5 intrări

65 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTORS1 s. n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – V. întoarce.

ÎNTORS1 s. n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – V. întoarce.

ÎNTORS2, -OARSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. ♦ (Despre ceasuri) Cu arcul încordat. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.

întors2, ~oarsă a [At: CORESI, EV. 80/9 / Pl: ~rși, ~oarse / E: întoarce] 1 (D. obiecte) Răsucit. 2 Îndoit. 3 Încovoiat. 4 (Îs) Seceră -oarsă Seceră curbă. 5 (Fig; d. persoane) Sucit. 6 (Îlav) ~ pe dos Supărat. 7 (Reg) Nărăvaș. 8 (Rar; d. vorbire) Meșteșugit. 9 (Pex) Enigmatic. 10 (D. unele obiecte) Inversat. 11 (D. părți ale corpului) Îndreptat în altă direcție. 12 Pe dos. 13-14 (Agr) Arat sau săpat din nou. 15 Revenit la locul de plecare. 16 (Îs) Copil ~ de țâță Copil căruia i se dă din nou să sugă după ce a fost înțărcat. 17 (Îe) A face (sau a apuca) cale ~oarsă A se înapoia din drum. 18 (Îe) A merge până la cale ~oarsă A nu merge departe. 19 (Îae) A scăpa de primejdie. 20 (Fig; îae) A se opri la jumătatea lucrului. 21 (Înv) Tradus. 22 (D. farmec) Care s-a răsfrânt asupra persoanei care l-a făcut Si: înturnat1 (13). 23 (D. un berbec, vițel) Castrat.

întors1 sn [At: M. COSTIN, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: întoarce] 1-5 Întoarcere (1-5). 6 Cârmire. 7 (Înv) Înnebunire. 8-13 Întoarcere (9-14). 14 (Înv) Îndepărtare. 15 (Îoc dus) Înapoiat. 16-21 Întoarcere (17-22). 22 (Înv; fig) Îndreptare. 23 (Înv; fig) Convertire. 24 (Îvp) Transfonnare. 25-29 Întoarcere (26-29). 30 (Înv; pex) Interpretare. 31 Restituire. 32 (Înv; ccd) Refuz. 33-36 Întoarcere (34-37). 37 (Pop) Micșorare. 38-43 Întoarcere (39-44).

ÎNTORS2, -OARSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.

ÎNTORS1 s. n. 1. Înapoiere, revenire la punctul de plecare; întoarcere. Bilet de dus și întors.Aș vrea ca și la-ntorsul meu Să fii aici. COȘBUC, P. I 281. 2. Răsturnare (cu partea de jos în sus sau de pe o parte pe alta). Întorsul fînului.După ce toate paiele făcute au fost scoase afară, urmează întorsul. PAMFILE, A. R. 210. ♦ Arătură (de toamnă). Pentru grîul de primăvară se pot face două arături: una toamna, care se numește întors... PAMFILE, A. R. 104.

ÎNTORS2, -OARSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Înapoiat, revenit (de unde a plecat). ◊ Expr. A face (sau a apuca) calea întoarsă (sau drum întors) = a se întoarce din drum, a se înapoia. Îi porunci lui Gustav să facă drum întors spre sat. GALAN, B. I 90. Cum a făcut... calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. SADOVEANU, B. 161. Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale... EMINESCU, O. I 146. (Neobișnuit) A îndrepta (pe cineva) spre calea întoarsă = a trimite înapoi, a alunga, a goni. Îl cumperi?... ori te îndrept spre calea-ntoarsă. ALECSANDRI, T. I 214. A merge pînă la calea întoarsă = a nu merge departe și a se întoarce; a se opri la jumătatea drumului. 2. (Despre obiecte) Răsucit, îndoit, curbat, încovoiat. Botinele i-s întoarse la vîrf, ca niște patine. SADOVEANU, P. 166. 3. Fig. (Despre persoane) Sucit, ciudat. Prale, firea cea întoarsă. EMINESCU, O. I 31. 4. Fig. (Despre cuvinte sau vorbire) Meșteșugit. Nu li mai ieșea din cap cuvintele cele minunate și întoarse ale fetei. SBIERA, P. 221.

ÎNTORS ~oarsă (~orși, ~oarse) 1) v. A ÎNTOARCE și A SE ÎNTOARCE.A face cale ~oarsă a se întoarce. 2) (despre obiecte) Care are formă încovoiată. 3) fig. rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală; sucit. Fire ~oarsă. /v. a întoarce

întors a. 1. revenit; 2. fig. pervertit: firea cea întoarsă EM.; 3. incapabil de reproducere: berbece întors. ║ n. 1. întoarcere: la întors acasă AL.; 2. acțiunea de a întoarce testiculele la vite.

întórs, -toársă adj. Înturnat, care s’a întors acasă: povesteaŭ uniĭ din ceĭ întorșĭ de la războĭ. Sucit, curios: fire întoarsă (caracter straniŭ). S. n., pl. urĭ. Întoarcere: maĭ grea îmĭ pare calea acum la’ntors acasă (Al.). Adv. A cînta întors (vorbind despre o pasăre), a face fel de fel de întorsăturĭ de voce.

ÎNTOARCE, întorc, vb. III. I. 1. Refl. și tranz. A se înapoia2 sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni2 sau a face să revină. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦ Refl. A se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcția inițială. 2. (Pop.) A-și schimba sau a face pe cineva să-și schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească. ♦ Tranz. A retrage o vorbă, o promisiune etc., a reveni asupra... 3. (Pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a întors ploaia în ninsoare.Expr. (Refl.) A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea. A i se întoarce cuiva inima = a i se schimba dispoziția, a se îmblânzi, a se muia. ♦ Tranz. (Înv.) A traduce un text dintr-o limbă în alta; p. ext. a interpreta. II. 1. Tranz. A învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta). ◊ Expr. Tranz. și refl. A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla. ♦ Spec. A învârti, a răsuci resortul unui mecanism. A întoarce ceasul.Tranz. (Pop.) A jugăni (un animal). 2. Tranz. și refl. A(-și) mișca, a(-și) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea în altă direcție decât cea inițială. ◊ Expr. (Tranz.) A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (Refl.; fam.) A i se întoarce (cuiva) mațele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greață; fig. a fi dezgustat, scârbit. III. Tranz. 1. A schimba poziția unui obiect, așezându-l invers față de poziția anterioară sau față de poziția firească ◊ Expr. A întoarce casa pe dos = a răscoli totul în casă. A (o) întoarce și pe o parte (sau față) și pe alta = a examina amănunțit, a discuta în detaliu. ♦ A da filele unei cărți, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi. ◊ Expr. A întoarce foaia = a-și schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ♦ A pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în față. ◊ Expr. A(-și) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-și schimba comportarea, atitudinea în rău față de cineva. ♦ A învârti paiele, fânul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra. ♦ A ara din nou un ogor. 2. A da îndărăt, a restitui. ◊ Expr. A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior. ♦ Fig. A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea. ♦ (Determinat prin „cuvânt”, „vorbă” etc.) A răspunde, a replica (cu ostentație, cu impertinență). – Lat. intorquere.

