2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNJUNGHIAT, -Ă, înjunghiați, -te, adj. Rănit prin înjunghiere. [Pr.: -ghi-at] – V. înjunghia.

ÎNJUNGHIAT, -Ă, înjunghiați, -te, adj. Rănit prin înjunghiere. [Pr.: -ghi-at] – V. înjunghia.

înjunghiat2, ~ă [At: IORGA, CH. I. I, 60 / P: ~ghi-at / Pl: ~ați, ~e / E: înjunghia1] 1-2 (D. oameni) Străpuns cu o armă ascuțită (și ucis). 3 (Spc; d. animale) Tăiat. 4 (Fig) Sacrificat. 5-6 (D. oameni) Care (s-a rănit sau) s-a sinucis cu un obiect ascuțit. 7 Străpuns de o durere ascuțită.

înjunghiat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 71/1 / P: ~ghi-at / Pl: ~e / E: înjunghia1] 1-4 Înjunghiere (1-4). 5 (Înv; fig) Sacrificare. 6-12 Înjunghiere (6-12).

ÎNJUNGHIA, înjunghii, vb. I. Tranz. 1. A împlânta un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva; a junghia; spec. a tăia, a ucide un animal. ♦ Refl. A se sinucide cu o armă ascuțită. ◊ Refl. recipr. S-au înjunghiat la beție. 2. (La pers. 3) A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi. [Pr.: -ghi-a] – În + junghi.

înjunghia2 v [At: DA ms / P: ~ghi-a / Pzi: nct / E: ns cf jimb, jimbi] (Pbl) 1 A-i cădea cuiva dinții. 2 A râde arătându-și lipsurile din dantură.

înjunghia1 [At: CORESI, EV. 21/29 / P: ~ghi-a / Pzi: înjunghii / E: în- + junghi] 1-2 vt A vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită într-un om (și a-l ucide). 3 vt (Spc) A tăia un animal. 4 vt (Înv; fig) A sacrifica. 5-6 vr (A se răni sau) a se sinucide cu un obiect ascuțit. 7 vt (Pex) A înfige un cuțit într-un obiect. 8 vim A simți o durere ascuțită, un junghi. 9 vt (Pex) A provoca cuiva o durere ascuțită.

ÎNJUNGHIA, înjunghii, vb. I. Tranz. 1. A vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva; a junghia; spec. a tăia, a ucide un animal. ◊ Refl. recipr. S-au înjunghiat la beție. 2. (La pers. 3) A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi. [Pr.: -ghi-a] – În + junghi.

ÎNJUNGHIA, înjunghii, vb. I. Tranz. 1. A vîrî un cuțit, un pumnal sau altă armă ascuțită în cineva; a răni; (cu privire la animale) a tăia, a ucide (pentru a mînca). Doi berbeci... a înjunghiat Mărin Foamete. STANCU, D. 234. La patul tău pe Pala îl va duce Să te-njunghie. DAVILA, V. V. 148. A înjunghiat cu cuțitul de la brîu și a culcat la pămînt... ursul. ODOBESCU, S. III 48. ◊ Fig. Am și înjunghiat cîțiva harbuji într-ales. CREANGĂ, A. 127. ◊ Refl. (Despre persoane) Șarlota ta nici a murit, nici s-a înjunghiat. NEGRUZZI, S. I 63. 2. (De obicei impers.) A produce o senzație dureroasă acută, asemănătoare cu o înțepătură de cuțit. Mă înjunghie în piept.O durere amorțită mă înjunghie între coaste. CAMIL PETRESCU, U. N. 244. – Pronunțat: -ghi-a. – Variantă: junghia (EMINESCU, O. I 160) vb. I.

A ÎNJUNGHIA înjunghii tranz. 1) (ființe) A ucide sau a răni cu o armă albă. 2) fig. A înțepa, provocând o senzație de durere ascuțită (ca de junghi); a săgeta. /în + a junghia

înjunghià v. a tăia gâtul. [Lat. JUGULARE].

