întemeiat², ~ă [At: N. TEST. (1648), ap. DA / Pl: ~ați, ~e / E: întemeia] 1 a (D. clădiri) Pus pe temelii Si: clădit, zidit. 2 a (D. o instituție, un stat etc.) Fondat. 3 a (Rar) Zidit. 4 a (D. tinerii căsătoriți) Binecuvântat. 5 a Așezat pe baze sigure Si: consolidat, întărit. 6 a (Pex) Solid. 7 a (D. abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii Si: just, logic, rațional. 8 a (Mil; înv) Apărat. 9 a (D. o plantație, cultură) Îngrijit. 10 a (D. un act, o donație) Confirmat. 11 a În plină vigoare. 12 a Stabilit într-un loc. 13 a Care a prins rădăcini Si: înrădăcinat (1). 14 a (Fig) Așezat la vorbă. 15 a Care se referă la ceva. 16 a Care are dreptul de a face ceva. 17 a (Nob) Care insistă. 18 av Serios. 19 av Bazat pe ceva.

întemeiat¹ sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 414/14 / Pl: ~uri / E: întemeia] 1-2 Întemeiere (1-2). 3 (Rar) Zidire. 4 Întărire. 5-6 Întemeiere (5-6). 7 Consolidare. 8 (Mil; înv) Apărare. 9-11 Întemeiere (9-11). 12 Înrădăcinare. 13 (Înv) Împuternicire. 14 Înființare. 15 Instituire.

ÎNTEMEIAT, -Ă, întemeiați, -te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, bine susținut. În adevăr, bănuiala îi era întemeiată. CARAGIALE, O. III 40. 2. (Învechit) Întărit, tare, puternic, consolidat. Oraș în cetate... avînd trei părți ale cetății ocolite de o baltă curgătoare și a patra parte, cea făr’ de apă, este foarte întemeiată. GOLESCU, Î. 129.

ÎNTEMEIAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTEMEIA și A SE ÎNTEMEIA. 2) Care este susținut prin argumente solide; argumentat; motivat. 3) înv. Care are putere de rezistență. /v. a întemeia

întemeia [At: PSALT. SCFI. 210/21/ P: ~me-ia / V: (înv; cscj) întemei / Pzi: ~iez / E: în- + temei] 1 vt A pune temelia unei clădiri. 2 vt A înființa un stat, o instituție etc. Si: (înv) a întemelia. 3 vt (Rar) A zidi. 4 vt (Fig) A pune temelii durabile Si: a consolida. 5-6 vt (Înv) A binecuvânta (pe tinerii căsătoriți). 7 vr A deveni mai sigur pe sine. 8 vt (Mil; înv) A apăra. 9 vt A îngriji o plantație sau o cultură. 10 vt A confirma un act. 11 vr A se stabili într-un loc. 12 vr (Șfg) A prinde rădăcini Si: a se înrădăcina (1). 13 vr (Udp „pe”, „în”, „întru”) A avea ca temei Si: a se baza, a se sprijini. 14-15 vtr (D. oameni; udp „pe”) A (se) referi la ceva. 16 vr A se sprijini pe... 17 vt A da dreptul de a face ceva Si: a autoriza, a împuternici, a îndreptăți. 18 vr (Nob; d. oameni) A insista.

ÎNTEMEIA, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la state, instituții etc.) A pune baza, a așeza temelia, a înființa, a funda. Da, oameni buni... vom întemeia gospodărie colectivă la Mălini. CAMILAR, TEM. 16. Acolo s-au sculat asupriții, au răsturnat împărăția, au măturat stăpînirea capitaliștilor și au întemeiat stăpînirea clasei muncitoare. SADOVEANU, M. C. 60. Dac-ar judeca toți ca d-ta, domnule, apoi teatrul național nu s-ar putea întemeia niciodată în țară. ALECSANDRI, T. 1024. ♦ (Rar) A zidi, a clădi, a așeza fundamentul unei clădiri. Văzusem la noi la conac, cum săpau și cum întemeiau argații bordeiele. GALACTION, O. I 330. ◊ Refl. pas. Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou. RUSSO, O. 25. 2. Refl. Fig. A avea ca temei, a se bizui, a se sprijini (pe ceva). Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43. Știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. ◊ Tranz. Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris. VLAHUȚĂ, P. 133. ♦ Tranz. (Rar) A da temei, a îndreptăți, a împuternici, a autoriza. O asemenea idee... trebuie... să ne întemeieze a recunoaște că concurenții cari răspund la chemările noastre nu sînt școlari îndărătnici. ODOBESCU, S. II 363.

A ÎNTEMEIA ~iez tranz. 1) (întreprinderi, grupări, publicații, teorii) A face să ia ființă (având un temei real); a fonda; a înființa; a crea. 2) rar (clădiri, construcții) A ridica, punând temelie trainică; a dura. ~ un oraș. /în + temei

A SE ÎNTEMEIA mă ~iez intranz. A pune temei; a se sprijini; a se baza; a se bizui; a conta. /în + temei

întemeià v. 1. a pune temelia; 2. fig. a pune temeiu: pe ce te întemeiezi?

întemeĭéz v. tr. (d. temeĭ). Pun temelia, fundez. Înființez, creez: a întemeĭa o școală. Bazez, sprijin: a întemeĭa o afirmațiune pe un principiŭ. V. refl. Mă bazez, mă sprijin, mă bizuĭ. – Vechĭ întemellez, temeĭez, temelesc, -llesc și -llicesc.

întemeia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemeiez, 3 întemeiază, 1 pl. întemeiem; conj. prez. 1 sg. să întemeiez, 3 să întemeieze; ger. întemeind

întemeia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemeiez, 3 întemeiază, 1 pl. întemeiem; conj. prez. 3 să întemeieze; ger. întemeind

întemeia vb., ind. prez. 1 sg. întemeiez, 3 sg. și pl. întemeiază, 1 pl. întemeiem; conj. prez. 3 sg. și pl. întemeieze; ger. întemeind

întemeia (ind. prez. 3 sg. și pl. întemeiază, 1 pl. întemeiem)

întemeiez, -meiază 3, -meieze 3 conj., -meiat prt., -meind ger., -meiere inf. s., -meietor adj. v.

ÎNTEMEIAT adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adv. v. just.

ÎNTEMEIAT adj., adv. 1. adj. fundamentat, îndreptățit, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Are obiecții ~; o scuză ~.) 2. adv. drept, just, temeinic. (A judecat ~.)

Întemeiat ≠ neîntemeiat, netemeinic

ÎNTEMEIA vb. v. autoriza, fortifica, îndreptăți, îngădui, întări, justifica, permite.

ÎNTEMEIA vb. 1. v. înființa. 2. v. făuri. 3. a înființa, (înv. fig.) a așeza. (A ~ un nou sat.) 4. v. baza.

întemeia vb. v. AUTORIZA. FORTIFICA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. ÎNTĂRI. JUSTIFICA. PERMITE.

ÎNTEMEIA vb. 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a înființa, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ corpul grănicerilor.) 2. a crea, a făuri, a înfăptui, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 3. a înființa, (înv. fig.) a așeza. (A ~ un nou sat.) 4. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe...)