu lucrurile neplăcute sau) cu greutățile vieții. 7 vt A transmite cuiva sistematic cunoștințe și deprinderi într-un domeniu oarecare. 8 vt A iniția pe cineva într-o meserie, știință, artă etc. Si: A instrui. 9 vt A dresa animale. 10 vt A sfătui pe cineva să facă ceva, arătându-i cum să procedeze Cf a convinge. 11 vt A dobândi cunoștințe prin studiu. 12 vt A ajunge prin muncă sistematică la cunoașterea unei meserii, științe, limbi străine etc. 13 vt A-și întipări în minte ceva pentru a putea reproduce Si: a memora. 14 vi (Îe) A ~ la troacă Se spune despre cineva care este lipsit de orice învățătură. 15 vt (Îe) A ~ păsărește sau ca papagalii sau papagalicește A învăța (11) cuvânt cu cuvânt, fără a înțelege în profunzime. 16 vr (Udp „din”, „de la”) A trage o învățătură. 17 vr A căpăta experiență. 18 vt (În imprecații) A fi pedepsit până când înțelege. 19 vt A arăta cuiva ceva. 20 vt A face pe cineva să se cumințească. 21-22 vtr (Îe) A (se) ~ minte (A face să câștige sau) a câștiga experiență. 23-26 vtr (Îae) (A face pe cineva să tragă sau) a trage învățăminte (dintr-o întâmplare neplăcută sau) dintr-o pedeapsă. 27-28 vtr (Înv) A trage concluzii. 29 vt (Înv) A face pe cineva să înțeleagă preceptele unei religii, credințe etc. 30 vt (Spc) A converti pe cineva la creștinism. 31 vr (înv) A se iniția în religia creștină. 32 vt (Înv) A propovădui. 33 vt (Îe) A ~ de bine pe cineva A da cuiva sfaturi bune. 34 vt (Înv) A porunci. 35 vt (D. legi) A prescrie. 36 vt A preda. 37 vt (înv) A afla. 38 (Spc) A explica texte religioase.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVĂȚA, învăț, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la cunoștințe, deprinderi, lecții etc.) A-și însuși, a asimila; a studia. Radu își învăța lecțiile pentru a doua zi. VLAHUȚĂ, O. A. I 105. Nu știe regulele vînătoriei... și voiește cu toate aceste să le învețe. ODOBESCU, S. III 11. Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învățase carte la dascalul Pascal. NEGRUZZI, S. I 246. ◊ (Urmat de un infinitiv sau de o completivă) A învățat să cînte. ▭ Solul Chinei e bogat în minereuri și tinerii tehnicieni chinezi trebuie să învețe a le exploata. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 6/5. Am învățat a călări pe deșelate. SADOVEANU, O. I 503. ◊ Absol. Te-am întîlnit în parc mai de curînd, Cu alți studenți pe-o bancă învățînd. D. BOTEZ, F. S. 11. Gheorghe se ducea să învețe pe sub copaci, în grădină. VLAHUȚĂ, O. A. I 118. Nicu Bălcescu avea o mare dorință de a învăța. GHICA, S. A. 141. ◊ Refl. Să mă-nvăț și eu a scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 26. 2. (Cu un al doilea complement, indicînd persoana instruită) A transmite (cuiva) un sistem de cunoștințe și deprinderi într-un domeniu oarecare. V. instrui. Se silea din răsputeri să învețe pe Briceag un cîntec nou. REBREANU, I. 21. Să-i dai un băiet să-l învețe cojocăria. CREANGĂ, P. 31. Îl hrănesc, îl îmbracă și îl învață carte. GOLESCU, Î. 56. Dascăle prea învățate, Cel ce-nveți școlarii carte. TEODORESCU, P. P. 254. 