opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMUGURIRE, înmuguriri, s. f. Faptul de a înmuguri; mugurire. – V. înmuguri.

ÎNMUGURIRE, înmuguriri, s. f. Faptul de a înmuguri; mugurire. – V. înmuguri.

înmugurire sf [At: CONTEMP, 1949, nr. 160, 8/1 / V: ~rare / Pl: ~ri / E: înmuguri] 1 Dezvoltare a mugurilor Si: înmugurit1 (1). 2 Conturare în mintea cuiva a unei idei, soluții Si: înmugurit1 (2). 3 (Fig) Început1.

ÎNMUGURIRE, înmuguriri, s. f. Faptul de a înmuguri. În regiunea dealurilor înmugurirea unei livezi e însoțită de muncă și așteptări. SADOVEANU, O. VI 399. ♦ Fig. Început. Primele înmuguriri ale realismului din operele lui Pușkin... CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 8/1.

ÎNMUGURI, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.

ÎNMUGURI, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.

înmugura v vz înmuguri

înmugurare sf vz înmugurire

înmuguri vi [At: ISPIRESCU, L. 72 / V: (cscj) ~ra / Pl: ~resc / E: în- + mugur] 1 (D. plante, copaci etc.) A face muguri. 2 (Fig; d. idei, soluții etc.) A prinde contur în mintea cuiva.

mugura v vz muguri

muguri vi [At: N. TEST. (1648), 32r/18 / V: (cscj) ~ra (Pzi: 3 ~rează și mugură) / Pzi: 3 ~rește / E: mugur] (Îrg; d. plante) A înmuguri.

ÎNMUGURI, înmuguresc, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A da muguri. Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74. – Variante: mugura (DELAVRANCEA, S. 50) vb. I, muguri (PANN, la TDRG, GOROVEI, C. 301) vb. IV.

MUGURA vb. I v. înmuguri.

MUGURI vb. IV v. înmuguri.

A ÎNMUGURI pers. 3 ~ește intranz. 1) (despre plante) A se acoperi cu muguri; a da muguri. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a se înfiripa; a încolți; a se deștepta. /în + mugur

înmugurì v. a da muguri.

înmugurésc v. intr. Emit mugurĭ, mă acoper cu mugurĭ: arboriĭ aŭ înmugurit. – Și îmu-. V. împupesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înmugurire s. f., g.-d. art. înmuguririi; pl. înmuguriri

înmugurire s. f., g.-d. art. înmuguririi; pl. înmuguriri

înmugurire s. f., g.-d. art. înmuguririi; pl. înmuguriri

înmuguri (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înmugurește, 3 pl. înmuguresc, imperf. 3 sg. înmugurea; conj. prez. 3 să înmugurească

înmuguri (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înmugurește, imperf. 3 sg. înmugurea; conj. prez. 3 să înmugurească

înmuguri vb., ind. prez. 3 sg. înmugurește, imperf. 3 sg. înmugurea; conj. prez. 3 sg. și pl. înmugurească

înmuguresc, -ream 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMUGURIRE s. (BOT.) mugurire. (~ unei plante.)

ÎNMUGURIRE s. (BOT.) mugurire. (~ unei plante.)

ÎNMUGURI vb. (BOT.) a muguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși.

ÎNMUGURI vb. (BOT.) a muguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși.

Intrare: înmugurire
înmugurire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmugurire
  • ‑nmugurire
  • înmugurirea
  • ‑nmugurirea
plural
  • înmuguriri
  • ‑nmuguriri
  • înmuguririle
  • ‑nmuguririle
genitiv-dativ singular
  • înmuguriri
  • ‑nmuguriri
  • înmuguririi
  • ‑nmuguririi
plural
  • înmuguriri
  • ‑nmuguriri
  • înmuguririlor
  • ‑nmuguririlor
vocativ singular —
plural —
înmugurare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înmuguri
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmuguri
  • ‑nmuguri
  • înmugurire
  • ‑nmugurire
  • înmugurit
  • ‑nmugurit
  • înmuguritu‑
  • ‑nmuguritu‑
  • înmugurind
  • ‑nmugurind
  • înmugurindu‑
  • ‑nmugurindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • înmugurește
  • ‑nmugurește
 (să)
  • înmugurească
  • ‑nmugurească
  • înmugurea
  • ‑nmugurea
  • înmuguri
  • ‑nmuguri
  • înmugurise
  • ‑nmugurise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • înmuguresc
  • ‑nmuguresc
 (să)
  • înmugurească
  • ‑nmugurească
  • înmugureau
  • ‑nmugureau
  • înmuguriră
  • ‑nmuguriră
  • înmuguriseră
  • ‑nmuguriseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muguri
  • mugurire
  • mugurit
  • muguritu‑
  • mugurind
  • mugurindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • mugurește
 (să)
  • mugurească
  • mugurea
  • muguri
  • mugurise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • muguresc
 (să)
  • mugurească
  • mugureau
  • muguriră
  • muguriseră
înmugura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugura
  • mugurare
  • mugurat
  • muguratu‑
  • mugurând
  • mugurându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • mugurează
 (să)
  • mugureze
  • mugura
  • mugură
  • mugurase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • mugurează
 (să)
  • mugureze
  • mugurau
  • mugurară
  • muguraseră
verb (V2)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugura
  • mugurare
  • mugurat
  • muguratu‑
  • mugurând
  • mugurându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • mugură
 (să)
  • mugure
  • mugura
  • mugură
  • mugurase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • mugură
 (să)
  • mugure
  • mugurau
  • mugurară
  • muguraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmugurire, înmuguririsubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a înmuguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mugurire
    • format_quote În regiunea dealurilor înmugurirea unei livezi e însoțită de muncă și așteptări. SADOVEANU, O. VI 399. DLRLC
    • 1.1. figurat Început. DLRLC
      sinonime: început
      • format_quote Primele înmuguriri ale realismului din operele lui Pușkin... CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 8/1. DLRLC
etimologie:
  • vezi înmuguri DEX '09 DEX '98

înmuguriverb

  • 1. A face muguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muguri încăpușa
    • format_quote Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. DLRLC
    • format_quote Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + mugur DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.