înțepător, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. P. 146 / Pl: ~i, ~oare / E: înțepa + -(ă)tor)] 1 a Care înțeapă (2) Si: (înv) înțepâcios (1). 2 a Care produce o senzație dureroasă, ca de înțepătură Si: (înv) înțepâcios (2). 3 a (D. băuturi) Care pișcă la limbă Si: (înv) înțepâcios (3). 4 a (Fig) Care face aluzii răutăcioase Si: ironic, sarcastic, (înv) înțepâcios (4). 5 sf (Pop) Ac mare cu care se cos cojoace. 6 sn (Teh) Unealtă pentru găurit sau pentru lărgirea ori curățirea unei găuri existente.

ÎNȚEPĂTOR, -OARE, înțepători, -oare, adj. 1. Care înțeapă. Vîntul... fuge nebun Printre tufe-nțepătoare. ALECSANDRI, P. A. 132. 2. Fig. (Despre băuturi, mirosuri etc.) Care provoacă o iritație, care dă o senzație de înțepătură; pișcător. Vin cu gust înțepător. Miros înțepător de acid fenic. ▭ Mirosea a fum; flori uscate, grămădite prin colțuri și-n grindă, amestecau cu fumul mireasmă înțepătoare. SADOVEANU, B. 47. 3. Fig. (Despre vorbe, aluzii etc.) Sarcastic, ironic, mușcător. Doctorul se făcu roșu. Îi venea să răspundă cu o vorbă mai înțepătoare, dar se temea să nu se încurce din nou. D. ZAMFIRESCU, R. 204. ◊ (Adverbial) Femeia, neliniștită... se întorcea către camion și se răstea înțepător, cu arțag. DUMITRIU, N. 234.

ÎNȚEPĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care înțeapă. 2) (despre miros sau gust) Care produce o senzație asemănătoare cu o înțepătură. 3) fig. Care conține aluzii răutăcioase; usturător; pișcător; corosiv; urzicător; îmbolditor; mușcător. Glumă ~oare. /a înțepa + suf. ~ător

înțepător a. care înțeapă.

înțepătór, -oáre adj. Fig. Care înțeapă, ustură: o vorbă înțepătoare. Care te pișcă de limbă, picant: hreanu e înțepător.

înțepător adj. m., pl. înțepători; f. sg. și pl. înțepătoare

înțepător adj. m., pl. înțepători; f. sg. și pl. înțepătoare

înțepător adj. m., pl. înțepători; f. sg. și pl. înțepătoare

ÎNȚEPĂTOR adj. 1. pișcător. (Insectă ~oare.) 2. v. țepos. 3. v. ascuțit. 4. v. înăsprit. 5. v. picant.

ÎNȚEPĂTOR adj. v. epigramatic, ironic, persiflant, persiflator, sarcastic, satiric, zeflemist, zeflemitor.

ÎNȚEPĂTOR adj. 1. pișcător. (Insectă ~.) 2. țepos. (Are o barbă ~.) 3. ascuțit. (Obiect ~.) 4. aspru, înăsprit, pișcăcios, pișcător, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Vin ~.) 5. iute, picant, piperat, pișcător, usturător. (Gust ~ al unei mîncări.)

înțepător adj. v. EPIGRAMATIC. IRONIC. PERSIFLANT. PERSIFLATOR. SARCASTIC. SATIRIC. ZEFLEMIST. ZEFLEMITOR.

Picea pungens Engelm., « Molid înțepător ». Specie cu flori femele roșii, cele mascule mov. Conuri cilindrice, la capete mai înguste, pînă la cca 10 cm lungime, la început roșcate apoi brune, solzi moi, subțiri, în formă de romb cu vîrful îngustat, ciuntit, răsfrînt. Frunze aciculare, verzi-albăstrui, argintii, neflexibile, 1-3 cm lungime, 1,15 mm lățime, dispuse dens pe lujeri în toate direcțiile. Arbore, 30-50 m înălțime, scoarță cenușie-închisă, groasă, crăpată, cu lujeri glabrii, muguri nerășinoși.