ÎNVÂRTIT², -Ă, învârtiți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Înfășurat, răsucit. 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care s-a eschivat (prin favoritism, dare de mită etc.) de la obligațiile militare (în timp de război); persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună, prin mijloace dubioase. 3. S. f. Numele unui dans popular cu învârtituri; melodie după care se execută acest dans. 4. S. f. Prăjitură făcută dintr-o foaie subțire de aluat, umplută cu nuci, mere sau brânză. – V. învârti.

învârtit¹ sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: învârti] 1-7 Învârtire (1-7). 8 Conducere. 9-14 Învârtire (9-14). 15 (Șfg) Depănare.

învârtit², ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: învârti] 1 a Rotit. 2 a Răsucit. 3 a Înfășurat. 5 sm (Fam) Persoană care s-a eschivat prin favoritism de la obligațiile sale (militare). 6 sm (Fam) Persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună prin mijloace îndoielnice. 7 sfa Dans popular cu învârtituri, asemănător cu polca. 8 sfa Melodie după care se execută învârtită (7). 9 sf Prăjitură făcută dintr-o foaie subțire de aluat, umplută cu nuci, mere sau brânză. 10 a (D. unelte, arme etc.) Mânuit. 11 a Administrat, condus. 12 a (înv; d. persoane) Smintit. 13 sf Mâncare țărănească nedefinită mai îndeaproape. 14 sf Plăcintă cu brânză sau miere Si: învărtitură (5).

ÎNVÂRTIT², -Ă, învârtiți, -te, adj., subst. 1. Adj. Înfășurat, răsucit. 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care s-a eschivat (prin favoritism, dare de mită etc.) de la obligațiile militare (în timp de război); persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună, prin mijloace dubioase. 3. S. f. Numele unui dans popular cu învârtituri; melodie după care se execută acest dans. 4. S. f. Prăjitură făcută dintr-o foaie subțire de aluat, umplută cu nuci, mere sau brânză. – V. învârti.

ÎNVÂRTI, învârt, vb. IV. 1. Tranz. refl. și intranz. A (se) mișca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) răsuci. ◊ Expr. (Refl.) A se învârti casa (sau locul, pământul) cu cineva, se spune când cineva are amețeli sau când se simte foarte rușinat. (Tranz.) A-și învârti ochii = a mișca ochii în toate direcțiile pentru a privi (în jur). (Refl. și tranz.) A se învârti în horă sau a învârti hora = a dansa, a juca. (Refl.) A se învârti pe lângă cineva (sau în jurul, împrejurul cuiva) = a căuta să câștige simpatia, bunăvoința cuiva. (Tranz.) A învârti (pe cineva) pe (sau după) deget(e) = a conduce (pe cineva) după plac. ♦ Tranz. A răsuci pe deget, între degete sau cu degetele. ♦ Tranz. A întoarce în toate felurile, a privi pe toate părțile. 2. Tranz. A mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă. ♦ Intranz. A amesteca în ceva (cu lingura). 3. Refl. A umbla de colo până colo fără scop; a se mișca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spațiu îngust); a se foi. 4. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câștiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile. [Prez. ind. și: învârtesc] – Cf. sl. vrŭtĕti.