3. A deprinde, a obișnui, a deda (pe cineva cu ceva), a face (pe cineva) să se deprindă cu ceva, să-i vină gustul de a face ceva. Tu m-ai învățat să cînt Din copilărie. IOSIF, P. 54. ◊ (Poetic) Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frînge Și de durerea altor inimi Învață-mă, stăpîne-a plînge. GOGA, P. 6. ◊ Expr. (Mai ales în amenințări) A învăța (pe cineva) minte = a pedepsi (pe cineva) pentru a-l face să nu mai repete o greșeală, a da (cuiva) o pedeapsă exemplară. Fă-mi loc să-l învăț eu minte! DUMITRIU, N. 60. (Eliptic) Scoboară-te jos, tîlharule, că te-oi învăța eu! CREANGĂ, O. A. 57. A învăța (sau, refl., a se învăța) minte = a (se) cuminți. Te-i învăța tu minte de altă dată. CREANGĂ, P. 146. Gură, tu, învață minte, nu mă spune nimănui! EMINESCU, O. I 80. ◊ Refl. Binele te-nvaț-a-l face Ca albina mierea ei. VLAHUȚĂ, O. A. 27. Se învățase și el... a le alege așa, de pe deasupra. CREANGĂ, P. 167. Cu nărav te-ai învățat! TEODORESCU, P. P. 152. ◊ Refl. pas. Calul bătrîn nu se învață în ham. ♦ A sfătui, a povățui (pe cineva) să facă ceva (arătîndu-i cum să procedeze). Făcu precum o învăță calul. ISPIRESCU, L. 18. Ce să faci? Să te învăț eu: boii tăi sînt mari și frumoși; ia-i și-i du la iarmaroc. CREANGĂ, P. 39. Tomșa! el te-a învățat a vorbi cu atîta dîrzie? NEGRUZZI, S. I 139. 4. A trage o învățătură, a căpăta experiență. Am învățat din întîmplarea asta că dușmanul se folosește de toate mijloacele. CAMILAR, TEM. 101. ◊ Absol. Pentru comuniști este lege a învăța din experiența maselor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. Noi, scriitorii, învățăm de la scriitorii sovietici, care au în urma lor o experiență de peste treizeci de ani. STANCU, U.R.S.S. 153. ◊ Refl. Cît are omul în lume viață Tot mereu învață și nu se învață. PANN, P. V. I 13. Să se-nvețe maicele Cum să-și deie fetele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNVĂȚA învăț 1. tranz. 1) (activități, acțiuni, procese) A însuși prin eforturi susținute. ~ o meserie. 2) (persoane) A face să capete cunoștințe și/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a pregăti; a instrui; a prepara. ◊ ~ minte a pedepsi pentru a-i da învățătură pe viitor. 3) A susține cu sfaturi, cu recomandări (cum trebuie procedat într-o situație sau alta); a sfătui; a povățui; a îndruma. 4) (lecții, poezii, roluri etc.) A reține în memorie; a memoriza. 2. intranz. pop. A urma cursurile (unei instituții de învățământ); a-și face studiile. /<lat. invitiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNVĂȚA mă învăț intranz. A căpăta anumite deprinderi; a se deprinde. /<lat. invitiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învățà v. 1. a se deprinde (în genere cu ceva rău); 2. a sfătui, a îndemna pe cineva: rău ai fost învățat; 3. a dobândi cunoștințe: a învăța latinește; 4. a da învățătură, a instrui: învață-l gramatica. [Lat. *INVITIARE din VITIUM, apucătură rea].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) învăț, a -á v. tr. (lat. *in-vĭtiare, d. vĭtium, vițiŭ; it. invezzare și avvezzare, a deprinde, sard. imbitssare, pv. sp. [en]vezar, vfr. envoisier, pg. vezar, înț. pmt. a fost „a deprinde la ceva răŭ”, apoĭ numaĭ „a deprinde”, apoĭ „a instrui”. – Învăț, învețĭ, învață; să învăț, să învețĭ, să învețe). Instruĭesc, îl deprind pe altu să scrie și să citească orĭ să facă alt lucru: profesoru îĭ învață pe elevĭ latinește (latina, matematica, desemnu, dansu, scrima), ofițeru îĭ învață pe soldațĭ călăria (ochirea, lupta), cizmaru îl învață pe ucenic cizmăria. Sfătuĭesc, îndemn: el m’a învățat să muncesc, să fur. Dresez: învăț un cîne să sară pin cerc. Mă instruĭesc, studiez, capăt știință: elevu învață latinește cu profesoru (saŭ de la profesor). V. refl. Mă deprind, ĭaŭ un obiceĭ: m’am învățat să beaŭ ceaĭ, să fumez. Învăț minte pe cineva, îl regulez, îl pun la regulă, îl pedepsesc pentru îndrăzneală: Cezar l-a învățat minte pe Ariovist. Mă învăț minte, mă cumințesc, mă astîmpăr: Ariovist s’a învățat minte după ce l-a învins Cezar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învățare s. f., g.