ÎNTOARCE, întorc, vb. III. I. 1. Refl. și tranz. A se înapoia2 sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni2 sau a face să revină. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦ Refl. A se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcția inițială. 2. (Pop.) A-și schimba sau a face pe cineva să-și schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească. ♦ Tranz. A retrage o vorbă, o promisiune etc., a reveni asupra... 3. (Pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a întors ploaia în ninsoare.Expr. (Refl.) A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea. A i se întoarce cuiva inima = a i se schimba dispoziția, a se îmblânzi, a se muia. ♦ Tranz. (Înv.) A traduce un text dintr-o limbă în alta; p. ext. a interpreta. II. 1. Tranz. A învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta). ◊ Expr. Tranz. și refl. A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla. ♦ Spec. A învârti, a răsuci resortul unui mecanism. A întoarce ceasul.Tranz. (Pop.) A jugăni (un animal). 2. Tranz. și refl. A(-și) mișca, a(-și) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea în altă direcție decât cea inițială. ◊ Expr. (Tranz.) A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (Refl.; fam.) A i se întoarce (cuiva) mațele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greață; fig. a fi dezgustat, scârbit. III. Tranz. 1. A schimba poziția unui obiect, așezându-l invers față de poziția anterioară sau față de poziția firească ◊ Expr. A întoarce casa pe dos = a răscoli totul în casă. A (o) întoarce și pe o parte (sau față) și pe alta = a examina amănunțit, a discuta în detaliu. ♦ A da filele unei cărți, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi. ◊ Expr. A întoarce foaia = a-și schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ♦ A pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în față. ◊ Expr. A(-și) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-și schimba comportarea, atitudinea în rău față de cineva. ♦ A învârti paiele, fânul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra. ♦ A ara din nou un ogor. 2. A da îndărăt, a restitui. ◊ Expr. A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior. ♦ Fig. A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea. ♦ (Determinat prin „cuvânt”, „vorbă” etc.) A răspunde, a replica (cu ostentație, cu impertinență). – Lat. intorquere.

întoarce [At: COD. VOR. 26/1 / V: (înv) toarce, tuarce / Pzi: ~orc Ps: ~orsei Par: ~ors, (înv) ~ort / E: ml intorquere] 1-2 vtr A (se) mișca în jurul unei axe Si: a (se) învârti Cf a toarce. 3-4 vtr A (se) suci. 5 vr (Îe) A se ~ într-un călcâi A se învârti pe loc, sprijinit într-un călcâi. 6 vr (Fig; îae) A face un lucru repede. 7 vt (Îe) A ~ șurubul (cuiva) A umbla cu înșelătorii sau minciuni. 8 vt (Îe) A o ~ pe (sau la) șurub A-și schimba atitudinea pentru a ieși dintr-o încurcătură. 9 vt (Îe) A o ~ la viclenie (sau șiretlic) sau a ~ vreun vicleșug A recurge la șiretlicuri. 10 vt (Îe) A ~ sau a învârti negoțul sau comerțul A face afaceri comerciale. 11 vt (Spc) A învârti resortul unui mecanism. 12-13 vt (Îe) A ~ cheia în broască (A încuia sau) a descuia ușa. 14 vt (Îe) A ~ ceasornicul A învârti resortul ceasului pentru a nu se opri. 15-16 vtr A(-și) orienta poziția corpului, făcând o mișcare inversă decât cea precedentă Cf roti. 17 vr (D. cal; îe) A ~ înainte A-și îndrepta urechile înainte. 18 vr A face cu corpul o mișcare de rotație. 19-20 vtr (Șîe) A(-și) ~ ochii sau privirea A(-și) îndrepta ochii sau privirea în altă direcție decât cea inițială. 21-22 vt (Îe) A ~ cuiva capul (A prosti sau) a înșela pe cineva. 23 vt (Îae) A face pe cineva să se îndrăgostească. 24 vt (Îe) A ~ cuiva spatele (sau dosul, ceafa) A pleca în mod ostentativ de lângă cineva. 25 vt (Îae) A părăsi pe cineva. 26 vr (Îe) A-și ~ fața de la cineva A părăsi pe cineva. 27-28 vtr (Îe) A (se) ~ inima cuiva A (se) îmblânzi. 29-30 vtr (Îae) A câștiga încrederea cuiva. 31 vr (Îe) A i se ~ mațele (sau stomacul) pe dos A i se face greață, scârbă. 32 vr (Fig; îae) A fi dezgustat, scârbit. 33 vt A oferi ceva cuiva care a oferit și el ceva. 34 vt (Fig) A suci mintea cuiva. 35 vr (D. ființe) A se învârti în jurul unui lucru. 36 vt A schimba poziția unui obiect, așezându-l invers față de poziția anterioară sau firească Cf a răsturna. 37 vt (Îe) A ~ casa pe dos (sau cu susu-n jos) A răscoli totul în casă. 38 vt (Îe) A o ~ și pe o parte și pe alta A discuta amănunțit o problemă. 39 vt (Îae) A examina detaliat. 40-42 vr (Îe) A-și ~ cojocul pe dos A-și arăta (invidia sau) supărarea pe față, prin schimbarea în rău a atitudinii de până atunci. 43 vr (Îe) A-și ~ mantaua după vânt A-și schimba atitudinea în funcție de împrejurări. 44 vt (Îe) A ~ punga pe dos A cheltui toți banii. 45 vt A da filele unui caiet, ale unei cărți etc. înainte sau înapoi. 46 vt (Îe) A ~ foaia sau a (o) ~ pe foaia cealaltă (sau pe altă strună) A-și schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. 47 vr (D. luntre) A se răsturna. 48 vr A da corpului altă poziție, mai ales în somn. 49 vt A îmbrăca o haină pe dos. 50 vt A preface un obiect vestimentar, transformându-i dosul neuzat în față. 51 vt A învârti paiele, fânul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra. 52 vt A ara din nou un ogor. 53 vr (Fig; d. oameni) A se îndepărta de... 54 vr A se despărți de... 55-56 vtr (A face să se înapoieze sau) a se înapoia de unde a plecat. 57 vt A atrage. 58 vt (Îe) A ~ pe cineva de la moarte A salva pe cineva de la moarte. 59 vt (Îe) A ~ de la țâță A înțărca. 60 vt (Îe) A ~ un copil înțărcat A lăsa un copil înțărcat să sugă din nou. 61 vt (Gmț; îe) A ~ porcii A sforăi în somn. 62 vt A-i reveni boala cuiva abia vindecat. 63 vr A reveni la locul inițial. 64 vt (Îe) A i se ~ cuiva mâncarea A avea o indigestie. 65 vr A reveni la cele spuse anterior. 66 vr A se îndrepta spre un punct, schimbând radical poziția inițială. 67-68 vtr (Înv) A (se) abate de la un rău spre a reveni la o viață cinstită Si: a (se) îndrepta. 69-70 vtr (A readuce pe cineva sau) a reveni la o credință Si: a (se) converti. 71-72 vtr (Pop) (A face pe cineva să-și schimbe sau) a-și schimba hotărârea. 73 vt (Îe) A ~ pe cineva ca-n dulap A stăpâni cu totul pe cineva. 74 vt A retrage o vorbă, promisiune etc. 75 vt A reveni asupra unei decizii. 76-77 vtr (Pop) A (se) transforma. 78 vr (Îe) A i se ~ cuiva mânia A-i trece cuiva supărarea. 79 vr A reveni la sentimente mai bune. 80 vr (Îe) A (i) se ~ cuiva inima A i se schimba cuiva dispoziția Si: a se îmblânzi, a se muia. 81 vt A influența. 82 vt (Îe) A ~ logodna A desface logodna. 83 vr (Îe) A-și ~ vorba A-și retrage cele spuse. 84 vt (Îe) A ~ târgul A anula o înțelegere. 85 vt (Înv) A traduce. 86 vt (Înv; pex) A răstălmăci. 87 vt A răsuci de pe o parte pe alta. 88-89 vtr (Îe) A (se) ~ pe dos A (se) supăra foarte tare. 90-91 vtr (Îae) A (se) tulbura. 92-93 vtr (Îae) A (se) bosumfla. 94 vi A răspunde. 95 vt (Îe) A ~ vorba A replica cu ostentație, cu impertinență. 96 vt A da înapoi un lucru Si: a restitui. 97 vr (Îe) A-și ~ paralele A reintra în posesia unor bani pierduți. 98 vr (Îe) A-și ~ paguba (sau cheltuiala) A recâștiga pierderea, cheltuiala. 99 vt (Îe) A ~ vizita A răspunde printr-o vizită la o alta primită anterior. 100 vt A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea. 101 vt (Înv; ccd) A refuza. 102 vr A se răsfrânge asupra... 103 vt (Pop; îe) A ~ un farmec A desface un farmec. 104 vr A da înapoi. 105 vr A se micșora. 106 vt (Pop) A castra. 107 vr (D. fân) A mucezi. 108 vr (D. tutun) A se umezi.