învârti [At: NEGRUZZI, S. I, 54 / V: (reg) vârti / Pzi: ~tesc / E: slv врштети] 1-2 vtr A (se) mișca în cerc sau în jurul axei sale Si: a (se) roti. 3-4 vtr A (se) răsuci. 5 vr (Pop) A se ~ ca un cui într-o căldare A se agita fără rost, fară a face nici o treabă. 6 vt (Pop; îe) A suci, a ~ A roti în gol. 7 vr (Pfm; îe) A se ~ casa (locul, capul sau pământul) cu cineva A avea amețeli. 8 vr (Îae) A se simți rușinat. 9 vt (Pop; îe) A se ~ într-un călcâi A fi iute la treabă. 10 vt (Îe) A-și ~ ochii A privi în toate direcțiile. 11-12 vtr (Pop; îe) A ~ hora (sau a se ~ în horă) A juca într-o horă. 13 vr (Fam; îe) A se ~ pe lângă cineva (sau în jurul cuiva) A căuta să câștige simpatia sau bunăvoința cuiva. 14 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva pe degete A conduce pe cineva după plac. 15 vt A privi ceva pe toate părțile. 16 vt A mânui cu dibăcie o unealtă, o armă etc. 17 vi A amesteca în ceva cu lingura. 18 vr A se plimba dintr-o parte în alta fără scop Si: a se foi. 19-20 vtr (Fam; fig) A se îndeletnici cu afaceri dubioase. 21-22 vr (Fam; fig) A profita în mod (nemeritat sau) necuvenit de un concurs de împrejurări favorabile. 23 vt (Pop; îe) A ~ capul cuiva A convinge. 24 vt (Îae) A determina pe cineva să facă ceva. 25 vt (Îae) A câștiga dragostea unei fete. 26 vt (Îae) A stăpâni pe cineva. 27 vt (Pop; îe) A ~ de cap pe cineva A seduce. 28 vt A înfășura. 29 vt A întoarce arcul unui ceas, al unui mecanism. 30 vr (Îe) A se ~ ca funia în traistă A nu putea ține direcția în mers, fiind beat. 31-32 vr (Îe) A se ~ ca un prâsnel (A se mișca sau) a face ceva foarte repede. 33 vt (Înv; îe) A ~ dulapuri A umbla cu înșelătorii. 34 vt (Îvr) A conduce. 35 vt A administra. 36 vt (Îe) A ~ capital mare A investi o sumă mare de bani. 37 vt A proceda astfel încât lucrurile să iasă bine. 38 vr (Udp „de”) A face rost. 39 vt A acorda cuiva favoruri, încălcând legea. 40 vt A răsuci un obiect între degete. 41 vt (Șfg) A depăna.

ÎNVÂRTI, învârtesc, vb. IV. 1. Tranz. refl. și intranz. A (se) mișca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) răsuci. ◊ Expr. (Refl.) A se învârti casa (sau locul, pământul) cu cineva, se spune când cineva are amețeli sau când se simte foarte rușinat. (Tranz.) A-și învârti ochii = a mișca ochii în toate direcțiile pentru a privi (înjur). (Refl. și tranz.) A se învârti în horă sau a învârti hora = a dansa, a juca. (Refl.) A se învârti pe lângă cineva (sau în jurul, împrejurul cuiva) = a căuta să câștige simpatia, bunăvoința cuiva. (Tranz.) A învârti (pe cineva) pe (sau după) deget(e) = a conduce (pe cineva) după plac. ♦ Tranz. A răsuci pe deget, între degete sau cu degetele. ♦ Tranz. A întoarce în toate felurile, a privi pe toate părțile. 2. Tranz. A mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă. ♦ Intranz. A amesteca în ceva (cu lingura). 3. Refl. A umbla de colo până colo fără scop; a se mișca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spațiu îngust); a se foi. 4. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câștiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile. [Prez. ind. și: învârt] – Cf. sl. vrŭtĕti.