-d. art. învățării; pl. învățări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învățare s. f., g.-d. art. învățării; pl. învățări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învățare s. f., g.-d. art. învățării; pl. învățări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. învăț, 2 sg. înveți, 3 învață; conj. prez. 1 sg. să învăț, 3 să învețe; imper. 2 sg. afirm. învață corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învăța (a ~) vb., ind. prez. 3 învață
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învăța vb., ind. prez. 1 sg. învăț, 3 sg. și pl. învață, perf. s. 1 sg. învățai
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVĂȚARE s. 1. studiere, studiu. (~ materiei pentru examen.) 2. v. învățătură. 3. v. asimilare. 4. v. însușire. 5. v. memorizare. 6. v. instruire. 7. v. instruire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVĂȚARE s. 1. studiere, studiu. (~ materiei pentru examen.) 2. învățătură, studiu, (înv.) deprindere. (S-a pus pe ~.) 3. asimilare, asimilație, însușire. (~ unor cunoștințe temeinice.) 4. deprindere, însușire. (~ unor noțiuni elementare.) 5. memorare, memorizare. (~ unei poezii.) 6. cultivare, instruire. (~ elevilor.) 7. inițiere, instruire. (~ cuiva într-un domeniu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Învățare ≠ dezvățare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVĂȚA vb. 1. v. studia. 2. a studia, (înv.) a pedepsi, a ștudirui, (grecism înv.) a spudaxi. (~ istoria; ~ la geografie.) 3. a citi, a studia. (A ~ cursul de la un capăt la altul.) 4. a se pregăti, a se prepara, a studia. (A ~ serios pentru examene.) 5. v. asimila. 6. v. memoriza. 7. v. instrui. 8. a (se) iniția, a (se) instrui. (A ~ pe cineva într-o disciplină.) 9. v. însuși. 10. v. îndruma. 11. v. sfătui. 12. v. aclimatiza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVĂȚA vb. v. comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, ordona, porunci, stabili, statornici.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învăța vb. v. COMANDA. DECIDE. DISPUNE. FIXA. HOTĂRÎ. ORDONA. PORUNCI. STABILI. STATORNICI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVĂȚA vb. 1. a se instrui, a studia, (înv. și reg.) a se pricopsi. (~ în permanență.) 2. a studia, (înv.) a pedepsi, a ștudirui, (grecism înv.) a spudaxi. (~ istoria; ~ la geografie.) 3. a citi, a studia. (A ~ cursul de la un capăt la altul.) 4. a se pregăti, a se prepara, a studia. (A ~ serios pentru examene.) 5. a asimila, a-și însuși. (A ~ întreaga materie.) 6. a memora, a memoriza, a repeta, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.) 7. a instrui, (rar) a școli, (înv.) a certa, a mustrui, a muștrului, a pedepsi. (A ~ elevii.) 8. a (se) iniția, a (se) instrui. (A ~ pe cineva într-o disciplină.) 9. a deprinde, a-și însuși, a prinde. (Nu e meșteșug pe care să nu-l poată ~.) 10. a îndruma, a povățui, a sfătui, (livr.) a consilia, (înv.) a mîngîia. (L-a ~ ce să facă.) 11. a dăscăli, a îndruma, a povățui, a sfătui. (I-a ~ multă vreme.) 12. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda. a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) obișnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ cu noile condiții de viață.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se învăța ≠ a se debarasa, a se dezbăra