ÎNTOARCE, întorc, vb. III. I. 1. Refl. A veni înapoi de unde a plecat; a reveni, a se înapoia. Se prefăcuse a merge la tîrg, dar se-ntorsese pe ocolite, prin cine știe cîte păpușoaie. CAMILAR, TEM. 263. Treceau oamenii care se întorceau de la lucru și cîntecele lor umpleau amurgitul. SADOVEANU, O. I 268. Omul acesta se-ntoarce astăzi către sat. ARGHEZI, P. T. 9. ◊ (Întărit prin adv. «înapoi») Acei nobili din Ardeal, care fugiseră și acum cereau iertare, voind a se întoarce înapoi. BĂLCESCU, O. II 271. ♦ Tranz, fact. (Cu privire la ființe) A face să revină (la locul) de unde a plecat, a aduce înapoi, a readuce. L-au luat; da îl întoarcem noi... n-ai grijă. SADOVEANU, Z. C. 339. Simțise el bine că pe fugar nu-l întoarce nimic din calea lui. POPA, V. 112. Alexandru Jpsilante, cu mare nevoie, făgăduieli și scutiri putu a-i întoarce [pe țărani] iarăși la muncă. BĂLCESCU, O. I 142. ♦ Tranz. A lovi (pe cineva) din nou o boală, a-i reveni boala (sub formă de acces). S-a năpustit asupra bunătăților, căci îi era foame, însă pînă seara l-a întors boala. PAS, Z. I 218. În vară l-au prins niște friguri de care a scăpat în puțină vreme, dar care, pe toamnă, l-au întors iarăși. VLAHUȚĂ, O. A. 101. În primejdie de a-l întoarce boala, subofițerul se tîrîise pînă la spițerie. RUSSO, S. 30. 2. Refl. A se îndrepta spre un punct, schimbînd direcția inițială, a o lua în altă parte, a-și schimba direcția. Plutoanele se întoarseră într-acolo. CAMILAR, N. I 378. Toată lumea se întoarse spre uliță. REBREANU, I. 22. Privitorii... îi urau drum bun, ori încotro s-a întoarce. CREANGĂ, P. 307. ◊ Tranz. Fig. Ea este o ceară moale, pe care o întorc cum mi-e voia. NEGRUZZI, S. I 77. 3. Tranz. Fig. A convinge, a determina (pe cineva) să-și schimbe părerea, hotărîrea, să revină asupra unei păreri sau hotărîri luate. Oricît ar fi vorbit cu el, nu-l puteau întoarce. DUMITRIU, N. 168. N-a fost putință să-l întoarcă din hotărîrea sa. ISPIRESCU, L. 3. ♦ Refl. A-și schimba părerea; a se răzgîndi. Dar iar mă întorc și zic: mai știi cum vine vremea? CREANGĂ, P. 248. Era cît p-aci s-o omoare; da s-a întors... că-i era milă. ȘEZ. III 74. ♦ (Complementul indică vorba, promisiunea, hotărîrea, învoiala etc.) A lua înapoi, a reveni asupra... Tot drumul m-am temut să nu-și ia seamă și să nu-și întoarcă vorba. C. PETRESCU, R. DR. 253. ◊ Refl. pas. Nu este cu dreptate și cuviință să se întoarcă o hotărîre. SADOVEANU, D. P. 45. 4. Intranz. A se preface, a se transforma, a se modifica. Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță. CREANGĂ, A. 30. ◊ Expr. (Regional) A i se întoarce (cuiva) mînia = a-i trece supărarea; a se împăca. Du-te, maică, și te-ntoarce, Doar mînia i s-o-ntoarce. TEODORESCU, P. P. 519. (Neobișnuit) A se întoarce inima cuiva = a se îmblînzi, a se înmuia. Mult se întoarse inima Vitaliei de cuvintele maicii starițe. STĂNOIU, C. I. 207. ◊ Tranz. Nu-mi întoarce vorbele în cabazlîc. ALECSANDRI, T. I 68. 5. Tranz. (Determinat prin «cuvînt», «vorbă» etc.) A răspunde, a replica. Mă rog, Dimitri Mateevici, întoarse cuvînt Pietruga. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/2. II. 1. Tranz. A învîrti, a răsuci. Întoarce, te rog, cheia... Așa, să nu ne mai tulbure nimeni. VLAHUȚĂ, O. A. III 42. Băgă cheia în broasca ușii și întorcînd-o nițel, scîrț! ușa se deschise. ISPIRESCU, L. 50. ◊ Expr. (Neobișnuit) A(-i) întoarce (cuiva) șurubul = a umbla cu viclenii, cu înșelătorii, cu minciuni; a înșela. Mi-o întors șurubu pușchiu cel de Pepelea? ALECSANDRI, T. I 326. A o întoarce sau (regional) a o întoarce la șurub = a-și schimba atitudinea (spre a ieși dintr-o încurcătură). Spune-mi ce să mai fac, cum s-o mai întorc? RETEGANUL, P. I 68. Văzînd bietul popă că s-a pus în cîrd cu nebunii, începe s-o întoarcă la șurub. CREANGĂ, A. 95. (Regionai) A o întoarce la viclenie (sau la șiretlic) = a recurge la viclenii. Văzu... că de astă dată nu i se prinde vorba, o întoarse la viclenie. ISPIRESCU, L. 66. O întoarse și dînsa la șiretlic. id. U. 81. ◊ Refl. Fusu-i răpide se-ntoarce, Iute-n aer sfîrîind. ALECSANDRI, P. A. 37. ◊ Expr. (Regional) A se întoarce într-un călcîi, se spune despre o persoană sprintenă, harnică. Se întorcea numai într-un călcîi cînd poruncea și așeza lucrurile de călătorie. ISPIRESCU, L. 13. ♦ A strînge arcul unui ceas pentru a-i pune în mișcare mecanismul. Ceasul să-l întorci întotdeauna seara la opt. Asta-i rînduiala lui. C. PETRESCU, A. 433. 2. Tranz. (Complementul indică o parte a corpului sau corpul întreg, p. ext. privirea) A schimba poziția, făcînd o mișcare în direcția opusă celei de mai înainte; a îndrepta în altă direcție, într-o anumită direcție. Întorcea capul în dreapta și în stînga pe gîtul său lung și se uita înăuntru pe fiecare fereastră. DUMITRIU, N. 159. Ne întorceam privirile la dreapta și rămîneam uimiți. O pînză lată de apă... s-aruncă de la o înălțime amețitoare într-o copcă de piatră. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. A întors ochii în altă parte, să nu-l vază. CARAGIALE, O. III 77. A-ntors fața la părete. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 147. ◊ Expr. A întoarce (cuiva) capul (sau mințile) = a zăpăci (pe cineva), a face să-și piardă capul, a-i suci capul. Fata, bună mehenghe, îi întoarce capul și Ipate vede că nu-i de lepădat. CREANGĂ, P. 165. A întoarce (cuiva) spatele (sau dosul, ceafa) = a pleca brusc și în mod nepoliticos de lîngă cineva, a părăsi pe cineva, a nu mai sta de vorbă cu cineva în semn de desconsiderare. Se hotărî și le întoarse spatele. DUMITRIU, N. 100. Și fluturînd din mînă, îmi întoarse spatele necăjit. VLAHUȚĂ, O. A. III 24. A-și întoarce fața de la (sau de către) cineva v. față.Refl. Se întoarse pe marginea laviței și se pregăti s-asculte. SADOVEANU, B. 58. Se tot întorcea de se uita înapoi. ISPIRESCU, L. 36. ◊ Expr. (Familiar) A i se întoarce (cuiva) mațele sau stomacul (pe dos) = a i se face (cuiva) scîrbă, greață. 3. Refl. (Despre ființe) A da tîrcoale, a se învîrti în jurul... Se tot întorcea pe lîngă dînsul și se tot uita. ISPIRESCU, L. 72. 4. Tranz. (Regional) A castra, a scopi. III. Tranz. 1. A schimba poziția (firească) a unui obiect, așezîndu-l într-o poziție opusă celei vechi; a răsturna. Răstoarnă albinele frumușel din pălărie în buștihan, îl întoarce binișor cu gura în jos. CREANGĂ, P. 238. ◊ Expr. A întoarce casa pe dos = a face mare dezordine în casă, a răscoli totul în casă. A (o) întoarce și pe-o parte (sau față) și pe alta = a examina amănunțit, a discuta în detaliu. ♦ A da filele unei cărți sau unui caiet înainte sau înapoi. V. răsfoi. Întorc paginile în urmă. Găsesc iscălituri în arabă, în persană, în georgiană, în ebraică. STANCU, U.R.S.S. 202. Aș dori să întorc și cealaltă pagină. SAHIA, N. 118. Întoarse și ea foaia și ceti. ISPIRESCU, L. 50. Vîntu-ntoarce-o filă Din cartea ce am deschis. EMINESCU, O. IV 193. ◊ Expr. A întoarce foaia sau a o întoarce pe foaia cealaltă = a-și schimba atitudinea sau purtarea față de cineva, devenind mai aspru. Dacă e însă vorba de pistol și de asasinate lașe, atunci va întoarce și el foaia și va răspunde cu vîrf și îndesat. CAMIL PETRESCU, O. II 230. Mai tîrziu după ce se vor fi calmat spiritele, va întoarce el foaia. REBREANU, R. IIn 151. ♦ (Cu privire la obiecte de îmbrăcăminte) A transforma cosînd din nou, astfel ca partea de pe dos (neuzată) să devină față. ♦ (Cu privire la fîn, paie etc.) A învîrti în așa fel ca partea umedă de la pămînt să vină deasupra. A întors fînul. ♦ (Cu privire la ogoare) A ara (din nou). 2. A da îndărăt, a restitui. Străinul a cerut pîrcălăbiei să împlinească întocmai zapisele și șmecherii să-i plătească ce i se cuvine și să-i întoarcă ce i-au luat. SADOVEANU, D. P. 161. I-au întors cele trei pungi de bani. SBIERA, P. 245. Ai pierdut? Te împrumut: îmi vei întoarce banii cînd vei avea. BOLINTINEANU, O. 368. ◊ Expr. A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită unei vizite primite anterior. Și fiindcă de mult trebuia să întoarcă vizita unei prietene, a ieșit repede. REBREANU, R. I 246. ♦ Fig. A răsplăti (pe cineva) pentru o faptă bună sau rea. Nu ai adus cu tine pe făcătorul tău de bine, ca să-i întoarcem binefacerea. RETEGANUL, P. V 7. – Forme gramaticale: perf. s. întorsei, part. întors.