ÎNVÎRTI, învîrtesc și învîrt, vb. IV. 1. Tranz. A mișca (ceva sau pe cineva) în cerc, a da o mișcare de rotație, a întoarce printr-o mișcare circulară; a roti; a suci; a răsuci. Ar număra cu voce tare de cîte ori se învîrte roata și ar stabili apoi, printr-o simplă înmulțire, distanța străbătută de căruță de la un punct la altul. GALAN, B. I 411. Un mecanism pe care să-l învîrți cu o cheie. C. PETRESCU, Î. II 68. Călăul n-avea decît să învîrtească grindeiul. NEGRUZZI, S. I 311. ◊ Refl. pas. Mielul gras încet, cu lene, se învîrte pe frigare. BELDICEANU, P. 53. ◊ Refl. Eu mi-am făcut un cîntec, Și n-aș fi vrut să-l fac, Dar fusul e de vină Că se-nvîrtea mereu, Și ce-mi cînta-nainte Cîntam pe urmă eu. COȘBUC, P. I 59. Pe deasupra bălții nagîții se-nvîrtesc. ALECSANDRI, P. A. 118. (Expr.) A se învîrti casa (sau locul, pămîntul etc.) cu cineva, se zice cînd cineva are amețeli sau se simte foarte încurcat, foarte rușinat. Cerca parcă să-și dea samă, să afle ce-i cu el și nu putea... se-nvîrtea odaia cu dînsul. MIRONESCU, S. A. 35. Nu mi-e bine... pămîntul se învîrtește cu mine. BOLINTINEANU, O. 386. Vai de mine, se învîrtește casa cu mine. Toate le văd pe dos. ALECSANDRI, T. I 223. ♦ (Complementul indică obiectul rezultat prin răsucirea părților componente) A răsuci cu mîna, între degete. Oamenii șopteau liniștiți, așezați pe răzor. Unii își învîrteau cîte-o țigară. DUMITRIU, N. 88. Mama [pîinea] plămădea Ș-o lăsa pînă dospea; Apoi colaci învîrtea, Pe lopată mi-i culca. ALECSANDRI, P. P. 390. ♦ (Însoțit de verbul «a suci», exprimă o repetare a mișcării de învîrtire) A întoarce în toate felurile, a potrivi pe toate părțile. Ia el punga, o sucește, o învîrtește. CREANGĂ, P. 44. Vine-mpărăteasa mînioasă și intră în boltă, ca să-și aleagă multe de toate. Tot învîrte și sucește. RETEGANUL, P. III 21. ◊ Fig. L-a băgat în judecăți, l-a sucit, l-a învîrtit și l-a lăsat sărac luciu. DELAVRANCEA, S. 19. ◊ Absol. Și nici una nici două... învîrte, sucește, trage, întinde. ȘEZ. I 258. ♦ (Cu complementul «ochii») A mișca în toate direcțiile, pentru a privi (în jur). Mănîncă flăcăul cu toți ai casei și-și tot învîrte ochi în jur. GALAN, Z. R. 65. ♦ Intranz. A mesteca. Învîrtea cu o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul. BENIUC, V. 37. P-a lui mumă o găseau Din gură frumos cîntînd Și din drugă învîrtind. TEODORESCU, P. P. 559. 2. Tranz. (Cu complementul «horă») A juca, a dansa. Busuioc avuse grijă să tocmească lăutari ca să poată tineretul să învîrtească hora toată după-amiaza. REBREANU, R. I 125. Fete mîndre cari știau a învîrti și hora, dar și suveica. CREANGĂ, A. 1. Să-nvîrtim hora frăției Pe pămîntul Romîniei. ALECSANDRI, O. 94. Și ia pe nuna de mînă, Cu mireasa dimpreună, Și-nvîrtiți o horă bună. TEODORESCU, P. P. 182. ◊ Refl. Hora se învîrtea sub streșina unui nuc bătrîn. SADOVEANU, O. I 73. Lăutarii cîntă, hora se-nvîrtește. BOLINTINEANU, O. 10. 3. Tranz. (Cu privire la arme sau instrumente) A mînui. Brațul meu... Nu mai poate să învîrtească paloșul. ISPIRESCU, L. 12. Noi știm a învîrti sapa, coasa și secerea. CREANGĂ, A. 163. Și spre Dunăre-alerga, Hăulind și chiuind, Buzduganul învîrtind. ALECSANDRI, P. P. 59. 4. Refl. A umbla de colo pînă colo fără scop; a se foi. Mai mă învîrtesc pe lîngă căruță, desham, dau la cai niște ovăz, pe urmă iar mă duc la el. PREDA, Î. 92. Se învîrteau prin ogrăzi, se uitau la cerul senin și mai ales la vîrtejurile de fum. REBREANU, R. II 108. Începe a se învîrti prin casă cu neastîmpăr. CREANGĂ, P. 24. ◊ Fig. Tina Diaconu se învîrtea în jurul aceluiași subiect de conversație. C. PETRESCU, A. 473. ♦ A se mișca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spațiu îngust). Cinci cămăruțe în care abia te poți învîrti. NEGRUZZI, S. I 70. 5. Tranz. Fig. A exercita o meserie, a se îndeletnici cu o treabă neprecisă (de obicei necinstită). Fusese zece ani factor poștal, pe urmă... învîrtise niște afaceri nelămurite. C. PETRESCU, Î. II 141. Măi Leonte, băieții ăștia ai noștri de la curte ce treabă învîrtesc acuma? REBREANU, R. II 66. Peruianu era un avocat mediocru, dar învîrtea afaceri care nu mai erau mediocre. VLAHUȚĂ, O. A. 275. ◊ Expr. A învîrti capul (cuiva) = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată, a-l zăpăci. De ce caută să-i învîrtească el capul fetei? REBREANU, I. 25. A învîrti (pe cineva) pe degete v. deget. ♦ A procura cuiva o situație nemeritată, a face ca cineva să beneficieze de favoruri ilegale. Cei avuți i-am învîrtit eu pe la partea sedentară. CAMILAR, N. I 136. ♦ Refl. A obține o favoare sau un avantaj (datorită abilității, împrejurărilor favorabile etc.), a-i reuși o afacere necinstită; a scăpa dintr-un bucluc. Ne-om învîrti astăzi și de țigări. PAS, Z. IV 16. Ei bravo! Te învîrți, ai? C. PETRESCU, C. V. 125.