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) învăța ≠ a (se) dezvăța
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
învăța (învăț, învățat), vb. – 1. A deprinde, a obișnui. – 2. A instrui, a transmite cunoștințe. – 3. A se instrui, a studia. – 4. A Învăța pe de rost, a ști pe dinafară. – 5. A catehiza, a îndoctrina. – 6. A disciplina, a cuminți. – 7. (Înv.) A porunci, a ordona. – 8. A sfătui. – Mr. (a)nveț, (a)nvețare, megl. anveț, anvițari, istr. (an)mețu. Lat. *invĭtiāre, de la vĭtium (Lexiconul de la Buda, Pușcariu 898; Candrea-Dens., 895; REW 4536; Densusianu, GS, II, 10; DAR), cf. it. invezzare, avvezare „a deprinde” (calabr. ambizzari „a învăța”), prov. envezar, v. fr. envoisier, v. cat. avesar (sp. anviso „înțelept, prudent”, cf. Berceo, Milagros, 14); pentru lat. *vĭtiāre, cf. port. vezar și Gamillscheg, s. v. apprivoiser. Der. învățat, adj. (instruit; s. m., savant, erudit, om cult); învățăcel, s. m. (discipol, elev; ucenic), dim. de la cuvîntul anterior (ipoteza unui model germ. Lehrling › Lehrer, sugerată de DAR, nu pare necesară); învățămînt, s. n. (învățătură; domeniul și activitatea de instruire și educare) format ca fr. enseignement de la enseigner; învățător, adj. (instructiv, care instruiește); învățător, s. m. (instructor, pedagog, institutor; astăzi, persoană care predă în primele clase școlare; înv., sfetnic); învățătoare, s. f. (femeie care predă în primele clase școlare); învățătoresc, adj. (de învățător, didactic); învățătorie, s. f. (rar. învățătură); învăț, s. n. (nărav, viciu; instrucție, învățătură; rar, sfat), deverbal de la învăța; învățătură, s. f. (instrucțiune; studiu, cultură, știință, înțelepciune; lecție, povață; morală (de fabulă), concluzie moralizatoare; sfat; înv., poruncă); desvăța, vb. (a dezobișnui); desvăț, s. n. (acțiunea de a dezvăța de un obicei prost).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ÎNVĂȚARE. Subst. Învățare, învățat, învățătură, studiu, studiere, instruire, cultivare, pregătire, formare; inițiere. Alfabetizare. Toceală, buchereală (fam.), bucherie (rar, fam.), buchiseală (pop. și fam.). Memorare, memorizare, memorizat (rar). Știință de carte, instrucție, instrucțiune, slovă (pop.), carte (fig.), erudiție. Știutor de carte. Școlar, elev, student. Bucher, tocilar (fig.); șoarece de bibliotecă. Învățămînt. Profesor, dascăl. Școală. Adj. Studios. Știutor, știut, citit, învățat, instruit, școlit (reg.), pregătit, format, cult, erudit. Învățător (înv.). Vb. A învăța, a studia, a citi, a se adăpa la izvoarele științei (culturii) (fig.), a se instrui, a se cultiva, a se pregăti, a căpăta (a dobîndi) cunpștințe; a se iniția. A toci (fig-), a buchirisi (rar), a buchisi (pop. și fam.). A se apuca de învățat, a se pune cu burta pe carte, a-și băga nasul în cărți. A învăța pe de rost, a memora, a memoriza; a ști, a ști carte, a fi (a se face, a ajunge) tobă (burduf) de carte (de învățătură), a ști cîte în lună și în stele. A-și face studiile; a școlări (rar), a nerge (a umbla) la școală, a urma o școală. A învăța, a instrui, a cultiva, a pregăti, a forma, a da cunoștințe, a lumina (fig.); a iniția. A alfabetiza. V. cunoaștere, educație, elev, erudiție, informație, pedagog, școală.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ARTES OMNES PERDOCET PAUPERTAS (lat.) sărăcia te învață toate meșteșugurile – Plaut, „Stichus”, 178.