înjúnghĭ, a -gheá v. tr. (d. lat. júgulo, -áre, a tăĭa gîtu, a gîtui, a asasina. – Eŭ înjunghĭ, tu înjunghĭ. V. jugular). Împung saŭ ucid pe cineva cu junghĭu orĭ cu cuțitu: a înjunghea un mel. Fig. Durerea mă înjunghe. – Vechĭ junghĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înjunghia (a ~) (desp. -ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înjunghii, 3 înjunghie (desp. -ghi-e), 1 pl. înjunghiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să înjunghii, 3 să înjunghie; ger. înjunghiind (desp. -ghi-ind)

înjunghia (a ~) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înjunghii, 3 înjunghie (-ghi-e), 1 pl. înjunghiem; ger. înjunghiind (-ghi-ind)

înjunghia vb. (sil. -ghi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înjunghii, 3 sg. și pl. înjunghie (sil. -ghi-e), 1 pl. înjunghiem: ger. înjunghiind (sil. -ghi-ind)

înjunghia (i-a) (ind. prez. 1 sg. înjunghii, 1 pl. înjunghiem, ger. înjunghiind)

înjunghia, -ghii 2, -ghie 3, -ghiat prt., -ghiere inf. s., -ghietor adj. v., -ghiind ger.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNJUNGHIA vb. 1. a (se) tăia, (pop.) a (se) junghia, (reg.) a (se) cuțita, a (se) încuțita. (S-au ~ la un chef.) 2. v. tăia. 3. (MED.) (pop.) a junghia, (fig.) a săgeta, (reg. fig.) a pușca. (Îl ~ în spate.)

ÎNJUNGHIA vb. v. jertfi, sacrifica.

ÎNJUNGHIA vb. 1. a (se) tăia, (pop.) a (se) junghia, (reg.) a (se) cuțita, a (se) încuțita. (S-au ~ la un chef.) 2. a (se) spinteca, a (se) tăia. (A ~ o vită.) 3. (pop.) a junghia, (fig.) a săgeta, (reg. fig.) a pușca. (Îl ~ în spate.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A ÎNJUNGHIA a adânci, a ara, a beli, a chetorși, a cresta, a da buzunări la burți, a da cep, a-i face (cuiva) o butonieră, a găuri, a împăna, a lovi la abataj, a lua din gleznă, a lua grupa sanguină, a lua la briptă, a șănțui, a șindi, a șmenui.