ÎNVÎRTIT, -Ă, învîrtiți, -te, adj. Sucit, răsucit (în formă de spirală). Domnul Elefant, cu nasul învîrtit. ALEXANDRESCU, M. 297. Buruiene ciuciulite, Ciuciulite și-nvîrtite (Țigara). GOROVEI, C. 373. ♦ Fig. (Substantivat) Persoană care s-a sustras, s-a eschivat (prin mijloace necinstite) de la anumite obligații; persoană care face afaceri necinstite. Dezertez și-i împușc pe toți învîrtiții satului. CAMILAR, N. I 403. Găsești pe șmecheri, pe învîrtiții cu acte în regulă. PAS, Z. III 168.

A ÎNVÂRTI ~esc 1. tranz. 1) A face să se învârtească. ◊ ~ capul cuiva (~ pe cineva) a) a face pe cineva să-și piardă judecata; b) a amăgi pe cineva. ~ hora a dansa; a juca. 2) A întoarce pe toate părțile (cercetând cu privirea); a suci. 3) (obiecte) A folosi cu dibăcie; a mânui. ~ sapa. ~ arcul. ~ o armă. ◊ ~ o treabă (sau o afacere) a se ocupa cu un lucru necinstit. 2. intranz. fam. A se îmbogăți pe căi necinstite. ◊ Învârte bine câștigă din gros (prin mijloace îndoielnice). /în + sl. vrutĕti

A SE ÎNVÂRTI mă ~esc intranz. 1) A face o mișcare de rotație (în jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza mișcări circulare; a se roti. Pământul se ~ește. ◊ ~ casa (sau locul, pământul) cu cineva a fi apucat de amețeli. 2) A umbla încolo și încoace (fără rost). ◊ ~ ca o curcă chioară a umbla de ici până colo (încurcând lumea). 3) A folosi în mod conștient mijloace dubioase pentru a obține ceva. /în + sl. vrutĕti

învârtì v. 1. a (se) întoarce împrejur: a învârti un baston; 2. fig. a mânui, a conduce: a învârti un capital; 3. a se roti: pământul se învârtește împrejurul soarelui; 4. a se ameți: mi se învârtește capul. [Lat. VERTERE].