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DOCENDO DISCIMUS (lat.) învățând pe alții, învățăm pe noi – Prin transmitere, cunoștințele noastre se consolidează și se îmbogățesc.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FAS EST ET AB HOSTE DOCERI (lat.) este îngăduit să înveți (chiar) de la dușman – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, IV, 428.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NON SCHOLAE, SED VITAE DISCIMUS (lat.) nu învățăm pentru școală, ci pentru viață – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 106. Instruirea nu este un scop în sine. Ea are în vedere pregătirea omului pentru viața socială.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUDOR DOCERI NON POTEST, NASCI POTEST (lat.) pudoarea nu se poate învăța, ea este înnăscută – Publilius Syrus, „Sententiae”, 580.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Docendo discitur (lat. „înveți, învățînd pe alții”) – în formularea originară: Homines dum docent discunt – spunea filozoful latin Seneca, într-una din Epistole morale (a șaptea), adresată lui Lucilius (Ad Lucilium epistolae). În rîndurile următoare Seneca precizează limpede sensul verbelor sale devenite mai tîrziu o expresie uzuală: „Atașează-te de cei care te pot face mai bun, primește pe cei pe care la rîndul tău îi poți face mai buni. Reciprocitate de servicii: înveți, învățînd pe alți... Eh, îmi vei spune, pentru cine să învăț atît? Truda ta nu-i zadarnică: înveți pentru tine!” Astfel însuși autorul ne indică modul de folosință a cugetării sale. FIL.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Et nunc, erudimini! (lat. „Și acum, învățați!) – Cartea psalmilor (psalmul II, versetul 10). Textul integral al acestui verset, în latină, este: ”Et nunc, reges, intelligite; erudimini qui iudicaits terram" (Și acum, regilor, înțelegeți; învățați, voi care judecați lumea). Se citează în forma prescurtată și cu sensul de a trage învățăminte din experiența altora, mai ales cînd de hotărîrea noastră depinde soarta unor semeni. BIB.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Fas est et ab hoste doceri (lat. „Se cade să înveți chiar și de la dușmani”) – recomandă Ovidiu în Metamorfozele (cartea IV, versul 428). Dar povața aceasta e mult mai veche. Aparține lui Aristofan care în comedia Păsările spune în versul 376: „All 'áp ekhthrôn, dittà pollà manthánusi hoi sofói” (Dar înțelepții învață foarte multe de la vrăjmași). E povața pe care-o dă Pupăza, atunci cînd doi oameni pătrund în lumea păsărilor: „…Oare nu vrăjmașii Au îndemnat cetățile să-și facă Și ziduri mari, și flote? Sfatul lor Ne va scăpa avutul, pruncii, casa…” Iar conducătorul corului conchide: „Să-i ascultăm! Căci și de la vrăjmași Poți asculta un lucru înțelept…” (Traducerea de Eusebiu Camilar și N. Mihăescu) Am notat aici varianta latină, fiindcă e mai des citată. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Homines dum docent discunt (lat. „Oamenii învață învățînd pe alții”) – vezi: Docendo discitur. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Ils nont rien appris ni rien oublié (fr. „Nimic n-au învățat și nimic n-au uitat”) – fraza, atribuită diplomatului francez Talleyrand, a fost rostită după căderea lui Napoleon, cînd Bourbonii, moștenitorii vechii dinastii, se întorseseră din emigrație în Franța și voiau să restaureze totul, ca și cînd revoluția și urmările ei n-ar fi existat. Înțelesul frazei e clar: „nimic n-au învățat (din cele ce s-au petrecut) și nimic n-au uitat (din cele care altă dată le-au plăcut)”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Learn to labour and to wait (engl. „Învață să muncești și să aștepți”) – ultimul vers din A psalm of life (Un psalm al vieții) de poetul american Henry Longfellow. Se citează ca un îndemn la muncă, la răbdare și perseverență. