17 definiții pentru înnoi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOI, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦ Tranz. A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou. 2. Refl. Fig. A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera. 3. Tranz. A face încă o dată, a relua o acțiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document. – În + nou.

ÎNNOI, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦ Tranz. A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou. 2. Refl. Fig. A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera. 3. Tranz. A face încă o dată, a relua o acțiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document. – În + nou.

înnoi [At: CORESI, EV. 27/20 / S și: (înv) înoi / Pzi: ~esc / E: în- + nou] 1-2 vtr A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat) Si: a (se) reface, a (se) repara. 3 vt A pune un lucru nou în locul altuia vechi Si: a primeni, a schimba. 4 vr A se regenera. 5-6 vtr (Fig; c. i. puterea, tinerețea etc.) A (se) reface. 7-8 vtr A (se) repeta. 9 vr A avea loc un eveniment nou. 10 vt (înv; spc; d. construcții) A sfinți. 11 vr A se îmbrăca cu ceva nou. 12 vt (Fig) A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document etc. 13 vt (D. clădiri) A renova. 14 vt A face încă o dată, a relua o acțiune. 15 vt (Înv; spc) A schimba domnia țării.

ÎNNOI, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Privitor la un obiect) A face din nou, a face (ca) nou (înlocuind sau reparînd ce era vechi, uzat); a reface, a repara, a drege. V. restaura. A înnoit casa de nici n-o mai cunoști. ♦ A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a schimba, a primeni. A înnoi parcul de mașini. A înnoi garderoba.Înnoi de mai multe ori vinul din oală. SADOVEANU, O. I 48. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou; a-și face haine noi. Să ne cîrpim, că nu putem tot să ne înnoim. PANN, P. V. III 71. 2. Intranz. A crește din nou, a se reface. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini... apoi am dat de fînețe cosite, pe care înnoia otava. SADOVEANU, O. I 361. ♦ Refl. Fig. A se împrospăta, a se regenera, a se preface, a se transforma, a se redeștepta. Ș-o da o ploaie cu soare Nuielile să se-nmoaie Frunza să li se-nverzească, Dragostea să se înnoiască. BIBICESCU, P. P. 65. 3. Tranz. (Privitor la o acțiune, un document etc.) A face încă o dată, a repeta; a prelungi valabilitatea. Primești a-ți înnoi mărturisirile? NEGRUZZI, S. III 341. Costantin Basarab, urcîndu-se pe tron la 1655, înnoi hrisovul lui Matei-vv. împotriva grecilor și a dezrobirii monastirilor. BĂLCESCU, O. I 70. ◊ Refl. A fost un rîs pe toate tonurile, care trei zile s-a înnoit la fiecare masă. SADOVEANU, O. VI 294.

A ÎNNOI ~iesc 1. tranz. 1) A face să se înnoiască. 2) A amenaja cu obiecte noi, schimbându-le pe cele vechi. ~ camera. ~ o vitrină. 3) A începe din nou; a reîncepe; a relua. ~ tratativele. 4) (documente) A face să fie valabil pe un termen nou. 2. intranz. rar A crește din nou. /în + nou

A SE ÎNNOI mă ~iesc intranz. 1) A se face ca nou. 2) A se îmbrăca cu ceva nou; a-și pune haine noi. 3) fig. A deveni mai proaspăt. /în + nou

înnoì v. 1. a face nou (înlocuind cele vechi), a restaura; 2. a cumpăra din nou: să ne cârpim, că nu putem să ne tot înnoim PANN.

înoĭésc v. tr. (d. noŭ). Fac din noŭ, înlocuĭesc, schimb, restaurez: a înoi o haĭnă, un gard. V. refl. Mă îmbrac în haĭna noŭă. – Și înnoĭesc. Greșit reînoĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoiesc, 3 sg. înnoiește, imperf. 1 înnoiam; conj. prez. 1 sg. să înnoiesc, 3 să înnoiască

înnoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoiesc, imperf. 3 sg. înnoia; conj. prez. 3 înnoiască

înnoi vb., ind. prez. 1 sg. și. 3 pl. înnoiesc, imperf. 3 sg. înnoia; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoiască

înnoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoiesc, conj. înnoiască)

înnoesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp., -ind ger.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNOI vb. 1. v. inova. 2. v. moderniza. 3. v. prelungi.

