2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚEPAT, -Ă, înțepați, -te, adj. 1. În care a intrat un vârf ascuțit. ♦ Fig. Neplăcut surprins, jignit. 2. (În expr.) Înțepat la vorbă = care înțeapă cu vorba; ironic, sarcastic. 3. Fig. Îngâmfat, mândru, fudul, înfumurat. ♦ Îmbufnat, țâfnos. 4. (Înv.) Tras în țeapă. – V. înțepa.

ÎNȚEPAT, -Ă, înțepați, -te, adj. 1. În care a intrat un vârf ascuțit. ♦ Fig. Neplăcut surprins, jignit. 2. (În expr.) Înțepat la vorbă = care înțeapă cu vorba; ironic, sarcastic. 3. Fig. Îngâmfat, mândru, fudul, înfumurat. ♦ Îmbufnat, țâfnos. 4. (Înv.) Tras în țeapă. – V. înțepa.

înțepat, ~ă [At: ALECSANDRI, P. III, 324 / Pl: ~ați, ~e / E: înțepa] 1 (Înv; d. oameni) a Executat prin tragere în țeapă. 2 a Împuns cu un obiect ascuțit. 3 a În care a intrat un obiect ascuțit. 4 a (Pop; îla) ~ la limbă Amețit de băutură. 5 a Furnicat pe sub piele. 6 a (Fig; d. oameni) Care a suportat aluzii răutăcioase. 7 a (Fig) Neplăcut surprins Si: jignit. 8-9 a, av (Fig) (În mod) orgolios. 10-11 a, av (În mod) neprietenos.

ÎNȚEPAT, -Ă, înțepați, -te, adj. 1. Împuns (cu ceva ascuțit). ♦ Fig. Neplăcut surprins, atins, jignit. Baciu tresări înțepat. REBREANU, I. 27. 2. Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Îngîmfat, mîndru, fudul; înfumurat, închipuit. Cecilia... avea și haină nouă, ceea ce pe fete le face totdeauna foarte înțepate. SLAVICI, N. I 315. Cocoana... coboară din caretă și intră foarte înțepată în prăvălie. CARAGIALE, O. II 82. ◊ Expr. Înțepat la vorbă = care înțeapă cu vorba; înțepător, ironic, sarcastic. Înțepat la minte = ascuțit la minte, inteligent. Măi copile mic de stat, Dar la minte înțepat... TEODORESCU, P. P. 441. 3. Fig. Supărat, morocănos, ursuz. Eu nu-s ca tine să stau înțepată toată ziua, fiindcă m-a respins un domn. C. PETRESCU, C. V. 117. Toată înaintea amiezii fusese înțepată. Îi veni să se certe cu bucătăreasa, cu fata din casă. AGÎRBICEANU, S. P. 42. ◊ (Adverbial) Vorbea din ce în ce mai înțepat. DUMITRIU, N. 35.

ÎNȚEPAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNȚEPA și A SE ÎNȚEPA. 2) fig. Care este stăpânit de mândrie și impertinență; înfipt. ◊ ~ la vorbă zeflemitor. 3) fig. Care se supără ușor; supărăcios; țâfnos. /v. a înțepa

înțepát, -ă adj. (d. țeapă, adică „țeapăn ca cum ar fi pus în țeapă”). Împuns, atins (cu vorba), supărat. Afectat și supărat, înfipt: o mitocancă înțepată. Care denotă înțepare: un răspuns înțepat. Adv. A răspunde înțepat. V. înțăglat.

ÎNȚEPA, înțep, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. ♦ Intranz. și tranz. A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A pișca la limbă. 2. Tranz. Fig. A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. 3. Tranz. (Înv.) A trage în țeapă. – În + țeapă.

ÎNȚEPA, înțep, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. ♦ Intranz. și tranz. A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A pișca la limbă. 2. Tranz. Fig. A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. 3. Tranz. (Înv.) A trage în țeapă. – În + țeapă.