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Nevoia învață pe om – Anton Pann, în istorioara Carul frînt, povestește cum un băiat întreabă pe tatăl său cine i-a dres căruța în pădure. Nevoia, copilul meu,/ Ea știe ce nu știu eu„. Băiatul s-a dus și el în pădure să caute Nevoia, dar negăsind-o, și-a reparat singur carul. Tatăl îi explică rîzind: ”Ba chiar nevoia-a fost/ Care-nvață pe-orice prost!" Morala fabulei: nevoia este marea învățătoare a omului. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Non scholae, sed vitae discimus (lat. „Nu pentru școală, ci pentru viață învățăm”) – Această înțeleaptă vorbă rezumă un întreg pasaj din epistola 106 a lui Seneca-cel-Tînăr. Se folosește spre a atrage atenția că învățătura este o armă pentru viață și, în acest scop, se adresează elevilor (uneori și părinților lor) care, de obicei, „vînează” numai note mari în catalog. Cînd este cazul, se utilizează și reciproca: „Non vitae, sed scholae discimus” (Nu învățăm pentru viață, ci pentru școală). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Piscem natare doces (lat. „Înveți peștele să înoate”) – Dicton care se adresează acelora care se cred mai specialiști decît specialiștii într-o anumită activitate, adică, acelora care – cum îndeobște se spune – vor să vîndă castraveți la grădinar.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Quae nocent, docent (lat. „Cine a pătimit, a învățat”) – dicton popular latin, corespunzător proverbului nostru: Tot pățitul e priceput. FOL.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Welche Regierung die beste sei? Diejenige, die uns lehrt uns selbst zu regieren (germ. „Care cîrmuire e cea mai bună? Aceea care ne învață să ne conducem singuri”) – maximă a lui Goethe din „proverbe în proză”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a învăța pasărea să zboare expr. (iron. – d. oameni) a învăța un lucru pe cineva mai competent / mai experimentat decît sine în respectivul domeniu.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-l învăța pe taică-său să facă copii expr. v. a învăța pasărea să zboare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT34) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
învățare, învățărisubstantiv feminin
- sinonime: instruire studiu învățat învățătură antonime: dezvățare
- Învățarea unei limbi străine. DLRLC
- Învățare de minte = dobândire de experiență. DLRLC
- Cumințire, învățătură de minte. DLRLC
-
-
etimologie:
- învăța DEX '09 DEX '98
învăța, învățverb
- 1. A transmite cuiva (sistematic) cunoștințe și deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a iniția pe cineva într-o meserie, știință, artă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se silea din răsputeri să învețe pe Briceag un cîntec nou. REBREANU, I. 21. DLRLC
- Să-i dai un băiet să-l învețe cojocăria. CREANGĂ, P. 31. DLRLC
- Îl hrănesc, îl îmbracă și îl învață carte. GOLESCU, Î. 56. DLRLC
- Dascăle prea învățate, Cel ce-nveți școlarii carte. TEODORESCU, P. P. 254. DLRLC
-
