opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNREGIMENTARE s. f. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. – V. înregimenta.

ÎNREGIMENTARE s. f. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. – V. înregimenta.

înregimentare sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 47 / Pl: ~tări / E: înregimenta] Înrolare (2).

ÎNREGIMENTARE s. f. Acțiunea de a se înregimenta. V. încadrare.

ÎNREGIMENTARE s.f. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. [< înregimenta].

ÎNREGIMENTA, înregimentez, vb. I. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter.

ÎNREGIMENTA, înregimentez, vb. I. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter.

înregimenta vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr enrégimenter] 1-2 (A face să intre sau) a intra într-o grupare, într-un partid etc. Si: a se înrola (3-4).

ÎNREGIMENTA, înregimentez, vb. I. Refl. A intra într-o grupare, într-un partid. V. încadra.

ÎNREGIMENTA vb. I. tr., refl. A intra sau a face să intre într-un regiment, (p. ext.) într-o grupare, într-un partid; a se înrola. [Cf. fr. enrégimenter].

ÎNREGIMENTA vb. refl. a (se) încadra într-o grupare, într-un partid; a (se) înrola. (< fr. /s’/enrégimenter)

A ÎNREGIMENTA ~ez tranz. A introduce într-o grupare; a înrola. /<fr. enrégimenter

înregimentá v. 1. a face să intre într’un regiment; 2. fig. a băga într’un partid.

*înregimentéz v. tr. (d. regiment, ca fr. enregimenter). Pun în regiment, daŭ la regiment. Fig. Bag într’o grupare, într’un partid: a înregimenta niște nemulțămițĭ într’o conspirațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înregimentare s. f., g.-d. art. înregimentării

înregimentare s. f., g.-d. art. înregimentării

înregimentare s. f., g.-d. art. înregimentării

înregimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înregimentez, 3 înregimentează; conj. prez. 1 sg. să înregimentez, 3 să înregimenteze

înregimenta (a ~) vb., ind. prez. 3 înregimentează

înregimenta vb., ind. prez. 1 sg. înregimentez, 3 sg. și pl. înregimentează

înregimentez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNREGIMENTARE s. înrolare. (~ cuiva într-un partid.)

ÎNREGIMENTARE s. înrolare. (~ cuiva într-un partid.)

ÎNREGIMENTA vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.)

ÎNREGIMENTA vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.)

Intrare: înregimentare
înregimentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înregimentare
  • ‑nregimentare
  • înregimentarea
  • ‑nregimentarea
plural
  • înregimentări
  • ‑nregimentări
  • înregimentările
  • ‑nregimentările
genitiv-dativ singular
  • înregimentări
  • ‑nregimentări
  • înregimentării
  • ‑nregimentării
plural
  • înregimentări
  • ‑nregimentări
  • înregimentărilor
  • ‑nregimentărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: înregimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înregimenta
  • ‑nregimenta
  • înregimentare
  • ‑nregimentare
  • înregimentat
  • ‑nregimentat
  • înregimentatu‑
  • ‑nregimentatu‑
  • înregimentând
  • ‑nregimentând
  • înregimentându‑
  • ‑nregimentându‑
 singular plural
  • înregimentează
  • ‑nregimentează
  • înregimentați
  • ‑nregimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înregimentez
  • ‑nregimentez
 (să)
  • înregimentez
  • ‑nregimentez
  • înregimentam
  • ‑nregimentam
  • înregimentai
  • ‑nregimentai
  • înregimentasem
  • ‑nregimentasem
a II-a (tu)
  • înregimentezi
  • ‑nregimentezi
 (să)
  • înregimentezi
  • ‑nregimentezi
  • înregimentai
  • ‑nregimentai
  • înregimentași
  • ‑nregimentași
  • înregimentaseși
  • ‑nregimentaseși
a III-a (el, ea)
  • înregimentează
  • ‑nregimentează
 (să)
  • înregimenteze
  • ‑nregimenteze
  • înregimenta
  • ‑nregimenta
  • înregimentă
  • ‑nregimentă
  • înregimentase
  • ‑nregimentase
plural I (noi)
  • înregimentăm
  • ‑nregimentăm
 (să)
  • înregimentăm
  • ‑nregimentăm
  • înregimentam
  • ‑nregimentam
  • înregimentarăm
  • ‑nregimentarăm
  • înregimentaserăm
  • ‑nregimentaserăm
  • înregimentasem
  • ‑nregimentasem
a II-a (voi)
  • înregimentați
  • ‑nregimentați
 (să)
  • înregimentați
  • ‑nregimentați
  • înregimentați
  • ‑nregimentați
  • înregimentarăți
  • ‑nregimentarăți
  • înregimentaserăți
  • ‑nregimentaserăți
  • înregimentaseți
  • ‑nregimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • înregimentează
  • ‑nregimentează
 (să)
  • înregimenteze
  • ‑nregimenteze
  • înregimentau
  • ‑nregimentau
  • înregimentară
  • ‑nregimentară
  • înregimentaseră
  • ‑nregimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înregimentare, înregimentărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înrolare
etimologie:
  • vezi înregimenta DEX '09 DEX '98 DN

înregimenta, înregimentezverb

  • 1. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înrola
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.