2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGRĂDIRE, îngrădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrădi și rezultatul ei. – V. îngrădi.

ÎNGRĂDIRE, îngrădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrădi și rezultatul ei. – V. îngrădi.

îngrădire sf [At: CORESI, EV. 325/1 / Pl: ~ri / E: îngrădi] 1 Împrejmuire a unui teren cu gard, cu ziduri întărite etc. Si: îngrădeală (1). 2 (Pex) Delimitare a hotarelor. 3 (Fig) Stăpânire de sine. 4 (Fig) Apărare cu ajutorul cuiva sau a ceva. 5 Restricție a libertății cuiva. 6 Limitare a drepturilor cuiva. 7 Întărire a unei împletituri de nuiele. 8 (Înv) Înțelegere. 9 (Fig) Acord.

ÎNGRĂDIRE, îngrădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrădi și rezultatul ei. 1. Împrejmuire (cu gard, cu uluci, cu zid etc.). Îngrădirea terenului de sport.Îngrădirile [taberelor] se făceau cînd cu șanțuri, cînd cu care legate și umplute cu pămînt. BĂLCESCU, O. I 30. 2. Fig. Limitare, restrîngere, stăvilire. Comerțul cooperatist este una din formele principale de utilizare a legii valorii în interesul societății, de îngrădire a rolului ei de regulator în circulația mărfurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 336, 4/6. ◊ Îngrădirea chiaburimii = limitarea, prin diverse măsuri fiscale și economice, a puterii economice și a influenței politice a chiaburimii (constituind prima treaptă în cadrul politicii de desființare totală a elementelor exploatatoare de la sate). Îngrădirea chiaburimii se realizează prin apărarea intereselor proletariatului agricol, ale țăranului sărac și mijlocaș împotriva chiaburului, printr-o politică de clasă în așezarea impozitelor și la colectări, iar pe de altă parte prin dezvoltarea și întărirea cooperației, prin întovărășirea țăranilor muncitori în vederea lucrării în comun a pămîntului cu mijloace mecanizate. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 304.

ÎNGRĂDI, îngrădesc, vb. IV. 1. Tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ Refl. Fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Tranz. Fig. A pune limite, a stăvili. 3. Refl. recipr. (Înv.) A se înțelege, a cădea de acord. – Cf. sl. graditi.

ÎNGRĂDI, îngrădesc, vb. IV. 1. Tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ Refl. Fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Tranz. Fig. A pune limite, a stăvili. 3. Refl. recipr. (Înv.) A se înțelege, a cădea de acord. – Cf. sl. graditi.

îngrădi [At: CORESI, EV. 296/4 / Pzi: ~desc / E: slv градити] 1 vt A împrejmui un teren cu gard, cu uluci, cu zid etc. Si: a îngrădina (1). 2 vr A se stăpâni. 3 vr (Fig) A se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 4 vt (Fig) A pune limite libertății cuiva. 5 vrr (Înv) A se înțelege bine cu cineva. 6 vrr (Fig) A cădea de acord. 7 vt A împleti nuiele Si: a îngrădina (2). 8 vt (Pex) A întări o împletitură de nuiele Si: a îngrădina (3). 9 vt (Pex) A hotărnici.

ÎNGRĂDI, îngrădesc, vb. IV. Tranz. 1. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.). În stînga, la cîțiva pași, începea cimitirul satului, îngrădit cu spini. REBREANU, P. S. 11. La bătălia de la Cosovo vedem pe Huniade a-și îngrădi tabăra. BĂLCESCU, O. I 30. Spune, dragă, maică-ta, Să-ngrădească grădina, Dar cu gard de șarampoi. ȘEZ. I 140. ◊ Absol. (Metaforic) Am un moșneag mititel Și-ngrădește frumușel (Acul). GOROVEI, C. 2. ◊ Refl. Fig. Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi. EMINESCU, O. I 56. Cu puterea, cu scandalul cînd cei mari se îngrădesc, Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. 2. Fig. A pune limite, a stăvili. Iți îngrădește gura, Spancioc! ALECSANDRI, T. II 169. Muncitori neobosiți, Să muncim și să-ngrădim Pe chiaburul cel hain. POP.

