înlătura vt [At: NEGRUZZI, S. I, 290 / Pzi: înlătur / E: în + laturi] 1 A da la o parte. 2 A face să dispară.

ÎNLĂTURA, înlătur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta, a alunga; p. ext. a face să dispară. Partidul nu cunoaște greutăți pe care să nu le poată înlătura cu sprijinul maselor largi ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2850. Bucuria aceasta îmi procură și necazul pe care aș vrea să-l înlătur. SADOVEANU, A. L. 24. Înlătură oarecum groaza ce sta gata să-l coprinză. ISPIRESCU, L. 100.

A ÎNLĂTURA înlătur tranz. A da în lături; a lăsa la o parte; a excepta. /în + lături

înlăturà v. 1. a pune deoparte; 2. a se da la o parte. [V. lature].

înlătur și -éz, a -á v. tr. (d. lature). Daŭ la o parte, depărtez, suprim: a înlătura bolovaniĭ din drum, o dificultate.

înlătura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înlătur, 3 înlătură; conj. prez. 1 sg. să înlătur, 3 să înlăture

înlătura (a ~) vb., ind. prez. 3 înlătură

înlătura vb., ind. prez. 1 sg. înlătur, 3 sg. și pl. înlătură, perf. s. 1 sg. înlăturai

înlătur, -rare inf. s.

ÎNLĂTURA vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăța. 4. v. suprima. 5. v. ridica. 6. v. exclude. 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. v. evita. 11. v. aplana.

ÎNLĂTURA vb. 1. a anula, a elimina, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 2. a depărta, a elimina, a îndepărta, a scoate. (~ petele de grăsime de pe haine.) 3. a curăța, a elimina, a îndepărta. (~ murdăria de pe jos.) 4. a elimina, a scoate, a suprima, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 5. a îndepărta, a lua, a ridica. (A ~ colțul vălului.) 6. a elimina, a exclude, a îndepărta, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.) 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 11. a aplana, (rar) a pacifica. (A ~ un conflict.)

Naturam expelles furca, tamen usque recurret (lat. „Înlătură naturalul cu furca și mereu va reveni alergînd”) versul 24 din Epistola a zecea a lui Horațiu (cartea I) – Sensul este că, oricît ne-am strădui (prin contrafaceri, prin schimonoseli etc.), nu putem înlătura ceea ce e natural. El se va impune ca o forță împotriva căreia vom lupta inutil. Citatul, în original, a fost folosit pînă spre mijlocul secolului al XVIII-lea, cînd scriitorii au început să se servească numai, sau aproape numai, de versiunea franceză, căci autorul dramatic francez Destouches, în comedia Le glorieux (Trufașul), apărută în 1732, reluînd ideea lui Horațiu, a formulat-o mai scurt și mai ușor de memorat. În scena a V-a din actul 3, eroina îi spune personajului principal, „trufașul”, un conte țîfnos și vanitos, reproșîndu-i aerele și îngîmfarea: „Nu pot a-ți spune: schimbă-ți caracterul; Nu ne putem schimba, se știe; Alungă naturalul și-n galop o să revie.” În original: Chassez le naturel, il revient au galop. La Fontaine a tratat aceeași idee horațiană în fabula sa: Pisica metamorfozată în femeie. LIT.