Intrare: înjunghiat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjunghiat
  • ‑njunghiat
  • înjunghiatul
  • înjunghiatu‑
  • ‑njunghiatul
  • ‑njunghiatu‑
  • înjunghia
  • ‑njunghia
  • înjunghiata
  • ‑njunghiata
plural
  • înjunghiați
  • ‑njunghiați
  • înjunghiații
  • ‑njunghiații
  • înjunghiate
  • ‑njunghiate
  • înjunghiatele
  • ‑njunghiatele
genitiv-dativ singular
  • înjunghiat
  • ‑njunghiat
  • înjunghiatului
  • ‑njunghiatului
  • înjunghiate
  • ‑njunghiate
  • înjunghiatei
  • ‑njunghiatei
plural
  • înjunghiați
  • ‑njunghiați
  • înjunghiaților
  • ‑njunghiaților
  • înjunghiate
  • ‑njunghiate
  • înjunghiatelor
  • ‑njunghiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înjunghia
  • silabație: -ghi-a info
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înjunghia
  • ‑njunghia
  • înjunghiere
  • ‑njunghiere
  • înjunghiat
  • ‑njunghiat
  • înjunghiatu‑
  • ‑njunghiatu‑
  • înjunghiind
  • ‑njunghiind
  • înjunghiindu‑
  • ‑njunghiindu‑
singular plural
  • înjunghie
  • ‑njunghie
  • înjunghiați
  • ‑njunghiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înjunghii
  • ‑njunghii
(să)
  • înjunghii
  • ‑njunghii
  • înjunghiam
  • ‑njunghiam
  • înjunghiai
  • ‑njunghiai
  • înjunghiasem
  • ‑njunghiasem
a II-a (tu)
  • înjunghii
  • ‑njunghii
(să)
  • înjunghii
  • ‑njunghii
  • înjunghiai
  • ‑njunghiai
  • înjunghiași
  • ‑njunghiași
  • înjunghiaseși
  • ‑njunghiaseși
a III-a (el, ea)
  • înjunghie
  • ‑njunghie
(să)
  • înjunghie
  • ‑njunghie
  • înjunghia
  • ‑njunghia
  • înjunghie
  • ‑njunghie
  • înjunghiase
  • ‑njunghiase
plural I (noi)
  • înjunghiem
  • ‑njunghiem
(să)
  • înjunghiem
  • ‑njunghiem
  • înjunghiam
  • ‑njunghiam
  • înjunghiarăm
  • ‑njunghiarăm
  • înjunghiaserăm
  • ‑njunghiaserăm
  • înjunghiasem
  • ‑njunghiasem
a II-a (voi)
  • înjunghiați
  • ‑njunghiați
(să)
  • înjunghiați
  • ‑njunghiați
  • înjunghiați
  • ‑njunghiați
  • înjunghiarăți
  • ‑njunghiarăți
  • înjunghiaserăți
  • ‑njunghiaserăți
  • înjunghiaseți
  • ‑njunghiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înjunghie
  • ‑njunghie
(să)
  • înjunghie
  • ‑njunghie
  • înjunghiau
  • ‑njunghiau
  • înjunghia
  • ‑njunghia
  • înjunghiaseră
  • ‑njunghiaseră
  • silabație: jun-ghi-a info
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • junghia
  • junghiere
  • junghiat
  • junghiatu‑
  • junghiind
  • junghiindu‑
singular plural
  • junghie
  • junghiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • junghii
(să)
  • junghii
  • junghiam
  • junghiai
  • junghiasem
a II-a (tu)
  • junghii
(să)
  • junghii
  • junghiai
  • junghiași
  • junghiaseși
a III-a (el, ea)
  • junghie
(să)
  • junghie
  • junghia
  • junghie
  • junghiase
plural I (noi)
  • junghiem
(să)
  • junghiem
  • junghiam
  • junghiarăm
  • junghiaserăm
  • junghiasem
a II-a (voi)
  • junghiați
(să)
  • junghiați
  • junghiați
  • junghiarăți
  • junghiaserăți
  • junghiaseți
a III-a (ei, ele)
  • junghie
(să)
  • junghie
  • junghiau
  • junghia
  • junghiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înjunghiat, înjunghiasubstantiv neutru, adjectiv

  • 1. Rănit prin înjunghiere. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi înjunghia DEX '09 DEX '98

înjunghia, înjunghiiverb

  • 1. A împlânta un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La patul tău pe Pala îl va duce Să te-njunghie. DAVILA, V. V. 148. DLRLC
    • format_quote figurat Am și înjunghiat cîțiva harbuji într-ales. CREANGĂ, A. 127. DLRLC
    • 1.1. prin specializare A tăia, a ucide un animal DEX '09 DLRLC
      • format_quote Doi berbeci... a înjunghiat Mărin Foamete. STANCU, D. 234. DLRLC
      • format_quote A înjunghiat cu cuțitul de la brîu și a culcat la pămînt... ursul. ODOBESCU, S. III 48. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se sinucide cu o armă ascuțită. DEX '09 DLRLC
      sinonime: sinucide
      • format_quote reciproc S-au înjunghiat la beție. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Șarlota ta nici a murit, nici s-a înjunghiat. NEGRUZZI, S. I 63. DLRLC
  • 2. unipersonal A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: săgeta
    • format_quote Mă înjunghie în piept. DLRLC
    • format_quote O durere amorțită mă înjunghie între coaste. CAMIL PETRESCU, U. N. 244. DLRLC
etimologie:
  • În + junghi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.