înțepa [At: PRAV, ap. DA ms / V: (reg) ~țapa, ~țăpa / Pzi: înțep / E: în- + țeapă] 1 vt (Înv) A executa un condamnat la moarte înfIgându-l într-o țeapă. 2-3 vtr A (se) împunge ușor cu un ac, ghimpe, țeapă sau cu orice obiect cu vârf ascuțit. 4-5 vti A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. 6 vt (Îe) A ~ pe cineva orzul sau ovăzul A nu-și mai încăpea în piele. 7 vr A-și face injecții cu stupefiante. 8 vi (D. băuturi) A pișcă la limbă. 9 vi (D. vin) A fi acrișor. 10 viu A furnica pe sub piele. 11 vt (Gmt; înv; d. drepte) A atinge într-un singur punct. 12 vt (Fig) A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva Si: a ironiza.

țepa[1] v vz înțepa

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ÎNȚEPA, înțep, vb. I. Tranz. 1. A împunge ușor, a străpunge cu un vîrf ascuțit; a înghimpa. Un țînțar îl înțepă așa de tare, încît îl deșteptă. ISPIRESCU, L. 245. Poteca n-o mai vedea, Mărăcini o înțepa. ANT. LIT. POP. I 368. Mă-nțeapă barba ta. ȘEZ. I 237. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu», arătînd instrumentul ) L-a înțepat cu un ac.Fig. Zăriră umbrele negre ale pasărilor cum treceau ca săgeata, înțepînd asfințitul cu unghiul lor ascuțit. DUMITRIU, B. F. 134. Un pescăruș văzduhul îl înțeapă. DRAGOMIR, P. 52. Ismailitenii au început a înțepa cu trupele lor de pradă hotarul Moldovei. SADOVEANU, F. J. 739. ◊ Refl. O, dar cum plîngeai aseară, Cînd te-ai înțepat la deget! TOPÎRCEANU, B. 57. Și prin mărăcini mă-nțep. ȘEZ. I 287. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A da o senzație de înțepătură, a avea un gust acidulat; a fi acrișor. Acest vin înțeapă. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A critica ironic, răutăcios; a adresa aluzii sarcastice. Frusina... îl înțepa, cînd și cînd, cu cîte o vorbă. GALACTION, O. I 137. ◊ Absol. În predicile sale de pe amvoanele bisericilor, înțepa ca vespea. CREANGĂ, A. 136. 3. (Învechit) A trage, a vîrî în țeapă. Înțepa pe un boier alăturea c-un mojic de rînd, tîlhar la drumul mare. SADOVEANU, O. VII 118. Spînzurați-l! înțepați-l! tăieți-l... Strigară haiducii. NEGRUZZI, S. I 120. Ștefan-vodă se gîndea Că tot e a-l înțepa Ori de gît a-l spînzura, Și poruncă poruncea Ca să scoată pe Corbea. TEODORESCU, P. P. 530.

A ÎNȚEPA înțep 1. tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A supune unei senzații de durere fizică, înfigând un obiect ascuțit; a împunge; a înghimpa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe usturătoare; a înghimpa; a împunge; a mușca. 3) înv. A trage în țeapă. 2. intranz. rar (despre mâncăruri sau băuturi) A provoca o senzație ușoară de durere pe limbă (asemănătoare atingerii de vârful unui obiect ascuțit); a pișca de limbă. /în + țeapă

A SE ÎNȚEPA mă înțep intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (cu cineva). /în + țeapă

înțepà v. 1. a împunge ușor; 2. a pune în țeapă; 3. a pișca la gust; 4. fig. a atinge. [V. țeapă].

înțép, a v. tr. (d. țeapă; sîrb. cepati, a despica. – Înțeapă; să înțepe). Împung cu ceva mic (ac, ghimpe), înghimp: trandafiriĭ înțeapă. Fig. Pișc la gust, îs picant: hreanu înțeapă. Împung, pișc cu vorba, ating: vorba asta l-a cam înțepat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înțepa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înțep, 3 înțea; conj. prez. 1 sg. să înțep, 3 să înțepe

înțepa (a ~) vb., ind. prez. 3 înțeapă; conj. prez. 3 înțepe

înțepa vb., ind.prez. 1 sg. înțep, 3 sg. și pl. înțeapă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțepe

înțep, -țeapă 3, -țepe 3 conj., -țepat prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȚEPAT adj. 1. împuns. (Deget ~ de ac.) 2. ciupit, pișcat. (Mână ~ de țânțari.)