A SE ÎNTOARCE mă întorc intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se înapoia; a se înturna. ~ acasă. 2) A veni din nou; a reveni. ~ la părerea inițială. 3) A-și schimba direcția inițială, luând-o în altă parte. ◊ A i se ~ cuiva mațele (sau stomacul) pe dos a i se face greață. S-a întors roata s-au schimbat vremurile, lucrurile. ~ într-un călcâi a fi sprinten la treabă; a fi foarte harnic. /<lat. intorquere

A ÎNTOARCE întorc 1. tranz. 1) A face să se întoarcă. ♦ ~ ceasul a răsuci arcul ceasului (pentru a-l face să meargă). 2) fam. (despre o boală) A lovi din nou; a înturna. Gripa l-a întors. 3) A schimba cu locul astfel încât o parte să ocupe poziția alteia. ~ fânul.~ pe o parte și pe alta a cerceta amănunțit. ~ casa pe dos a face dezordine în casă. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-și schimba atitudinea față de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau părți ale corpului) A mișca într-o parte. ~ capul. ~ privirea.~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferență sau supărare față de cineva. 5) (bani, lucruri) A da înapoi; a înapoia; a restitui. ♦ ~ cuvântul a răspunde urât. ~ binele (sau răul) făcut a răsplăti pe cineva pentru o faptă bună (sau rea). ~ vizita a face o vizită de răspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele sexuale; a jugăni. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrară. A întors-o în frig. /<lat. intorquere

întoarce v. (activ) 1. a face unele mișcări înapoi sau deoparte: a întoarce capul; 2. a pune pe partea opusă, a schimba direcțiunea: a întoarce pagina; 3. a îndrepta: a întors arma asupră-i; 4. a înapoia, a restitui: i-am întors banii; 5. a aduce îndărăt, a face să revie: de ce mă întorci din cale? 6. fig. a face să-și schimbe părerea: nu l’a putut întoarce din hotărîrea lui; 7. a converti: i-a întors la credință; 8. (absolut) a schimba învoeala: acum o întorci...; 9. a întoarce testiculele vitelor spre a le face incapabile de reproducere. ║ (reciproc) 1. a veni acasă: s’a întors; 2. a se adresa cu rugămintea: se întoarse către el; 3. a recâștiga ce pierduse: a-și întoarce banii; 4. a-și lua înapoi: eu îmi întorc vorba PANN. [Lat. INTORQUERE].