învîrt (nord) și -tésc, a -í v. tr. (vsl. vrŭteti și vratiti, rudă cu lat. vértere și invértere, a învîrti. V. răz-vrătesc, povortesc). Mișc în cerc: a învîrti o roată, o frigare, un baston (în aer jucîndu-mă). Fig. Mînuĭesc, întrebuințez: acest comerciant învîrtește (fr. roule) un mare capital. V. refl. Mă mișc în cerc, mă rotesc, mă întorc în prejuru meŭ saŭ al altuĭa: pămîntu se învîrtește în prejuru luĭ și al soareluĭ. Fig. Iron. Ocup un loc bun pin șiretenie: acest tînăr s’a învîrtit bine ocupînd un post bun. Baba asta e așa de șireată, în cît învîrtește lumea, e foarte șireată. A învîrti cuĭva capu, 1. a-l face să creadă ceĭa ce vreĭ tu, 2. a-l scoate din mințĭ. A ți se învîrti capu, a se învîrti lumea cu tine, a fi amețit, a avea amețelĭ.

învârtit² s. n.

învârtit¹ adj. m., s. m., pl. învârtiți; adj. f., s. f. învârtită, pl. învârtite

învârtit¹ adj. m., s. m., pl. învârtiți; adj. f., s. f. învârtită, pl. învârtite

învârtit² s. n.

învârtit s. n.

învârtit adj. m., s. m., pl. învârtiți; f. sg. învârtită, pl. învârtite

!învârti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârt, 2 sg. învârți, 3 sg. învârte, imperf. 1 învârteam; conj. prez. 1 sg. să învârt, 2 sg. să învârți, 3 să învârtă

!învârti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârt/învârtesc, imperf. 3 sg. învârtea; conj. prez. 3 să învârtă/să învârtească

învârti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtesc/învârt, imperf. 3 sg. învârtea; conj. prez. 3 sg. și pl. învârtească/învârtă

ÎNVÂRTIT s. 1. v. rotație. 2. v. răsucire.

ÎNVÂRTIT adj. v. răsucit.

ÎNVÂRTI vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. frământa.

ÎNVÎRTI vb. 1. a (se) întoarce, a (se) răsuci, a (se) roti, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. (A ~ cheia în broască.) 2. a răsuci, a roti, a suci, (pop.) a sucăli, (reg.) a rotila, a rotocoli, (Transllv.) a tecărui. (A ~ un obiect pentru a-l face sul.) 3. a frămînta, a răsuci, a suci. (A ~ batista în mînă.)

ÎNVÎRTIT adj. întors, răsucit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.)

ÎNVÎRTIT s. 1. întoarcere, învîrteală, învîrtire, învîrtitură, răsucire, rotație, rotire, rotit, (pop.) rotitură, rotocol. (Un ~ de 360 de grade.) 2. (COR.; art.) mărunțelul (art.), (reg.) rusasca (art.). (~ este un dans popular cu învîrtituri.) 3. învîrtire, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură.

A învârti ≠ a dezvârti

învârtitul v. mânânțălul.

învârtit, învârtiți s. m. (peior.) 1. persoană care s-a eschivat (prin favoritism, dare de mită etc.) de la obligațiile militare (în timp de război) 2. persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună prin mijloace dubioase

a învârti cuțitul în rană expr. a adăuga la suferința cuiva un nou motiv de suferință; a spori suferința (cuiva).

a se învârti ca o muscă fără cap expr. v. a se învârti ca un coi într-o căldare

a se învârti ca un coi în căldare / într-o găleată expr. (obs.) a se foi de colo-colo, a se agita fără rost.

a se învârti de un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă.

învârti, învârtesc I. v. t. 1. a desfășura acțiuni dubioase 2. (intl.) a ancheta II. v. r. a se căpătui; a se îmbogăți profitând de un concurs de împrejurări favorabile

învârti (pe cineva) pe degete expr. a manipula (pe cineva) după bunul plac.