5 intrări
53 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (11)
- relaționale (10)
- enciclopedice (5)
- argou (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNSĂILARE, însăilări, s. f. Acțiunea de a însăila și rezultatul ei. [Pr.: -să-i-. – Var.: înseilare s. f.] – V. însăila.
ÎNSEILARE s. f. v. însăilare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSEILARE s. f. v. însăilare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNȘELA, înșel, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNȘELA, înșel, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNȘELARE s. f. Acțiunea de a (se) înșela și rezultatul ei; înșelăciune; iluzie. – V. înșela.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNȘELARE s. f. Acțiunea de a (se) înșela și rezultatul ei; înșelăciune; iluzie. – V. înșela.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
însăelare sf vz însăilare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însăilare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / V: ~ăel~, ~sei~, înselare / E: însăila] 1 Coasere provizorie cu împunsături rare Si: însăilat1 (1). 2 Prindere cu un fir de ață de culoare contrastantă a locurilor unde se va coase apoi definitiv Si: însăilat1 (2). 3 (Fig) Efectuare superficială a unei lucrări Si: însăilat1 (3). 4 (Fig) Improvizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înseilare sf vz însăilare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înselare sf vz însăilare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înșela2 [At: CORESI, EV. 13/4 / V: (înv) ~șăla / Pzi: înșel / E: slv мъшелъ] 1 vt (Înv) A câștiga. 2 vt A amăgi. 3 vt (Pex) A păgubi pe cineva mințind Si: a frauda, a minciuni, a păcăli. 4 vt (Îe) A ~ așteptările A dezamăgi. 5 vt (D. simțuri, memorie) A funcționa defectuos și a da o imagine eronată a realității. 6 vr A-și forma o părere greșită despre cineva sau ceva Si: a greși. 7 vi A escroca pe cineva. 8 vt A încălca fidelitatea conjugală. 9 vt (Pgn) A fi necredincios în dragoste. 10 vr (Îe) Dacă nu mă înșel Arată că cineva nu e sigur de cele susținute. 11 vt A seduce o fată, o femeie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înșela1 vt [At: BIBLIA (1688), 235/2 / Pzi: ~lez, (rar) înșel / E: ml *(in)-sellare] (Înv) 1 A înșeua. 2 (Îe) A ~ murgu-n pustiu A-și face iluzii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înșelare1 sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: înșela1] (Rar) Înșeuare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înșelare2 sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 133 / Pl: ~lări / V: (reg) ~șal~, ~șăl~ / E: înșela2] 1 (Înv) Câștigare. 2 Inducere în eroare Si: înșelat2 (2). 3 Păgubire a cuiva mințind Si: înșelat2 (3). 4 Dezamăgire. 5 Funcționare defectuoasă a memoriei, a simțurilor, care dau o imagine eronată a realității Si: înșelat2 (5). 6 Formare a unei păreri greșite despre cineva sau ceva Si: înșelat2 (6). 7 Escrocare a cuiva Si: înșelat2 (7). 8 Infidelitate conjugală Si: înșelat2 (8). 9 Necredință în dragoste Si: înșelat2 (9). 10 Seducere a unei femei Si: înșelat2 (10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSĂILARE, însăilări, s. f. Acțiunea de a însăila și rezultatul ei. [Var.: înseilare s. f.] – V. însăila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNSĂILARE, însăilări, s. f. (Rar) Acțiunea de a însăila. – Pronunțat: -să-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNȘELA1, înșel, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la persoane) A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. Toți vor să te înșele... Pentru că ești prea bun. CAMIL PETRESCU, U. N. 37. Cugeta că... mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109. ◊ Expr. A înșela așteptările (cuiva) = a dezamăgi (pe cineva). ◊ Absol. Înșală la cîntar. ♦ (Subiectul e un abstract) A face să creadă altceva decît e în realitate. Iar mamei, – doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. Cred că nu mă-nșală memoria. CARAGIALE, O. III 147. Ori părerea mă înșală, ori s-a strica vremea. CREANGĂ, P. 265. Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort. EMINESCU, O. I 97. ♦ A falsifica. Apa acestor fierturi e înșelată și prefăcută printr-o fermentație de tărîțe de grîu și mei. SADOVEANU, Z. C. 65. 2. Refl. A cădea în eroare; a greși. De înșelat la numărătoare, nu m-am înșelat. Nu mă înșel niciodată. DUMITRIU, N. 260. Nu m-am înșelat în credința mea. ISPIRESCU, L. 304. Iaca așa se poate înșela omul de multe ori, cînd nici n-a gîndit. CREANGĂ, A. 61. 