11 definiții pentru înfumura

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFUMURA, înfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri (pl. lui fum).

ÎNFUMURA, înfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri (pl. lui fum).

înfumura [At: PANN. P. V. I, 8/10 / Pzi: ~rez / E: în- + fumuri (pll fum)] 1 vt (Rar) A determina pe cineva să se infatueze. 2 vr A se comporta cu îngâmfare.

ÎNFUMURA, înfumurez, vb. I. Refl. A se îngîmfa, a fi încrezut, a-și atribui o importanță exagerată (disprețuind sau minimalizînd valoarea altora), a-și da aere.

A SE ÎNFUMURA mă ~ez intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se îngâmfa; a se împăuna. 2) A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se semeți; a se îngâmfa; a se împăuna. /în + fumuri

înfumurà v. 1. a băga fumuri de mândrie în capul cuiva; 2. a se crede mai mult decât ceea ce este.

înfumuréz v. tr. (d. fumurĭ, pl. d. fum). Umplu de fumurĭ, de fudulie. V. refl. Mă umplu de vanitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfumura (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înfumurez, 3 se înfumurea; conj. prez. 1 sg. să mă înfumurez, 3 să se înfumureze; imper. 2 sg. afirm. înfumurează-te; ger. înfumurându-mă

!înfumura (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se înfumurea

înfumura vb., ind. prez. 1 sg. înfumurez, 3 sg. și pl. înfumurea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFUMURA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se ingîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atâta fără temei!)

Intrare: înfumura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfumura
  • ‑nfumura
  • înfumurare
  • ‑nfumurare
  • înfumurat
  • ‑nfumurat
  • înfumuratu‑
  • ‑nfumuratu‑
  • înfumurând
  • ‑nfumurând
  • înfumurându‑
  • ‑nfumurându‑
singular plural
  • înfumurea
  • ‑nfumurea
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfumurez
  • ‑nfumurez
(să)
  • înfumurez
  • ‑nfumurez
  • înfumuram
  • ‑nfumuram
  • înfumurai
  • ‑nfumurai
  • înfumurasem
  • ‑nfumurasem
a II-a (tu)
  • înfumurezi
  • ‑nfumurezi
(să)
  • înfumurezi
  • ‑nfumurezi
  • înfumurai
  • ‑nfumurai
  • înfumurași
  • ‑nfumurași
  • înfumuraseși
  • ‑nfumuraseși
a III-a (el, ea)
  • înfumurea
  • ‑nfumurea
(să)
  • înfumureze
  • ‑nfumureze
  • înfumura
  • ‑nfumura
  • înfumură
  • ‑nfumură
  • înfumurase
  • ‑nfumurase
plural I (noi)
  • înfumurăm
  • ‑nfumurăm
(să)
  • înfumurăm
  • ‑nfumurăm
  • înfumuram
  • ‑nfumuram
  • înfumurarăm
  • ‑nfumurarăm
  • înfumuraserăm
  • ‑nfumuraserăm
  • înfumurasem
  • ‑nfumurasem
a II-a (voi)
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
(să)
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
  • înfumurarăți
  • ‑nfumurarăți
  • înfumuraserăți
  • ‑nfumuraserăți
  • înfumuraseți
  • ‑nfumuraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfumurea
  • ‑nfumurea
(să)
  • înfumureze
  • ‑nfumureze
  • înfumurau
  • ‑nfumurau
  • înfumura
  • ‑nfumura
  • înfumuraseră
  • ‑nfumuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfumura, înfumurezverb

etimologie:
  • În + fumuri (pluralul lui fum). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.