întórc, -órs, a -oárce v. tr. (lat. intorquére, it. intórcere, vfr. entordre, sp. entorchar. V. torc). Învîrtesc, mișc în cerc (o roată, o frigare). Schimb pozițiunea orĭ direcțiunea,îndrept aĭurea: a’ntoarce capu, ochiĭ, ocheana, tunu spre un punct. Așez pe partea cea-laltă (pe dos) o pagină, o foaĭe, o haĭnă, o mînecă. Înapoĭez, restituĭ: ĭ-am întors baniĭ. Aduc înapoĭ: l-am întors din deum. Fig. Fac să-țĭ schimbĭ părerea (orĭ hotărîrea), conving, convertesc: l-am întors la gîndurĭ bune, nu l-am putut întoarce din credința luĭ. Jugănesc: a’ntoarce un berbece. A o’ntoarce (pe foaĭa cea-laltă, pe altă foaĭe), 1. a-țĭ schimba părerea orĭ afirmațiunea ca să ĭasă tot în folosu tăŭ, 2. a schimba procedura, a proceda maĭ sever. A’ntoarce cuĭva vorba, a-ĭ repeta obraznic vorbele luĭ. A-țĭ întoarce vorba, a țĭ-o schimba, a te răzgîndi. A-țĭ întoarce fața de la cineva, a-l părăsi, a-l da uĭtăriĭ. A’ntoarce cuĭva spatele, 1. a-ĭ arăta dispreț, 2. a fugi de el de frică. A’ntoarce un ceasornic, a-ĭ învîrti (a-ĭ strînge) coarda cu cheĭa ca să continue mersu. A’ntoarce casa cu josu’n sus, a face dezordine’n ĭa (hara-păra, val-vîrtej). V. intr.Corabia întoarce, se’ndreaptă spre alt punct, ocolește. Scatiu întoarce, cîntă întors, cu întorsăturĭ. V. refl. Mă’ndrept spre partea din apoĭ, la dreapta, la stînga (ca un tun, un telescop). Mă’ntorn, revin (acasă). Mă’ndrept, mă adresez: se’ntoarse spre mine. Mă așez pe cealaltă parte (vorbind de unu care doarme): se întoarse și dormi în ainte. Mă schimb: s’aŭ întors lucrurile. Fig. A te întoarce saŭ a te învîrti într’un călcîĭ saŭ într’un picĭor, a primi foarte vesel o veste. A ți se întoarce (pe dos) sufletu saŭ mațele saŭ inima, a-țĭ fi foarte greață. – E bine să nu se confunde mă’ntorc (în pat) cu mă’ntorn (din drum).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+dus și întors (cu ~) / (în tempo rapid) cu dus și-ntors (fam.) loc. adv. corectat(ă)

+dus-întors2 s. n., art. dus-întorsul (Dus-întorsul e mai ieftin.)

+dus-întors1 adj. invar. (bilete/călătorie ~)

întoarce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întorc, 2 sg. întorci, 3 sg. întoarce, perf. s. 1 sg. întorsei, 1 pl. întoarserăm, m.m.c.p. 1 pl. întorseserăm; conj. prez. 1 sg. să întorc, 3 să întoarcă; ger. întorcând; part. întors

întoarce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întorc, 1 pl. întoarcem, perf. s. 1 sg. întorsei, 1 pl. întoarserăm; part. întors

întoarce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întorc, perf. s. 1 sg. întorsei, 1 pl. întoarserăm; part. întors

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTORS adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meșteșugit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.

ÎNTORS adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)

ÎNTORS s. 1. întoarcere, retur. (Dus și ~.) 2. v. răsucire. 3. v. răsturnare.

întors adj. v. BIZAR. CASTRAT. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. JUGĂNIT. MEȘTEȘUGIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SCOPIT. SINGULAR. STERILIZAT. STRANIU.

ÎNTORS adj. 1. curbat, încovoiat, îndoit, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 2. îndoit, răsfrînt, ridicat, suflecat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cămașă cu mînecile ~.) 3. (BOT.) îndoit, răsfrînt, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.) 4. învîrtit, răsucit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 5. sucit. (Nu mai sta cu gîtul ~.)

ÎNTORS s. 1. întoarcere, retur. (Dus și ~.) 2. întoarcere, învîrtire, răsucire, rotire, sucire. (~ cheii în broască.) 3. întoarcere, răsturnare. (~ mămăligii.)

ÎNTOARCE vb. 1. a se înapoia, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Când te-ai ~ acasă?) 2. v. recidiva. 3. v. reflecta. 4. v. replica. 5. v. răsuci. 6. (pop.) a cârni. (~ cârma spre dreapta.) 7. a da. (A ~ filele la o carte.) 8. v. răsturna. 9. v. îndrepta.

ÎNTOARCE vb. v. analiza, castra, comenta, da, explica, interpreta, înapoia, jugăni, metamorfoza, modifica, plăti, preface, preschimba, reda, restitui, schimba, scopi, steriliza, tălmăci, tâlcui, traduce, transforma, transpune.

ÎNTOARCE vb. 1. a se înapoia, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Cînd te-ai ~ acasă?) 2. a reapărea, a recidiva, a reveni, (reg.) a se înturna. (I s-a ~ boala.) 3. (FIZ.) a se răsfrînge, a se reflecta, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrînge. (Unda sonoră se ~ la întîlnirea unui obstacol.) 4. a răspunde, a replica. (I-a ~ vreo două!) 5. a (se) învîrti, a (se) răsuci, a (se) roti, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. (~ cheia în broască.) 6. (pop.) a cîrni. (~ cîrma spre dreapta.) 7. a da. (A ~ filele la o carte.) 8. a răsturna, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga.) 9. a îndrepta, a întinde, a ochi, a ținti. (A ~ arma spre mine.)

întoarce vb. v. ANALIZA. CASTRA. COMENTA. DA. EXPLICA. INTERPRETA. ÎNAPOIA. JUGĂNI. METAMORFOZA. MODIFICA. PLĂTI. PREFACE. PRESCHIMBA. REDA. RESTITUI. SCHIMBA. SCOPI. STERILIZA. TĂLMĂCI. TÎLCUI. TRADUCE. TRANSFORMA. TRANSPUNE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FUGIT IRREPARABILE TEMPUS (lat.) timpul fuge fără să se mai întoarcă – Vergiliu, „Georgica”, III, 284. V. și Eheu! Fugaces... labuntur anni.

IBIS REDIBIS NUNQUAM IN BELLO PERIBIS (lat.) te vei duce, te vei întoarce niciodată nu vei pieri în război - Exemplu tipic de oracol ambiguu unde sensul depinde de intonație, respectiv de punctuație: „te vei duce, te vei întoarce, niciodată (nu) vei pieri în război” sau „te vei duce, te vei întoarce niciodată (nu), vei pieri în război”.

MEMENTO, HOMO, QUIA PULVIS ES ET IN PULVEREM REVERTERIS (lat.) adu-ți aminte, omule, că pulbere ești și în pulbere te vei întoarce – „Geneza”, 3, 19.

