18 definiții pentru înființa
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (5)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNFIINȚA, înființez, vb. I. 1. Tranz. A face să ia ființă; a crea, a întemeia, a fonda, a alcătui. 2. Refl. (Despre oameni) A se prezenta, a se înfățișa undeva (pe neașteptate). – În + ființă.
înființa [At: I. IVĂNESCU, P. 305/4 / Pzi: ~țez / E: în- + ființă] 1 vt A face să ia ființă Si: a alcătui, a crea, a fonda, a întemeia. 2 vr A se isca din senin. 3 vr (D. oameni) A se înfățișa undeva pe neașteptate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFIINȚA, înființez, vb. I. 1. Tranz. A face să ia ființă; a crea, a întemeia, a funda, a alcătui. 2. Refl. (Despre oameni) A se prezenta, a se înfățișa undeva (pe neașteptate). – În + ființă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNFIINȚA, înființez, vb. I. 1. Tranz. A face să ia ființă, a da ființă, a crea, a funda, a întemeia, a institui, a alcătui, a constitui. La Iași a fost înființată, în timpul domniei lui Vasile Lupu, «Academia Domnească» de la Trei Ierarhi. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2872. Oastea... o înființă tot din oameni unul și unul. ISPIRESCU, M. V. 5. Alexandru I... înființează o ierarhie bisericească și politică. NEGRUZZI, S. I 271. ◊ Refl. pas. În timpul lui Brîncoveanu s-au înființat patru tipografii noi în țară. IST. R.P.R. 211. 2. Refl. (Despre oameni, uneori cu o ușoară nuanță peiorativă) A apărea într-un loc (pe neașteptate); a se prezenta, a se înfățișa. În sfîrșit, duminecă înainte de amiazi se înființă în strada Argintari. REBREANU, R. I 179. Mă arătai mirat că se înființaseră cu toții așa devreme. M. I. CARAGIALE, C. 9. Se ține concurs... Se-nțelege că Niță n-a lipsit a se înființa la vreme. CARAGIALE, M. 135.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNFIINȚA ~ez tranz. (întreprinderi, instituții, organizații) A face să ia ființă (având temei real); a întemeia; a fonda. [Sil. -fi-in-] /în + ființă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNFIINȚA mă ~ez intranz. rar (despre persoane) A-și face apariția; a se înfățișa. /în + ființă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înființà v. a da ființă sau existență: a crea, a efectua.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înființéz v. tr. (d. ființă). Daŭ ființă, creez, instituĭ, fundez: a înființa o școală, un ziar, un premiŭ pentru o întrecere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înființa (a ~) (desp. -fi-in-) vb., ind. prez. 1 sg. înființez, 3 înființează; conj. prez. 1 sg. să înființez, 3 să înființeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înființa (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 înființează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înființa vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. înființez, 3 sg. și pl. înființează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înființa
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNFIINȚA vb. v. apărea, arăta, ivi, înfățișa, prezenta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFIINȚA vb. 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un așezământ.) 2. a întemeia, (înv.) a așeza. (Au ~ un nou sat.) 3. v. constitui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFIINȚA vb. 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ corpul grănicerilor.) 2. a întemeia, (înv.) a așeza. (Au ~ un nou sat.) 3. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înființa vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI. ÎNFĂȚIȘA. PREZENTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A înființa ≠ a lichida, a suprima
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a se înființa la o bisericuță expr. 1. a sta la taclale, a sta de povești. 2. a practica jocuri de noroc pe bani.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: în-fi-in-ța
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
înființa, înființezverb
- 1. A face să ia ființă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La Iași a fost înființată, în timpul domniei lui Vasile Lupu, «Academia Domnească» de la Trei Ierarhi. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2872. DLRLC
- Oastea... o înființă tot din oameni unul și unul. ISPIRESCU, M. V. 5. DLRLC
- Alexandru I... înființează o ierarhie bisericească și politică. NEGRUZZI, S. I 271. DLRLC
- În timpul lui Brîncoveanu s-au înființat patru tipografii noi în țară. IST. R.P.R. 211. DLRLC
-
- 2. (Despre oameni) A se prezenta, a se înfățișa undeva (pe neașteptate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În sfîrșit, duminecă înainte de amiazi se înființă în strada Argintari. REBREANU, R. I 179. DLRLC
- Mă arătai mirat că se înființaseră cu toții așa devreme. M. I. CARAGIALE, C. 9. DLRLC
- Se ține concurs... Se-nțelege că Niță n-a lipsit a se înființa la vreme. CARAGIALE, M. 135. DLRLC
-
etimologie:
- În + ființă DEX '09 DEX '98