ÎNNOI vb. 1. a inova. (A ~ un procedeu, o tehnologie.) 2. a moderniza. (A ~ mijloacele de predare didactică.) 3. a prelungi. (Și-a ~ abonamentul.)

A (se) înnoi ≠ a (se) învechi

Intrare: înnoi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnoi
  • ‑nnoi
  • înnoire
  • ‑nnoire
  • înnoit
  • ‑nnoit
  • înnoitu‑
  • ‑nnoitu‑
  • înnoind
  • ‑nnoind
  • înnoindu‑
  • ‑nnoindu‑
singular plural
  • înnoiește
  • ‑nnoiește
  • înnoiți
  • ‑nnoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnoiesc
  • ‑nnoiesc
(să)
  • înnoiesc
  • ‑nnoiesc
  • înnoiam
  • ‑nnoiam
  • înnoii
  • ‑nnoii
  • înnoisem
  • ‑nnoisem
a II-a (tu)
  • înnoiești
  • ‑nnoiești
(să)
  • înnoiești
  • ‑nnoiești
  • înnoiai
  • ‑nnoiai
  • înnoiși
  • ‑nnoiși
  • înnoiseși
  • ‑nnoiseși
a III-a (el, ea)
  • înnoiește
  • ‑nnoiește
(să)
  • înnoiască
  • ‑nnoiască
  • înnoia
  • ‑nnoia
  • înnoi
  • ‑nnoi
  • înnoise
  • ‑nnoise
plural I (noi)
  • înnoim
  • ‑nnoim
(să)
  • înnoim
  • ‑nnoim
  • înnoiam
  • ‑nnoiam
  • înnoirăm
  • ‑nnoirăm
  • înnoiserăm
  • ‑nnoiserăm
  • înnoisem
  • ‑nnoisem
a II-a (voi)
  • înnoiți
  • ‑nnoiți
(să)
  • înnoiți
  • ‑nnoiți
  • înnoiați
  • ‑nnoiați
  • înnoirăți
  • ‑nnoirăți
  • înnoiserăți
  • ‑nnoiserăți
  • înnoiseți
  • ‑nnoiseți
a III-a (ei, ele)
  • înnoiesc
  • ‑nnoiesc
(să)
  • înnoiască
  • ‑nnoiască
  • înnoiau
  • ‑nnoiau
  • înnoi
  • ‑nnoi
  • înnoiseră
  • ‑nnoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnoi, înnoiescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A înnoit casa de nici n-o mai cunoști. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A pune un lucru nou în locul altuia vechi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A înnoi parcul de mașini. A înnoi garderoba. DLRLC
      • format_quote Înnoi de mai multe ori vinul din oală. SADOVEANU, O. I 48. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se îmbrăca cu ceva nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să ne cîrpim, că nu putem tot să ne înnoim. PANN, P. V. III 71. DLRLC
  • 2. intranzitiv A crește din nou, a se reface. DLRLC
    sinonime: reface
    • format_quote Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini... apoi am dat de fînețe cosite, pe care înnoia otava. SADOVEANU, O. I 361. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ș-o da o ploaie cu soare Nuielile să se-nmoaie Frunza să li se-nverzească, Dragostea să se înnoiască. BIBICESCU, P. P. 65. DLRLC
  • 4. tranzitiv A face încă o dată, a relua o acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Primești a-ți înnoi mărturisirile? NEGRUZZI, S. III 341. DLRLC
    • format_quote reflexiv A fost un rîs pe toate tonurile, care trei zile s-a înnoit la fiecare masă. SADOVEANU, O. VI 294. DLRLC
    • 4.1. A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Costantin Basarab, urcîndu-se pe tron la 1655, înnoi hrisovul lui Matei-vv. împotriva grecilor și a dezrobirii monastirilor. BĂLCESCU, O. I 70. DLRLC
etimologie:
  • În + nou DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.