3. Tranz. A trăda în dragoste, a fi infidel. Bărbatu-meu... nu s-a putut plînge că l-am înșelat. CREANGĂ, P. 4. Foaie verde lemn uscat, Mîndră rău m-a înșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 159.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNȘELA2, înșel, vb. I. Tranz. (Învechit, cu privire la animale de călărie) A înșeua. Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. Înșală-și badea murgul Și se duce ca vîntul, Nu-l înșală cu curele, Să meargă, să-i fie jele, Ci-l înșală cu mătasă Și se duce și mă lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 250.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNȘELARE1, înșelări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înșela1; inducere în eroare, înșelăciune. ◊ Expr. Înșelare a așteptărilor cuiva (sau a unei așteptări) = dezamăgire. Prin această înșelare a unei anumite așteptări ne explicăm, în parte, nereușita «Năpastei», care merită cu totul altă soartă. GHEREA, ST. CR. II 133. 2. Iluzie. Celor care asudă lacrimi și sînge în robie li se dă înșelarea unui vis într-un liman veșnic. SADOVEANU, P. M. 139.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNȘELARE2, înșelări, s. f. (Rar) Acțiunea de a înșela2; înșeuare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNȘELA1 înșel tranz. 1) (persoane) A face să se înșele (recurgând la diverse mijloace necinstite); a păcăli; a amăgi; a minți. 2) (despre auz, văz, memorie etc.) A înceta de a mai sluji normal. Auzul îl înșală (pe cineva). 3) (persoane, mai ales femei) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a seduce. 4) (soțul sau soția) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale. /<lat. insellare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNȘELA mă înșel intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se păcăli; a se amăgi. ◊ ~ în așteptările sale a se dezamăgi; a se deziluziona. /<lat. insellare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înșelà v. 1. a induce în eroare (întrebuințând viclenia sau minciuna), a minți cu acest scop: înșală pe toată lumea; 2. a comite infidelități; 3. a cădea în eroare: se înșală ușor. [Aplicațiune metaforică a verbului precedent: a pune șeaua, adică a acoperi calul, de unde noțiunea de a acoperi, a ascunde].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înșelà v. a pune șeaua, a încăleca: Făt-frumos înșelă și înfrâna calul ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înșél, a -á v. tr. d. șea, șa, pl. șele, pin aluz. la șireteniile întrebuințate cu calu pînă-l deprinzĭ să sufere șaŭa. [Cp cu pingelesc, potcovesc, încalț, căptușesc, boĭesc; it. sellare, pv. ensellar, fr. seller, sp. ensillar, pg. sellar. – Se conjugă ca deșel]. Pun șaŭa caluluĭ: a înșela calu. (Se zice și înșeŭez, ca îngreuĭez pe lîngă ingrelez). Fig. Amăgesc, induc în eroare pin faptă saŭ pin vorbă: l-a înșelat c’un franc la socoteală. Comit infidelitățĭ. Seduc. A înșela la cantar, a da lipsă cîntărind. V. refl. Greșesc: m’am înșelat la socoteală, în privința drumuluĭ. V. păcălesc, escrochez, mistific.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
însăilare (desp. -să-i-) s. f., g.-d. art. însăilării; pl. însăilări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!înșela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înșel, 3 înșală/înșeală; conj. prez. 1 sg. să înșel, 3 să înșele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înșelare s. f., g.-d. art. înșelării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
însăilare (-să-i-) s. f., g.-d. art. însăilării; pl. însăilări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înșela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înșel, 3 înșală; conj. prez. 3 să înșele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înșelare s. f., g.-d. art. înșelării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
însăilare s. f. (sil. -să-i-), g.-d. art. însăilării; pl. însăilări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înșela vb., ind. prez. 1 sg. înșel, 3 sg. și pl. înșală; conj. prez. 3 sg. și pl. înșele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înșelare s. f.. g.-d. art. înșelării; pl. înșelări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înșela (ind. prez. 3 sg. și pl. înșală)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