- 2. A sfătui, a povățui pe cineva să facă ceva (arătându-i cum să procedeze). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Făcu precum o învăță calul. ISPIRESCU, L. 18. DLRLC
- Ce să faci? Să te învăț eu: boii tăi sînt mari și frumoși; ia-i și-i du la iarmaroc. CREANGĂ, P. 39. DLRLC
- Tomșa! el te-a învățat a vorbi cu atîta dîrzie? NEGRUZZI, S. I 139. DLRLC
-
- 3. A dobândi cunoștințe prin studiu, a ajunge prin muncă sistematică să cunoști o meserie, o artă, o limbă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Radu își învăța lecțiile pentru a doua zi. VLAHUȚĂ, O. A. I 105. DLRLC
- Nu știe regulele vînătoriei... și voiește cu toate aceste să le învețe. ODOBESCU, S. III 11. DLRLC
- Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învățase carte la dascalul Pascal. NEGRUZZI, S. I 246. DLRLC
- A învățat să cânte. DLRLC
- Solul Chinei e bogat în minereuri și tinerii tehnicieni chinezi trebuie să învețe a le exploata. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 6/5. DLRLC
- Am învățat a călări pe deșelate. SADOVEANU, O. I 503. DLRLC
- Te-am întîlnit în parc mai de curînd, Cu alți studenți pe-o bancă învățînd. D. BOTEZ, F. S. 11. DLRLC
- Gheorghe se ducea să învețe pe sub copaci, în grădină. VLAHUȚĂ, O. A. I 118. DLRLC
- Nicu Bălcescu avea o mare dorință de a învăța. GHICA, S. A. 141. DLRLC
- Să mă-nvăț și eu a scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 26. DLRLC
- 3.1. A-și întipări în minte ceva pentru a putea reproduce. DEX '09 DEX '98sinonime: memora
-
- 4. A (se) deprinde, a (se) obișnui, a (se) familiariza. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deprinde familiariza obișnui antonime: dezvăța
- Tu m-ai învățat să cînt Din copilărie. IOSIF, P. 54. DLRLC
- Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frînge Și de durerea altor inimi Învață-mă, stăpîne-a plînge. GOGA, P. 6. DLRLC
- Binele te-nvaț-a-l face Ca albina mierea ei. VLAHUȚĂ, O. A. 27. DLRLC
- Se învățase și el... a le alege așa, de pe deasupra. CREANGĂ, P. 167. DLRLC
- Cu nărav te-ai învățat! TEODORESCU, P. P. 152. DLRLC
- Calul bătrân nu se învață în ham. DLRLC
- (Mai ales în amenințări) A învăța (pe cineva) minte = a pedepsi (pe cineva) pentru a-l face să nu mai repete o greșeală, a da (cuiva) o pedeapsă exemplară. DLRLC
- Fă-mi loc să-l învăț eu minte! DUMITRIU, N. 60. DLRLC
- Scoboară-te jos, tîlharule, că te-oi învăța eu! CREANGĂ, O. A. 57. DLRLC
-
- A învăța (sau, reflexiv, a se învăța) minte = a (se) cuminți. DLRLCsinonime: cuminți
- Te-i învăța tu minte de altă dată. CREANGĂ, P. 146. DLRLC
- Gură, tu, învață minte, nu mă spune nimănui! EMINESCU, O. I 80. DLRLC
-
-
- 5. A trage o învățătură, a căpăta experiență. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am învățat din întîmplarea asta că dușmanul se folosește de toate mijloacele. CAMILAR, TEM. 101. DLRLC
- Pentru comuniști este lege a învăța din experiența maselor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. DLRLC
- Noi, scriitorii, învățăm de la scriitorii sovietici, care au în urma lor o experiență de peste treizeci de ani. STANCU, U.R.S.S. 153. DLRLC
- Cît are omul în lume viață Tot mereu învață și nu se învață. PANN, P. V. I 13. DLRLC
- Să se-nvețe maicele Cum să-și deie fetele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172. DLRLC
- A (se) învăța minte = a câștiga sau a face să câștige experiență, a trage sau a face să tragă învățăminte dintr-o întâmplare neplăcută. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- *invitiare (din vitium „viciu”). DEX '09 DEX '98