opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSUMARE, însumări, s. f. Acțiunea de a însuma și rezultatul ei. – V. însuma.

ÎNSUMARE, însumări, s. f. Acțiunea de a însuma și rezultatul ei. – V. însuma.

însumare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 140 / Pl: ~mări / E: însuma] 1 Totalizare. 2 Cuprindere. 3 (Mil; înv) Înrolare.

ÎNSUMARE s.f. Acțiunea de a însuma. [< însuma].

ÎNSUMA, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolaltă, a totaliza, a cuprinde. – În + sumă.

ÎNSUMA, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolaltă, a totaliza, a cuprinde. – În + sumă.

însuma [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 44/7 / Pzi: ~mez, (rar) însum / E: în- + sumă] 1-2 vtr A (se) face totalul Cf a totaliza. 3 vt A cuprinde. 4 vt (Mil; înv) A înrola.

ÎNSUMA, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolaltă, a totaliza, a conține, a cuprinde. Orice operă poetică însumează o serie de particularități stilistice. ▭ Țăranii muncitori cu gospodării individuale au primit cu titlu definitiv terenuri agricole, rezerve de stat, însumînd o suprafață de 65000 ha, iar 93000 ha sînt în curs de predare. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2893.

ÎNSUMA vb. I. tr. A totaliza, a cuprinde. [Cf. fr. sommer].

ÎNSUMA vb. tr. a totaliza, a cuprinde, a îngloba. (după fr. sommer)

A ÎNSUMA ~ez tranz. (elemente de același tip) A include în sine; a cuprinde; a întruni; a îngloba; a comporta; a conține. /în + sumă

însumà v: 1. a face suma sau totalul; 2 a înrola.

însuméz v. tr. (în și sumă). Bag în sumă, pun la un loc cu alțiĭ: a însuma un soldat într’un regiment. (V. încorporez). Formez (constituĭ) suma de: acestea însumează multe miĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însumare s. f., g.-d. art. însumării; pl. însumări

însumare s. f., g.-d. art. însumării; pl. însumări

însumare s. f., g.-d. art. însumării; pl. însumări

însuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. însumez, 3 însumează; conj. prez. 1 sg. să însumez, 3 să însumeze

însuma (a ~) vb., ind. prez. 3 însumează

însuma vb., ind. prez. 1 sg. însumez, 3 sg. și pl. însumează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSUMARE s. 1. totalizare. (În urma ~ datelor...) 2. cumulare, (rar) cumulație, sumație. (~ tuturor factorilor.)

ÎNSUMARE s. 1. totalizare. (În urma ~ datelor...) 2. cumulare, (rar) cumulație, sumație (~ tuturor factorilor.)

ÎNSUMA vb. v. aduna, totaliza.

ÎNSUMA vb. 1. a totaliza. (Ele ~ laolaltă...) 2. a cumula. (~ următoarele însușiri...) 3. a întruni, (rar) a împreuna. (~ autoritatea juridică și politică.)

însuma vb. v. ADUNA. TOTALIZA.

ÎNSUMA vb. 1. a totaliza. (Ele ~ laolaltă...) 2. a cumula. (~ următoarele însușiri...) 3. a întruni, (rar) a împreuna. (~ autoritatea juridică și politică.)

Intrare: însumare
însumare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însumare
  • ‑nsumare
  • însumarea
  • ‑nsumarea
plural
  • însumări
  • ‑nsumări
  • însumările
  • ‑nsumările
genitiv-dativ singular
  • însumări
  • ‑nsumări
  • însumării
  • ‑nsumării
plural
  • însumări
  • ‑nsumări
  • însumărilor
  • ‑nsumărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: însuma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însuma
  • ‑nsuma
  • însumare
  • ‑nsumare
  • însumat
  • ‑nsumat
  • însumatu‑
  • ‑nsumatu‑
  • însumând
  • ‑nsumând
  • însumându‑
  • ‑nsumându‑
 singular plural
  • însumează
  • ‑nsumează
  • însumați
  • ‑nsumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însumez
  • ‑nsumez
 (să)
  • însumez
  • ‑nsumez
  • însumam
  • ‑nsumam
  • însumai
  • ‑nsumai
  • însumasem
  • ‑nsumasem
a II-a (tu)
  • însumezi
  • ‑nsumezi
 (să)
  • însumezi
  • ‑nsumezi
  • însumai
  • ‑nsumai
  • însumași
  • ‑nsumași
  • însumaseși
  • ‑nsumaseși
a III-a (el, ea)
  • însumează
  • ‑nsumează
 (să)
  • însumeze
  • ‑nsumeze
  • însuma
  • ‑nsuma
  • însumă
  • ‑nsumă
  • însumase
  • ‑nsumase
plural I (noi)
  • însumăm
  • ‑nsumăm
 (să)
  • însumăm
  • ‑nsumăm
  • însumam
  • ‑nsumam
  • însumarăm
  • ‑nsumarăm
  • însumaserăm
  • ‑nsumaserăm
  • însumasem
  • ‑nsumasem
a II-a (voi)
  • însumați
  • ‑nsumați
 (să)
  • însumați
  • ‑nsumați
  • însumați
  • ‑nsumați
  • însumarăți
  • ‑nsumarăți
  • însumaserăți
  • ‑nsumaserăți
  • însumaseți
  • ‑nsumaseți
a III-a (ei, ele)
  • însumează
  • ‑nsumează
 (să)
  • însumeze
  • ‑nsumeze
  • însumau
  • ‑nsumau
  • însumară
  • ‑nsumară
  • însumaseră
  • ‑nsumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însumare, însumărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a însuma și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi însuma DEX '09 DEX '98 DN

însuma, însumezverb

  • 1. A aduna laolaltă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: aduna conține cuprinde totaliza îngloba
    • format_quote Orice operă poetică însumează o serie de particularități stilistice. DLRLC
    • format_quote Țăranii muncitori cu gospodării individuale au primit cu titlu definitiv terenuri agricole, rezerve de stat, însumînd o suprafață de 65000 ha, iar 93000 ha sînt în curs de predare. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2893. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.