înșel (amăgesc).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNSĂILARE s. însăilat. (~ unei haine.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNȘELA vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încânta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe frumoase.) 2. a trăda, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Și-a ~ nevasta.) 3. v. escroca. 4. a greși. (S-a ~ în privința lui.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNȘELA vb. v. înșeua.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNȘELARE s. v. înșeuare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNȘELARE s. 1. ademenire, amăgire, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mâgliseală, mâglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva cu vorbe mincinoase.) 2. trădare. (~ soției.) 3. v. escrocare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNSĂILARE s. însăilat. (~ unei haine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNȘELA vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încînta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.) 2. a trăda, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Și-a ~ nevasta.) 3. a escroca, a pungăși, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (Pentru ce m-ai ~ la bani?) 4. a greși. (S-a ~ în privința lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înșela vb. v. ÎNȘEUA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înșelare s. v. ÎNȘEUARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNȘELARE s. 1. ademenire, amăgire, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 2. trădare. (~ soției.) 3. escrocare, pungășire, (fam.) potlogărire. (~ unei persoane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DECIPIMUR SPECIE RECTI (lat.) aparența frumoasă înșală – Horațiu, „Ars poetica”, 25.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAN WIRD NIE BETROGEN, MAN BETRÜGT SICH SELBST (germ.) nimeni nu te poate înșela, te înșeli numai tu însuți – Goethe, „Maximen und Reflexionen”. Dacă ai căzut victima unei înșelătorii, înseamnă că eroarea se află în tine.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Betrogene Betrüger (germ. „Înșelători înșelați”). Formulată de Lessing în poemul dramatice Nathan Înțeleptul, expresia a cunoscut o rapidă celebritate. În actul III, scena 7, din această piesă, Nathan povestește sultanului Saladin o legendă cu trei fii care au moștenit de la tatăl lor cîte un inel de aur. Fiecare pretinzînd că inelul lui e cel veritabil, s-a ajuns la judecată. Și judele le spuse că nici unul dintre inele nu-i cel adevărat. Tustrei sînt înșelători înșelați, căci tatăl lor, în loc de unul, făcu trei inele. Judecătorul hotărî ca cei trei urmași să se ia la întrecere și, prin iubire, blîndețe și evlavie, să pună în lumină puterea pietrei. Și dacă această putere se va arăta la copiii stră-stră-strănepoților, atunci un alt judecător mai înțelept îi va chema din nou peste o mie de ani în fața judecății și va decide. Povestea lui Lessing cu cei trei feciori și cele trei inele este bineînțeles o parabolă și se referă la cele trei religii: creștină, musulmană și mozaică. Expresia betrogene Betrüger din piesa Nathan Înțeleptul (terminată în anul 1779) s-a impus, și de atunci e folosită în toate ocaziile potrivite. În ce privește ideea, Lessing a avut precursori. Cu o sută de ani înaintea lui, La Fontaine, în fabula Le coq et le renard (Cocoșul și vulpea), spunea: „Cest un double plaisir de tromper le trompeur” (E o dublă plăcere să înșeli pe înșelător). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Mundus vult decipi, ergo decipiatur! (lat. „Lumea vrea să fie înșelată, fie deci înșelată!) – unul din paradoxele lui Sebastian Frank, cunoscut mai ales sub numele de Francus. Acesta a fost un teolog mistic german care în anul 1533 a publicat o carte intitulată chiar Paradoxa, unde cuvintele de mai sus figurează la nr. 236. Citatul este des întîlnit în literatura scriitorilor idealiști din ultimele trei secole, fiind una din maximele lor preferate. Poetul german Sebastian Brandt spunea și el în cartea ”Narrenschiff„ (Corabia nebunilor) că ”Die Welt will betrogen sein„ (Lumea vrea să fie amăgită). Comentatorii care încearcă să salveze acest paradox din naufragiul uitării susțin că el trebuie interpretat în sensul că ”nur die Welt die will betrogen sein, soll betrogen sein" (numai lumea care se vrea înșelată, să fie înșelată!). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Urechea te minte și ochiul te-nșală – Eminescu, Mortua est! Versul a devenit o expresie la adresa celor ce nu știu să vadă și să audă, un avertisment pentru cei ce se lasă înșelați de aparențe. Vezi: Ochi au, dar nu vor să vadă… LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