NATURAM EXPELLES FURCA, TAMEN USQUE RECURRET (lat.) alungi natura cu furca, dar ea se va întoarce în goană mereu – Horațiu, „Epistulae”, I, 10, 24. Zadarnic încerci să îngrădești firea, ea își impune legile.

Chassez le naturel, il revient au galop (fr. „Alungați naturalul, el se întoarce în goană”) – vezi: Naturam expelles furca… LIT.

Fugit irreparabile tempus (lat. „Timpul zboară fără reîntoarcere”) – Vergiliu, Georgicele (III, versul 284). Aceeași idee au exprimat-o mulți scriitori de-a lungul vremilor (vezi: Eheu! fugaces… labuntur anni și Die Jahre fliehen). Aici însă accentul se pune pe ireparabil, pe ireversibil și deci pe concluzia că timpul trebuie întrebuințat cu folos. În Valea Frumoasei, Mihail Sadoveanu scrie că pescuitul cu undița era un divertisment al vizitatorilor, dar nu al tuturor, „ci numai al celor puțini, care înțeleg să dea un sens nobil tristului emistih: fugit irreparabile tempus” (Opere, vol. 14, p. 475).

Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... – vers din poezia Sergentul a lui Vasile Alecsandri. Eroul de la Plevna, care se-ntoarce din bătălie cu pieptul plin de decorații, ar vrea să zboare „pe drumul de costișe ce duce la Vaslui”, dar nu-l lasă rana de la picior. Cuvintele de mai sus sînt folosite cînd vrem să arătăm că un drum e mai greu la înapoiere, că o acțiune e mai anevoioasă spre sfirșitul ei, că ultimele momente ale așteptării sînt cele mai lungi. LIT.

Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris (lat. „Amintește-ți, omule, că pulbere ești și că în pulbere te vei întoarce”) „Cartea genezei” (cap. III, versetul 19) – Potrivit legendei biblice, vorbele de mai sus au fost adresate de Dumnezeu lui Adam, după ce acesta a săvîrșit păcatul originar, mîncînd fructul oprit din pomul cunoașterii. Preluată de literatură, expresia e folosită spre a sublinia fragilitatea și vremelnicia ființei omenești. Horațiu, în Ode (IV, 7.16), a rezumat-o în patru cuvinte: Pulvis et umbra sumus (Pulbere și umbră sîntem). BIB.

Naturam expelles furca, tamen usque recurret (lat. „Înlătură naturalul cu furca și mereu va reveni alergînd”) versul 24 din Epistola a zecea a lui Horațiu (cartea I) – Sensul este că, oricît ne-am strădui (prin contrafaceri, prin schimonoseli etc.), nu putem înlătura ceea ce e natural. El se va impune ca o forță împotriva căreia vom lupta inutil. Citatul, în original, a fost folosit pînă spre mijlocul secolului al XVIII-lea, cînd scriitorii au început să se servească numai, sau aproape numai, de versiunea franceză, căci autorul dramatic francez Destouches, în comedia Le glorieux (Trufașul), apărută în 1732, reluînd ideea lui Horațiu, a formulat-o mai scurt și mai ușor de memorat. În scena a V-a din actul 3, eroina îi spune personajului principal, „trufașul”, un conte țîfnos și vanitos, reproșîndu-i aerele și îngîmfarea: „Nu pot a-ți spune: schimbă-ți caracterul; Nu ne putem schimba, se știe; Alungă naturalul și-n galop o să revie.” În original: Chassez le naturel, il revient au galop. La Fontaine a tratat aceeași idee horațiană în fabula sa: Pisica metamorfozată în femeie. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea loc de întors / de manevră expr. a avea condiții favorabile pentru desfășurarea unei activități

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

a da la întors expr. (deț.) 1. a schimba subiectul discuției. 2. a face tot posibilul pentru a schimba părerea cuiva despre un deținut.

a face cale întoarsă expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce.

a întoarce (pe cineva) pe partea cealaltă expr. a bate foarte rău (pe cineva).

a întoarce cu acul pe cineva expr. (intl., înv.) a fura banii cuiva.

a întoarce nasul / spatele (cuiva) expr. a ignora ostentativ (pe cineva).

a întoarce pe cineva de gologani expr. a fura banii cuiva.

a întoarce șpilul expr. (intl.) a dejuca planurile (cuiva).

a întoarce șurubul (cuiva) expr. (intl.) a pregăti (cuiva) o capcană.

a o da întoarsă expr. (intl.) 1. a minți. 2. a schimba conținutul unei declarații anterioare; a se dezice de o afirmație anterioară.

a o da la întors expr. a se dezice de o afirmație anterioară.

a o întoarce ca la Ploiești expr. a se dezice de o afirmație anterioară.

a se duce bou și a se întoarce vacă expr. (peior.) a rămâne la fel de prost ca la început (după o călătorie de studii, după o perioadă de instruire etc.).

a-i întoarce (cuiva) stomacul pe dos expr. a scârbi (pe cineva), a-i face greață (cuiva).

cu dus și întors expr. riscant.

întoarce, întorc v. t. (intl.) 1. a fura. 2. a riposta.

întors pe dos expr. indispus, deprimat, mohorât, trist.

nouă-ntors expr. (șc.) nota șase.

Intrare: întors (adj.)
întors1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întors
  • ‑ntors
  • întorsul
  • întorsu‑
  • ‑ntorsul
  • ‑ntorsu‑
  • întoarsă
  • ‑ntoarsă
  • întoarsa
  • ‑ntoarsa
plural
  • întorși
  • ‑ntorși
  • întorșii
  • ‑ntorșii
  • întoarse
  • ‑ntoarse
  • întoarsele
  • ‑ntoarsele
genitiv-dativ singular
  • întors
  • ‑ntors
  • întorsului
  • ‑ntorsului
  • întoarse
  • ‑ntoarse
  • întoarsei
  • ‑ntoarsei
plural
  • întorși
  • ‑ntorși
  • întorșilor
  • ‑ntorșilor
  • întoarse
  • ‑ntoarse
  • întoarselor
  • ‑ntoarselor
vocativ singular
plural
Intrare: întors (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întors
  • ‑ntors
  • întorsul
  • întorsu‑
  • ‑ntorsul
  • ‑ntorsu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • întors
  • ‑ntors
  • întorsului
  • ‑ntorsului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cu dus și întors
cu dus și întors
compus
  • cu dus și întors
cu dus și-ntors
compus
  • cu dus și-ntors
Intrare: dus-întors
dus-întors substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dus-întors
  • dus-întorsul
plural
genitiv-dativ singular
  • dus-întors
  • dus-întorsului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: întoarce
verb (VT654)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întoarce
  • ‑ntoarce
  • întoarcere
  • ‑ntoarcere
  • întors
  • ‑ntors
  • întorsu‑
  • ‑ntorsu‑
  • întorcând
  • ‑ntorcând
  • întorcându‑
  • ‑ntorcându‑
singular plural
  • întoarce
  • ‑ntoarce
  • întoarceți
  • ‑ntoarceți
  • întorceți-
  • ‑ntorceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întorc
  • ‑ntorc
(să)
  • întorc
  • ‑ntorc
  • întorceam
  • ‑ntorceam
  • întorsei
  • ‑ntorsei
  • întorsesem
  • ‑ntorsesem
a II-a (tu)
  • întorci
  • ‑ntorci
(să)
  • întorci
  • ‑ntorci
  • întorceai
  • ‑ntorceai
  • întorseși
  • ‑ntorseși
  • întorseseși
  • ‑ntorseseși
a III-a (el, ea)
  • întoarce
  • ‑ntoarce
(să)
  • întoarcă
  • ‑ntoarcă
  • întorcea
  • ‑ntorcea
  • întoarse
  • ‑ntoarse
  • întorsese
  • ‑ntorsese
plural I (noi)
  • întoarcem
  • ‑ntoarcem
(să)
  • întoarcem
  • ‑ntoarcem
  • întorceam
  • ‑ntorceam
  • întoarserăm
  • ‑ntoarserăm
  • întorseserăm
  • ‑ntorseserăm
  • întorsesem
  • ‑ntorsesem
a II-a (voi)
  • întoarceți
  • ‑ntoarceți
(să)
  • întoarceți
  • ‑ntoarceți
  • întorceați
  • ‑ntorceați
  • întoarserăți
  • ‑ntoarserăți
  • întorseserăți
  • ‑ntorseserăți
  • întorseseți
  • ‑ntorseseți
a III-a (ei, ele)
  • întorc
  • ‑ntorc
(să)
  • întoarcă
  • ‑ntoarcă
  • întorceau
  • ‑ntorceau
  • întoarseră
  • ‑ntoarseră
  • întorseseră
  • ‑ntorseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întors, întoarsăadjectiv