ÎNȚEPAT adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

ÎNȚEPAT adj. 1. împuns. (Deget ~ de ac.) 2. ciupit, pișcat. (Mînă ~ de țînțari.)

înțepat adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT, MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.

ÎNȚEPA vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.

ÎNȚEPA vb. 1. a (se) împunge, (pop.) a (se) înghimpa, (înv. și reg.) a (se) punge. (S-a ~ în mărăcini.) *2. v. atinge. 3. a ciupi, a mânca, a mușca, a pișca. (Îl ~ puricii, țânțarii.) 4. v. pișca. *5. (fig.) a săgeta, a șfichiui. (Îl ~ crivățul.)

înțepa vb. v. IRONIZA. PERSIFLA. ZEFLEMISI.

ÎNȚEPA vb. 1. a (se) împunge, (pop.) a (se) înghimpa, (înv. și reg.) a (se) punge. (S-a ~ în spini.) 2.* (fig.) a atinge, a împunge, a pișca, a șfichiui. (Îl ~ cu vorba.) 3. a ciupi, a mînca, a pișca. (Îl ~ puricii, țînțarii.) 4. a ciupi, a pișca. (O băutură care îl ~ la limbă.) 5. (fig.) a săgeta, a șfichiui. (Îl ~ crivățul.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înțepat, -ă, înțepați, -te adj. 1. îngâmfat, mândru, fudul 2. irascibil; arțăgos

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.

înțepa, înțep v. t. 1. a fura. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 3. a dezvirgina. 4. a face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza (pe cineva).

Intrare: înțepat
înțepat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțepat
  • ‑nțepat
  • înțepatul
  • înțepatu‑
  • ‑nțepatul
  • ‑nțepatu‑
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepata
  • ‑nțepata
plural
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțepații
  • ‑nțepații
  • înțepate
  • ‑nțepate
  • înțepatele
  • ‑nțepatele
genitiv-dativ singular
  • înțepat
  • ‑nțepat
  • înțepatului
  • ‑nțepatului
  • înțepate
  • ‑nțepate
  • înțepatei
  • ‑nțepatei
plural
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțepaților
  • ‑nțepaților
  • înțepate
  • ‑nțepate
  • înțepatelor
  • ‑nțepatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înțepa
verb (VT25)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepare
  • ‑nțepare
  • înțepat
  • ‑nțepat
  • înțepatu‑
  • ‑nțepatu‑
  • înțepând
  • ‑nțepând
  • înțepându‑
  • ‑nțepându‑
singular plural
  • înțea
  • ‑nțea
  • înțepați
  • ‑nțepați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțep
  • ‑nțep
(să)
  • înțep
  • ‑nțep
  • înțepam
  • ‑nțepam
  • înțepai
  • ‑nțepai
  • înțepasem
  • ‑nțepasem
a II-a (tu)
  • înțepi
  • ‑nțepi
(să)
  • înțepi
  • ‑nțepi
  • înțepai
  • ‑nțepai
  • înțepași
  • ‑nțepași
  • înțepaseși
  • ‑nțepaseși
a III-a (el, ea)
  • înțea
  • ‑nțea
(să)
  • înțepe
  • ‑nțepe
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepă
  • ‑nțepă
  • înțepase
  • ‑nțepase
plural I (noi)
  • înțepăm
  • ‑nțepăm
(să)
  • înțepăm
  • ‑nțepăm
  • înțepam
  • ‑nțepam
  • înțeparăm
  • ‑nțeparăm
  • înțepaserăm
  • ‑nțepaserăm
  • înțepasem
  • ‑nțepasem
a II-a (voi)
  • înțepați
  • ‑nțepați
(să)
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțeparăți
  • ‑nțeparăți
  • înțepaserăți
  • ‑nțepaserăți
  • înțepaseți
  • ‑nțepaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțea
  • ‑nțea
(să)
  • înțepe
  • ‑nțepe
  • înțepau
  • ‑nțepau
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepaseră
  • ‑nțepaseră
înțapa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țepa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înțăpa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțepat, înțepaadjectiv