A FI ÎNȘELAT a se fraieri, a înghiți corcodușa, a se lăsa dus cu preșul / cu zăhărelul, a se lăsa dus de nas, a lua plasă / țeapă, a se pârli, a pica de fazan, a se prăji, a pune botul, (d. bărbați) a purta coarne, a rămâne de fazan.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ÎNȘELA a aburi, a o arde în terțe, a arunca praf în ochi, a arunca șperlă-n ochi, a beli, a ciupi la cântar, a cobzări, a da țeapă, a duce, a duce cu cobza / cu iordanul / cu muia / cu preșul, a se face broască la pământ, a face (pe cineva) din vorbe, a face figura, a-i face (cuiva) pontul, a fenta, a fraieri, a lăsa cu buzele umflate, a lăsa țuț, a lifta, a o da în tangou, a pârli, a potcovi, a prăji, a prinde în mreje, a prosti, a pungăși, a sfănțui, a șmecheri, a șmenui, a traduce, a trage o contră, a trage în piept / pe sfoară, a trage o țeapă (cuiva), a țepui, a umbla cu cața / șahăr-mahăr / șoalda, a zvârli praf / șperlă în ochii cuiva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a înșela așteptările cuiva expr. a dezamăgi pe cineva, a decepționa pe cineva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și înșela / a-și păcăli foamea expr. a mânca frugal.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: în-să-i-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT30) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT31) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
însăilare, însăilărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a însăila și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: însăilat
etimologie:
- însăila DEX '09 DEX '98
înșela, înșelverb
- 1. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva. DEX '09 DLRLC NODEX
- Toți vor să te înșele... Pentru că ești prea bun. CAMIL PETRESCU, U. N. 37. DLRLC
- Cugeta că... mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109. DLRLC
- 1.1. (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. DEX '09 DLRLC NODEX
- Iar mamei, – doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. DLRLC
- Cred că nu mă-nșală memoria. CARAGIALE, O. III 147. DLRLC
- Ori părerea mă înșală, ori s-a strica vremea. CREANGĂ, P. 265. DLRLC
- Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
- 1.1.1. Falsifica. DLRLCsinonime: falsifica
- Apa acestor fierturi e înșelată și prefăcută printr-o fermentație de tărîțe de grîu și mei. SADOVEANU, Z. C. 65. DLRLC
-
-
- A înșela așteptările (cuiva) = a dezamăgi (pe cineva). DEX '09 DLRLC
- Înșală la cântar. DLRLC
-
-
- 2. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a se păcăli, a se amăgi. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: greși
- De înșelat la numărătoare, nu m-am înșelat. Nu mă înșel niciodată. DUMITRIU, N. 260. DLRLC
- Nu m-am înșelat în credința mea. ISPIRESCU, L. 304. DLRLC
- Iaca așa se poate înșela omul de multe ori, cînd nici n-a gîndit. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
- 2.1. A se înșela în așteptările sale = a se dezamăgi; a se deziluziona. NODEX
-
- 3. A încălca fidelitatea conjugală. DEX '09 DLRLC
- 3.1. A fi necredincios în dragoste. DEX '09 DLRLC
- Bărbatu-meu... nu s-a putut plînge că l-am înșelat. CREANGĂ, P. 4. DLRLC
- Foaie verde lemn uscat, Mîndra rău m-a înșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 159. DLRLC
-
- 3.2. A ademeni, a seduce o fată, o femeie. DEX '09 NODEX
- 3.3. (Soțul sau soția) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale. NODEX
-
etimologie:
- in-sellare NODEX DEX '09
înșela, înșelverb
- 1. A pune șaua pe cal. DEX '09 DLRLCsinonime: înșeua
- Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
- Înșală-și badea murgul Și se duce ca vîntul, Nu-l înșală cu curele, Să meargă, să-i fie jele, Ci-l înșală cu mătasă Și se duce și mă lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 250. DLRLC
-
etimologie:
- in-sellare DEX '09
înșelare, înșelărisubstantiv feminin
-
- 1.1. Înșelăciune. DEX '09 DLRLCsinonime: înșelăciune
- Înșelare a așteptărilor cuiva (sau a unei așteptări) = dezamăgire. DLRLCsinonime: dezamăgire
- Prin această înșelare a unei anumite așteptări ne explicăm, în parte, nereușita «Năpastei», care merită cu totul altă soartă. GHEREA, ST. CR. II 133. DLRLC
-
-
- 1.2. Iluzie. DEX '09 DLRLCsinonime: iluzie
- Celor care asudă lacrimi și sînge în robie li se dă înșelarea unui vis într-un liman veșnic. SADOVEANU, P. M. 139. DLRLC
-
-
etimologie:
- înșela DEX '09