16 definiții pentru înnegura

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNEGURA, înnegurez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. ♦ Fig. (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.

ÎNNEGURA, înnegurez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. ♦ Fig. (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.

înnegura [At: NEGRUZZI, S. I, 110 / S și: (înv) îne~ / Pzi: ~rez / E: în- + negură] 1-2 vtr (D. cer) A (se) acoperi cu negură, cu ceață. 3-4 vr (Fig; d. oameni) A căpăta o expresie tristă Si: a se întuneca. 5-6 vtr (D. privire) A (se) împăienjeni.

ÎNNEGURA, înnegurez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi cu negură, cu ceață. Aburii, înălțîndu-se de pe apă, începeau a înnegura orizontele amurgit. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Fig. Singurul nor care înnegură astă viață lină, fu peste doi ani... moartea bunicăi. NEGRUZZI, S. I 110. ◊ Refl. Soarele cade roșu, mărit, printre nori, dincolo de dealul care s-a înnegurat ca o umbră. CAMIL PETRESCU, O. I 296. (Fig.) În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24. 2. Refl. Fig. (Despre persoane, fața sau privirea lor) A căpăta o expresie tristă, a se întuneca. Ochii căprii ai lui Tudor se înnegurară. SADOVEANU, O. VII 66. ◊ Tranz. Dinspre fluviu se arătă o mașină... ochii se întoarseră într-acolo, urmărind-o, și ca un semn rău înnegură obrazurile. CAMILAR, N. I 258. Taci, măicuța me, Nu mă-nnegura, Că te-oi blăstăma. ȘEZ. II 83. ♦ (Despre ochi sau privire) A se tulbura, a se împăienjeni. I se înnegură privirea, dar pe urmă văzu limpede. SADOVEANU, O. VII 54.

A ÎNNEGURA ~ez 1. tranz. A face să se înnegureze. 2. intranz. A apărea negură. /în + negură

A SE ÎNNEGURA mă ~ez intranz. 1) A fi învăluit de negură. 2) A apărea negură. 3) (despre persoane) A deveni trist; a se întrista; a se mâhni; a se înnora; a se posomorî; a se mohorî. 4) fig. (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se încețoșa; a se tulbura; a se întuneca. /în + negură

îneguréz v. tr. Acoper cu negură. V. refl. Mă acoper cu negură: munțiĭ s’aŭ înegurat. Fig. Mă posomorăsc. – Se zice și se scrie și înnegurez. V. cețat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnegura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înnegurez, 3 înnegurea; conj. prez. 1 sg. să înnegurez, 3 să înnegureze

înnegura (a ~) vb., ind. prez. 3 înnegurea

înnegura vb., ind. prez. 3 sg. înnegurea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNEGURA vb. v. întrista, mâhni, posomorî.

ÎNNEGURA vb. 1. v. înnora. 2. a se încețoșa. (Vremea s-a ~.) 3. v. împăienjeni.

ÎNNEGURA vb. 1. a se închide, a se înnora, a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.) 2. a se încețoșa. (Vremea s-a ~.) 3. a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~.)

înnegura vb. v. ÎNTRISTA. MÎHNI. POSOMORÎ.

A (se) înnegura ≠ a (se) însenina, a (se) înveseli, a se învoioșa, a se lumina

Intrare: înnegura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnegura
  • ‑nnegura
  • înnegurare
  • ‑nnegurare
  • înnegurat
  • ‑nnegurat
  • înneguratu‑
  • ‑nneguratu‑
  • înnegurând
  • ‑nnegurând
  • înnegurându‑
  • ‑nnegurându‑
singular plural
  • înnegurea
  • ‑nnegurea
  • înnegurați
  • ‑nnegurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnegurez
  • ‑nnegurez
(să)
  • înnegurez
  • ‑nnegurez
  • înneguram
  • ‑nneguram
  • înnegurai
  • ‑nnegurai
  • înnegurasem
  • ‑nnegurasem
a II-a (tu)
  • înnegurezi
  • ‑nnegurezi
(să)
  • înnegurezi
  • ‑nnegurezi
  • înnegurai
  • ‑nnegurai
  • înnegurași
  • ‑nnegurași
  • înneguraseși
  • ‑nneguraseși
a III-a (el, ea)
  • înnegurea
  • ‑nnegurea
(să)
  • înnegureze
  • ‑nnegureze
  • înnegura
  • ‑nnegura
  • înnegură
  • ‑nnegură
  • înnegurase
  • ‑nnegurase
plural I (noi)
  • înnegurăm
  • ‑nnegurăm
(să)
  • înnegurăm
  • ‑nnegurăm
  • înneguram
  • ‑nneguram
  • înnegurarăm
  • ‑nnegurarăm
  • înneguraserăm
  • ‑nneguraserăm
  • înnegurasem
  • ‑nnegurasem
a II-a (voi)
  • înnegurați
  • ‑nnegurați
(să)
  • înnegurați
  • ‑nnegurați
  • înnegurați
  • ‑nnegurați
  • înnegurarăți
  • ‑nnegurarăți
  • înneguraserăți
  • ‑nneguraserăți
  • înneguraseți
  • ‑nneguraseți
a III-a (ei, ele)
  • înnegurea
  • ‑nnegurea
(să)
  • înnegureze
  • ‑nnegureze
  • înnegurau
  • ‑nnegurau
  • înnegura
  • ‑nnegura
  • înneguraseră
  • ‑nneguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnegura, înnegurezverb

  • 1. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întuneca
    • format_quote Aburii, înălțîndu-se de pe apă, începeau a înnegura orizontele amurgit. ODOBESCU, S. III 96. DLRLC
    • format_quote figurat Singurul nor care înnegură astă viață lină, fu peste doi ani... moartea bunicăi. NEGRUZZI, S. I 110. DLRLC
    • format_quote Soarele cade roșu, mărit, printre nori, dincolo de dealul care s-a înnegurat ca o umbră. CAMIL PETRESCU, O. I 296. DLRLC
    • format_quote figurat În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: întuneca
      • format_quote Ochii căprii ai lui Tudor se înnegurară. SADOVEANU, O. VII 66. DLRLC
      • format_quote Dinspre fluviu se arătă o mașină... ochii se întoarseră într-acolo, urmărind-o, și ca un semn rău înnegură obrazurile. CAMILAR, N. I 258. DLRLC
      • format_quote Taci, măicuța me, Nu mă-nnegura, Că te-oi blăstăma. ȘEZ. II 83. DLRLC
      • 1.1.1. reflexiv (Despre ochi sau privire) A se tulbura, a se împăienjeni. DLRLC
        • format_quote I se înnegură privirea, dar pe urmă văzu limpede. SADOVEANU, O. VII 54. DLRLC
etimologie:
  • În + negură DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.