  • 1. În care a intrat un vârf ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Neplăcut surprins. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Baciu tresări înțepat. REBREANU, I. 27. DLRLC
  • 2. figurat Fudul, mândru, închipuit, înfumurat, îngâmfat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cecilia... avea și haină nouă, ceea ce pe fete le face totdeauna foarte înțepate. SLAVICI, N. I 315. DLRLC
    • format_quote Cocoana... coboară din caretă și intră foarte înțepată în prăvălie. CARAGIALE, O. II 82. DLRLC
    • 2.1. Morocănos, supărat, ursuz, îmbufnat, țâfnos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu nu-s ca tine să stau înțepată toată ziua, fiindcă m-a respins un domn. C. PETRESCU, C. V. 117. DLRLC
      • format_quote Toată înaintea amiezii fusese înțepată. Îi veni să se certe cu bucătăreasa, cu fata din casă. AGÎRBICEANU, S. P. 42. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Vorbea din ce în ce mai înțepat. DUMITRIU, N. 35. DLRLC
  • 3. învechit Tras în țeapă. DEX '09 DEX '98
  • chat_bubble Înțepat la vorbă = care înțeapă cu vorba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • chat_bubble Înțepat la minte = ascuțit la minte. DLRLC
    sinonime: inteligent
    • format_quote Măi copile mic de stat, Dar la minte înțepat... TEODORESCU, P. P. 441. DLRLC
etimologie:
  • vezi înțepa DEX '09 DEX '98

înțepa, înțepverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un țînțar îl înțepă așa de tare, încît îl deșteptă. ISPIRESCU, L. 245. DLRLC
    • format_quote Poteca n-o mai vedea, Mărăcini o înțepa. ANT. LIT. POP. I 368. DLRLC
    • format_quote L-a înțepat cu un ac. DLRLC
    • format_quote figurat Zăriră umbrele negre ale pasărilor cum treceau ca săgeata, înțepînd asfințitul cu unghiul lor ascuțit. DUMITRIU, B. F. 134. DLRLC
    • format_quote figurat Un pescăruș văzduhul îl înțeapă. DRAGOMIR, P. 52. DLRLC
    • format_quote figurat Ismailitenii au început a înțepa cu trupele lor de pradă hotarul Moldovei. SADOVEANU, F. J. 739. DLRLC
    • format_quote O, dar cum plîngeai aseară, Cînd te-ai înțepat la deget! TOPÎRCEANU, B. 57. DLRLC
    • format_quote Și prin mărăcini mă-nțep. ȘEZ. I 287. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv tranzitiv A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Mă-nțeapă barba ta. ȘEZ. I 237. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv (Despre băuturi) A pișca la limbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acest vin înțeapă. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frusina... îl înțepa, cînd și cînd, cu cîte o vorbă. GALACTION, O. I 137. DLRLC
    • format_quote (și) absolut În predicile sale de pe amvoanele bisericilor, înțepa ca vespea. CREANGĂ, A. 136. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit A trage în țeapă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înțepa pe un boier alăturea c-un mojic de rînd, tîlhar la drumul mare. SADOVEANU, O. VII 118. DLRLC
    • format_quote Spînzurați-l! înțepați-l! tăieți-l... Strigară haiducii. NEGRUZZI, S. I 120. DLRLC
    • format_quote Ștefan-vodă se gîndea Că tot e a-l înțepa Ori de gît a-l spînzura, Și poruncă poruncea Ca să scoată pe Corbea. TEODORESCU, P. P. 530. DLRLC
etimologie:
  • În + țeapă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.