A SE ÎNGRĂDI mă ~esc intranz. înv. 1) A ajunge la înțelegere reciprocă; a cădea de acord; a se înțelege. 2) fig. A se pune în afara oricărei responsabilități personale; a se pune la adăpost. /în + sl. graditi

A ÎNGRĂDI ~esc tranz. 1) (terenuri, suprafețe etc.) A înconjura cu un gard; a împrejmui; a țărcui. ~ curtea. 2) fig. A pune în anumite limite; a mărgini; a limita; a restrânge. [Sil. în-gră-] /în + sl. graditi

îngrădì v. 1. a înconjura cu gard: a îngrădi casa; 2. a se ocroti: cei mari se ’ngrădiră cu averea și mărirea în cercul lor de legi EM.; 3. fig. a înfrâna: îți îngrădește gura! AL. [Slav. OGRADITI].

îngrădésc v. tr. (V. gard). Înconjor cu gard: a îngrădi casa. Fig. Apăr, protejez: legea îngrădește lumea. Înfrînez, opresc: hoțiĭ trebuĭesc îngrădițĭ. A-țĭ îngrădi gura, a-țĭ stăpîni gura, a vorbi cu prudență. – Rar îngărduĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngrădire s. f., g.-d. art. îngrădirii; pl. îngrădiri

îngrădire s. f., g.-d. art. îngrădirii; pl. îngrădiri

îngrădire s. f., g.-d. art. îngrădirii; pl. îngrădiri

îngrădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrădesc, 3 sg. îngrădește, imperf. 1 îngrădeam; conj. prez. 1 sg. să îngrădesc, 3 să îngrădească

îngrădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrădesc, imperf. 3 sg. îngrădea; conj. prez. 3 să îngrădească

îngrădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrădesc, imperf. 3 sg. îngrădea; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrădească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGRĂDIRE s. v. restricție, restrângere.

îngrădire s. v. RESTRICȚIE. RESTRÎNGERE.

ÎNGRĂDIRE s. împrejmuire, împrejmuit, închidere. (~ unui teren.)

ÎNGRĂDI vb. v. limita, mărgini, restrânge.

îngrădi vb. v. LIMITA. MĂRGINI. RESTRÎNGE.

ÎNGRĂDI vb. a împrejmui, a închide, a înconjura, (înv. și pop.) a ocoli, (pop.) a țărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îngrădi (îngrădesc, îngrădit), vb.1. A închide, a astupa. – 2. A împrejmui, a îngrădi. – 3. A pune limite, a stăvili. – 4. A stăpîni, a subjuga. – 5. A împleti, a face cozi. – 6. (Refl.) A se pune la adăpost, a se apăra. – 7. (Refl.) A se înțelege, a se avea bine. – Mr. ngărdire, megl. angărdés, angărdiri. Sl. graditi (Cihac, II, 115; DAR), cf. bg. gradjă, sb. graditi, rus. goroditĭ, și de asemenea gard, grădină.Der. neîngrădit, adj. (fără îngrădire, deschis; nelimitat); îngrăditor, adj. (care îngrădește); îngrăditură, s. f. (gard, împrejmuire; înv., fortificație); îngrădeală, s. f. (separare); îngrădiș, s. n. (înv., gard); desgrădi, vb. (a scoate gardul, a desface o împrejmuire).