  • 1. Revenit la locul de plecare. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă (sau drum întors) = a se întoarce din drum. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Îi porunci lui Gustav să facă drum întors spre sat. GALAN, B. I 90. DLRLC
      • format_quote Cum a făcut... calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. SADOVEANU, B. 161. DLRLC
      • format_quote Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale... EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • chat_bubble neobișnuit A îndrepta (pe cineva) spre calea întoarsă = a trimite înapoi. DLRLC
      • format_quote Îl cumperi?... ori te îndrept spre calea-ntoarsă. ALECSANDRI, T. I 214. DLRLC
    • chat_bubble A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe și a reveni la locul de plecare. DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre obiecte) Care are formă încovoiată. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Botinele i-s întoarse la vîrf, ca niște patine. SADOVEANU, P. 166. DLRLC
    • 2.1. (Despre ceasuri) Cu arcul încordat. DEX '09
  • 3. popular Castrat, jugănit. DEX '09
  • 4. figurat rar (Despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Prale, firea cea întoarsă. EMINESCU, O. I 31. DLRLC
  • 5. figurat rar Despre cuvinte sau despre vorbire: meșteșugit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: meșteșugit
    • format_quote Nu li mai ieșea din cap cuvintele cele minunate și întoarse ale fetei. SBIERA, P. 221. DLRLC
etimologie:
  • vezi întoarce DEX '09 DEX '98 NODEX

întorssubstantiv neutru

  • 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bilet de dus și întors. DLRLC
    • format_quote Aș vrea ca și la-ntorsul meu Să fii aici. COȘBUC, P. I 281. DLRLC
  • 2. Răsturnare, răsucire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întorsul fânului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După ce toate paiele făcute au fost scoase afară, urmează întorsul. PAMFILE, A. R. 210. DLRLC
    • 2.1. Arătură (de toamnă) DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pentru grîul de primăvară se pot face două arături: una toamna, care se numește întors... PAMFILE, A. R. 104. DLRLC
etimologie:
  • vezi întoarce DEX '09 DEX '98