Intrare: îngrădire
îngrădire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrădire
  • ‑ngrădire
  • îngrădirea
  • ‑ngrădirea
plural
  • îngrădiri
  • ‑ngrădiri
  • îngrădirile
  • ‑ngrădirile
genitiv-dativ singular
  • îngrădiri
  • ‑ngrădiri
  • îngrădirii
  • ‑ngrădirii
plural
  • îngrădiri
  • ‑ngrădiri
  • îngrădirilor
  • ‑ngrădirilor
vocativ singular
plural
Intrare: îngrădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrădi
  • ‑ngrădi
  • îngrădire
  • ‑ngrădire
  • îngrădit
  • ‑ngrădit
  • îngrăditu‑
  • ‑ngrăditu‑
  • îngrădind
  • ‑ngrădind
  • îngrădindu‑
  • ‑ngrădindu‑
singular plural
  • îngrădește
  • ‑ngrădește
  • îngrădiți
  • ‑ngrădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrădesc
  • ‑ngrădesc
(să)
  • îngrădesc
  • ‑ngrădesc
  • îngrădeam
  • ‑ngrădeam
  • îngrădii
  • ‑ngrădii
  • îngrădisem
  • ‑ngrădisem
a II-a (tu)
  • îngrădești
  • ‑ngrădești
(să)
  • îngrădești
  • ‑ngrădești
  • îngrădeai
  • ‑ngrădeai
  • îngrădiși
  • ‑ngrădiși
  • îngrădiseși
  • ‑ngrădiseși
a III-a (el, ea)
  • îngrădește
  • ‑ngrădește
(să)
  • îngrădească
  • ‑ngrădească
  • îngrădea
  • ‑ngrădea
  • îngrădi
  • ‑ngrădi
  • îngrădise
  • ‑ngrădise
plural I (noi)
  • îngrădim
  • ‑ngrădim
(să)
  • îngrădim
  • ‑ngrădim
  • îngrădeam
  • ‑ngrădeam
  • îngrădirăm
  • ‑ngrădirăm
  • îngrădiserăm
  • ‑ngrădiserăm
  • îngrădisem
  • ‑ngrădisem
a II-a (voi)
  • îngrădiți
  • ‑ngrădiți
(să)
  • îngrădiți
  • ‑ngrădiți
  • îngrădeați
  • ‑ngrădeați
  • îngrădirăți
  • ‑ngrădirăți
  • îngrădiserăți
  • ‑ngrădiserăți
  • îngrădiseți
  • ‑ngrădiseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrădesc
  • ‑ngrădesc
(să)
  • îngrădească
  • ‑ngrădească
  • îngrădeau
  • ‑ngrădeau
  • îngrădi
  • ‑ngrădi
  • îngrădiseră
  • ‑ngrădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngrădire, îngrădirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îngrădi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: dezgrădire
    • 1.1. Împrejmuire (cu gard, cu uluci, cu zid etc.). DLRLC
      • format_quote Îngrădirea terenului de sport. DLRLC
      • format_quote Îngrădirile [taberelor] se făceau cînd cu șanțuri, cînd cu care legate și umplute cu pămînt. BĂLCESCU, O. I 30. DLRLC
    • 1.2. figurat Limitare, restricție, restrângere, stăvilire. DLRLC
      • format_quote Comerțul cooperatist este una din formele principale de utilizare a legii valorii în interesul societății, de îngrădire a rolului ei de regulator în circulația mărfurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 336, 4/6. DLRLC
      • 1.2.1. Îngrădirea chiaburimii = limitarea, prin diverse măsuri fiscale și economice, a puterii economice și a influenței politice a chiaburimii (constituind prima treaptă în cadrul politicii de desființare totală a elementelor exploatatoare de la sate). DLRLC
        • format_quote Îngrădirea chiaburimii se realizează prin apărarea intereselor proletariatului agricol, ale țăranului sărac și mijlocaș împotriva chiaburului, printr-o politică de clasă în așezarea impozitelor și la colectări, iar pe de altă parte prin dezvoltarea și întărirea cooperației, prin întovărășirea țăranilor muncitori în vederea lucrării în comun a pămîntului cu mijloace mecanizate. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 304. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngrădi DEX '09 DEX '98

îngrădi, îngrădescverb

  • 1. tranzitiv A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În stînga, la cîțiva pași, începea cimitirul satului, îngrădit cu spini. REBREANU, P. S. 11. DLRLC
    • format_quote La bătălia de la Cosovo vedem pe Huniade a-și îngrădi tabăra. BĂLCESCU, O. I 30. DLRLC
    • format_quote Spune, dragă, maică-ta, Să-ngrădească grădina, Dar cu gard de șarampoi. ȘEZ. I 140. DLRLC
    • format_quote (și) absolut metaforic Am un moșneag mititel Și-ngrădește frumușel (Acul). GOROVEI, C. 2. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Hotărnici. DEX '09 DEX '98
      sinonime: hotărnici
    • 1.2. reflexiv figurat A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98
      sinonime: apăra
      • format_quote Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi. EMINESCU, O. I 56. DLRLC
      • format_quote Cu puterea, cu scandalul cînd cei mari se îngrădesc, Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A pune limite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iți îngrădește gura, Spancioc! ALECSANDRI, T. II 169. DLRLC
    • format_quote Muncitori neobosiți, Să muncim și să-ngrădim Pe chiaburul cel hain. POP. DLRLC
  • 3. reflexiv reciproc învechit A se înțelege, a cădea de acord. DEX '09 DEX '98
    sinonime: înțelege
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.