întoarce, întorcverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A se înapoia sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni sau a face să revină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se prefăcuse a merge la tîrg, dar se-ntorsese pe ocolite, prin cine știe cîte păpușoaie. CAMILAR, TEM. 263. DLRLC
    • format_quote Treceau oamenii care se întorceau de la lucru și cîntecele lor umpleau amurgitul. SADOVEANU, O. I 268. DLRLC
    • format_quote Omul acesta se-ntoarce astăzi către sat. ARGHEZI, P. T. 9. DLRLC
    • format_quote Acei nobili din Ardeal, care fugiseră și acum cereau iertare, voind a se întoarce înapoi. BĂLCESCU, O. II 271. DLRLC
    • format_quote L-au luat; da îl întoarcem noi... n-ai grijă. SADOVEANU, Z. C. 339. DLRLC
    • format_quote Simțise el bine că pe fugar nu-l întoarce nimic din calea lui. POPA, V. 112. DLRLC
    • format_quote Alexandru Ipsilante, cu mare nevoie, făgăduieli și scutiri putu a-i întoarce [pe țărani] iarăși la muncă. BĂLCESCU, O. I 142. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre o stare afectivă sau maladivă) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-a năpustit asupra bunătăților, căci îi era foame, însă pînă seara l-a întors boala. PAS, Z. I 218. DLRLC
      • format_quote În vară l-au prins niște friguri de care a scăpat în puțină vreme, dar care, pe toamnă, l-au întors iarăși. VLAHUȚĂ, O. A. 101. DLRLC
      • format_quote În primejdie de a-l întoarce boala, subofițerul se tîrîise pînă la spițerie. RUSSO, S. 30. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcția inițială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Plutoanele se întoarseră într-acolo. CAMILAR, N. I 378. DLRLC
      • format_quote Toată lumea se întoarse spre uliță. REBREANU, I. 22. DLRLC
      • format_quote Privitorii... îi urau drum bun, ori încotro s-a întoarce. CREANGĂ, P. 307. DLRLC
      • format_quote tranzitiv figurat Ea este o ceară moale, pe care o întorc cum mi-e voia. NEGRUZZI, S. I 77. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv popular A-și schimba sau a face pe cineva să-și schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oricît ar fi vorbit cu el, nu-l puteau întoarce. DUMITRIU, N. 168. DLRLC
    • format_quote N-a fost putință să-l întoarcă din hotărîrea sa. ISPIRESCU, L. 3. DLRLC
    • format_quote Dar iar mă întorc și zic: mai știi cum vine vremea? CREANGĂ, P. 248. DLRLC
    • format_quote Era cît p-aci s-o omoare; da s-a întors... că-i era milă. ȘEZ. III 74. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A retrage o vorbă, o promisiune etc., a reveni asupra... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tot drumul m-am temut să nu-și ia seamă și să nu-și întoarcă vorba. C. PETRESCU, R. DR. 253. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Nu este cu dreptate și cuviință să se întoarcă o hotărîre. SADOVEANU, D. P. 45. DLRLC
  • 3. reflexiv tranzitiv popular A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-a întors ploaia în ninsoare. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță. CREANGĂ, A. 30. DLRLC
    • format_quote Nu-mi întoarce vorbele în cabazlîc. ALECSANDRI, T. I 68. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împăca
      • format_quote Du-te, maică, și te-ntoarce, Doar mînia i s-o-ntoarce. TEODORESCU, P. P. 519. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A i se întoarce cuiva inima = a i se schimba dispoziția, a se îmblânzi, a se muia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mult se întoarse inima Vitaliei de cuvintele maicii starițe. STĂNOIU, C. I. 207. DLRLC
  • 4. tranzitiv A învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întoarce, te rog, cheia... Așa, să nu ne mai tulbure nimeni. VLAHUȚĂ, O. A. III 42. DLRLC
    • format_quote Băgă cheia în broasca ușii și întorcînd-o nițel, scîrț! ușa se deschise. ISPIRESCU, L. 50. DLRLC
    • format_quote reflexiv Fusu-i răpide se-ntoarce, Iute-n aer sfîrîind. ALECSANDRI, P. A. 37. DLRLC
    • 4.1. prin specializare A învârti, a răsuci resortul unui mecanism. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ceasul să-l întorci întotdeauna seara la opt. Asta-i rînduiala lui. C. PETRESCU, A. 433. DLRLC
    • 4.2. reflexiv (Despre ființe) A da târcoale, a se învârti în jurul... DLRLC
      sinonime: învârti
      • format_quote Se tot întorcea pe lîngă dînsul și se tot uita. ISPIRESCU, L. 72. DLRLC
    • 4.3. tranzitiv popular A jugăni (un animal). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv reflexiv A (se) întoarce pe dos = a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble tranzitiv reflexiv A (se) întoarce pe dos = a(-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla. DEX '09 DEX '98
      sinonime: bosumfla
    • chat_bubble neobișnuit A(-i) întoarce (cuiva) șurubul = a umbla cu viclenii, cu înșelătorii, cu minciuni. DLRLC
      sinonime: înșela
      • format_quote Mi-o întors șurubu pușchiu cel de Pepelea? ALECSANDRI, T. I 326. DLRLC
    • chat_bubble A o întoarce sau (regional) a o întoarce la șurub = a-și schimba atitudinea (spre a ieși dintr-o încurcătură). DLRLC
      • format_quote Spune-mi ce să mai fac, cum s-o mai întorc? RETEGANUL, P. I 68. DLRLC
      • format_quote Văzînd bietul popă că s-a pus în cîrd cu nebunii, începe s-o întoarcă la șurub. CREANGĂ, A. 95. DLRLC
    • chat_bubble A o întoarce la viclenie (sau la șiretlic) = a recurge la viclenii. DLRLC
      • format_quote Văzu... că de astă dată nu i se prinde vorba, o întoarse la viclenie. ISPIRESCU, L. 66. DLRLC
      • format_quote O întoarse și dînsa la șiretlic. ISPIRESCU, U. 81. DLRLC
    • chat_bubble regional A se întoarce într-un călcâi, se spune despre o persoană sprintenă, harnică. DLRLC
      • format_quote Se întorcea numai într-un călcîi cînd poruncea și așeza lucrurile de călătorie. ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
  • 5. tranzitiv reflexiv A(-și) mișca, a(-și) orienta corpul sau o parte a corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întorcea capul în dreapta și în stînga pe gîtul său lung și se uita înăuntru pe fiecare fereastră. DUMITRIU, N. 159. DLRLC
    • format_quote Ne întorceam privirile la dreapta și rămîneam uimiți. O pînză lată de apă... s-aruncă de la o înălțime amețitoare într-o copcă de piatră. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. DLRLC
    • format_quote A întors ochii în altă parte, să nu-l vază. CARAGIALE, O. III 77. DLRLC
    • format_quote Se întoarse pe marginea laviței și se pregăti s-asculte. SADOVEANU, B. 58. DLRLC
    • 5.1. prin extensiune A(-și) mișca, a(-și) orienta privirea în altă direcție decât cea inițială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A-ntors fața la părete. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 147. DLRLC
      • format_quote Se tot întorcea de se uita înapoi. ISPIRESCU, L. 36. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A întoarce (cuiva) capul (sau mințile) = a zăpăci (pe cineva), a face să-și piardă capul, a-i suci capul. DLRLC
      sinonime: zăpăci
      • format_quote Fata, bună mehenghe, îi întoarce capul și Ipate vede că nu-i de lepădat. CREANGĂ, P. 165. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A întoarce cuiva spatele (sau dosul, ceafa) = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se hotărî și le întoarse spatele. DUMITRIU, N. 100. DLRLC
      • format_quote Și fluturînd din mînă, îmi întoarse spatele necăjit. VLAHUȚĂ, O. A. III 24. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A-și întoarce fața de la (sau de către) cineva. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv familiar A i se întoarce (cuiva) mațele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble figurat A fi dezgustat, scârbit. DEX '09 DEX '98
  • 6. tranzitiv A schimba poziția unui obiect, așezându-l invers față de poziția anterioară sau față de poziția firească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Răstoarnă albinele frumușel din pălărie în buștihan, îl întoarce binișor cu gura în jos. CREANGĂ, P. 238. DLRLC
    • 6.1. A da filele unei cărți, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răsfoi
      • format_quote Întorc paginile în urmă. Găsesc iscălituri în arabă, în persană, în georgiană, în ebraică. STANCU, U.R.S.S. 202. DLRLC
      • format_quote Aș dori să întorc și cealaltă pagină. SAHIA, N. 118. DLRLC
      • format_quote Întoarse și ea foaia și ceti. ISPIRESCU, L. 50. DLRLC
      • format_quote Vîntu-ntoarce-o filă Din cartea ce am deschis. EMINESCU, O. IV 193. DLRLC
      • chat_bubble A întoarce foaia sau a o întoarce pe foaia cealaltă = a-și schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Dacă e însă vorba de pistol și de asasinate lașe, atunci va întoarce și el foaia și va răspunde cu vîrf și îndesat. CAMIL PETRESCU, O. II 230. DLRLC
        • format_quote Mai tîrziu după ce se vor fi calmat spiritele, va întoarce el foaia. REBREANU, R. II 151. DLRLC
    • 6.2. A pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în față. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble A(-și) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-și schimba comportarea, atitudinea în rău față de cineva. DEX '09 DEX '98
    • 6.3. A învârti paiele, fânul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A întors fânul. DLRLC
    • 6.4. A ara din nou un ogor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ara
    • chat_bubble A întoarce casa pe dos = a răscoli totul în casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răscoli
    • chat_bubble A (o) întoarce și pe o parte (sau față) și pe alta = a examina amănunțit, a discuta în detaliu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 7. tranzitiv A da îndărăt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: restitui
    • format_quote Străinul a cerut pîrcălăbiei să împlinească întocmai zapisele și șmecherii să-i plătească ce i se cuvine și să-i întoarcă ce i-au luat. SADOVEANU, D. P. 161. DLRLC
    • format_quote I-au întors cele trei pungi de bani. SBIERA, P. 245. DLRLC
    • format_quote Ai pierdut? Te împrumut: îmi vei întoarce banii cînd vei avea. BOLINTINEANU, O. 368. DLRLC
    • 7.1. figurat A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răsplăti
      • format_quote Nu ai adus cu tine pe făcătorul tău de bine, ca să-i întoarcem binefacerea. RETEGANUL, P. V 7. DLRLC
    • 7.2. (Determinat prin „cuvânt”, „vorbă” etc.) A răspunde, a replica (cu ostentație, cu impertinență). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă rog, Dimitri Mateevici, întoarse cuvînt Pietruga. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/2. DLRLC
    • chat_bubble A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și fiindcă de mult trebuia să întoarcă vizita unei prietene, a ieșit repede. REBREANU, R. I 246. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.