12 definiții pentru îndulci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDULCI, îndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.); p. ext. (pop.) a face mai gustos. ♦ Refl. A mânca dintr-o mâncare gustoasă; a se înfrupta. ◊ Expr. A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu; a se deda la... 2. Refl. A trage folos, a se înfrupta. 3. Tranz. Fig. A face mai bun, a satisface; a umple de mulțumire; a desfăta. 4. Tranz. Fig. A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent; a domoli, a estompa. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmbuna, a (se) îmblânzi. – În + dulce.

ÎNDULCI, îndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.); p. ext. (pop.) a face mai gustos. ♦ Refl. A mânca dintr-o mâncare gustoasă; a se înfrupta. ◊ Expr. A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu; a se deda la... 2. Refl. A trage folos, a se înfrupta. 3. Tranz. Fig. A face mai bun, a satisface; a umple de mulțumire; a desfăta. 4. Tranz. Fig. A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent; a domoli, a estompa. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmbuna, a (se) îmblânzi. – În + dulce.

îndulci [At: CORESI, EV. 158/37 / Pzi: ~cesc / E: in- + dulce] 1 vt A face mai bun. 2 vt A satisface. 3 vt A desfăta. 4 vt (D. purtare, vorbă, ton) A seduce. 5-6 vtr A (se) îmblânzi. 7-8 vtr (Rar; d. o pedeapsă) A (se) reduce. 9 vr (Îoc „post”) A se înfrupta din ceva nepermis. 10 vr A mânca ceva deosebit de gustos. 11-12 vtr (Înv) A dobândi. 13-14 vt A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce prin adaos de zahăr, miere etc. 15 vt (Pex; pop) A face mai gustos. 16 vr (Îe) A se ~ la ceva A descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu. 17 vr A trage folos din ceva. 18-20 vt (Fig) A face (mai puțin aspru) (mai puțin dur sau) mai puțin violent Si: a domoli, a estompa. 21 vr A mânca peste măsură. 22 vtf A face pe cineva să se înfrupte din ceva. 23 vtr (Rel; înv) A moșteni. 24-25 vtr (Udp „cu”) A (se) obișnui.

ÎNDULCI, îndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la mîncări și băuturi) A face să fie (mai) dulce. Rachiu îndulcit cu miere. CREANGĂ, A. 139. ◊ Fig. Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică, nări îmflînd spre depărtare. EMINESCU, O. IV 129. ♦ (Popular) A face mai gustos. Pe masa Marinei fu așezat un lighean de tablă plin de icre negre proaspete, numai îndulcite c-o mînă de sare. BART, E. 194. ♦ Refl. (Despre mîncări și băuturi) A deveni dulce, a căpăta un gust dulce (de obicei plăcut). Ce-i amar se îndulcește, Ce-i mîhnit se-nveselește. ALECSANDRI, P. P. 336. 2. Refl. A mînca din mîncări gustoase (care nu sînt totdeauna la îndemînă); a se înfrupta. N-aveau decît o vacă, de la care se îndulceau ei amîndoi, cu doi fii ai lor. RETEGANUL, P. III 3. Hrană corbilor să-l dăm, Ca și ei să se-ndulcească, cînd și noi ne răzbunăm. NEGRUZZI, S. I 129. ◊ Expr. A se îndulci la (sau cu) ceva = a da de gustul unui lucru și a căpăta poftă să mai guști, să mai posezi; a se nărăvi la ceva, a se deda la..., a se obișnui cu... Hoțul, șiret și smerit, la pungi de parale... s-a îndulcit. ALECSANDRI, T. 201. S-o îndulcit cu chilipiruri, de cînd o pus mîna pe moșia cucoanei Săfticăi. id. ib. 258. 3. Tranz. A umple de mulțumire, a desfăta, a satisface. Muierea nu era mulțumită de loc că n-a luat și un purcel ca să aibă și copilașii ei cu ce să-și mai îndulcească inima. REBREANU, R. II 162. Găinile ei scurmă în ograda mea și ea nu-mi dă măcar un ou, să-mi îndulcesc cel suflet. DUNĂREANU, CH. 73. ◊ Fig. Tu-mi îndulcești viața. ALECSANDRI, P. II 30. Hotărăște-te a-mi îndulci puținele zile ce mi-a mai rămas. NEGRUZZI, S. I 109. Numai una mă-ndulcește, Că neveasta mă-ndrăgește. TEODORESCU, P. P. 272. ◊ Refl. Înștiințați fiind de sosirea sa, l-au întîmpinat în grădina palatului sfetnicii și căpitanii și se îndulceau întrebîndu-l. SADOVEANU, D. P. 24. 4. Tranz. A înmuia, a reduce duritatea, asprimea, violența (cuiva sau a ceva). V. estompa. Pe urmă își îndulci glasul. REBREANU, R. I 198. Umbra tremurătoare a pomilor îndulcea albeața proaspătă a varului. MACEDONSKI, O. III 50. ♦ A face să fie mai bun; a îmblînzi. De venin să fie un suflet, sînt dureri care trebuie să-l îndulcească. EMINESCU, N. 73.

A ÎNDULCI ~esc tranz. 1) A face să se îndulcească; a face (mai) dulce. 2) pop. A aduce într-o stare de încântare; a umple de satisfacție; a desfăta. ~ viața cuiva. /în + dulce

A SE ÎNDULCI mă ~esc intranz. 1) (despre fructe, mâncăruri, băuturi etc.) A deveni (mai) dulce. 2) fig. A deveni mai bun sau mai blând; a se îmbuna; a se îmblânzi; a se înmuia. 3) A gusta puțin din ceva dorit; a se înfrupta. /în + dulce

îndulcì v. 1. a face dulce; 2. fig. a alina, a potoli. [Lat. DULCESCERE].

îndulcésc v. tr. Fac dulce. Fig. Alin, potolesc: a îndulci durerea. Înădesc, deprind cu ceva. V. refl. Mă fac dulce: fructele s’aŭ îndulcit. Fig. Mă alin, mă potolesc: durerea s’a maĭ îndulcit. Mă înădesc, mă deprind să: copiiĭ s’aŭ îndulcit la mere, să fure mere. V. dedulcesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndulci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndulcesc, 3 sg. îndulcește, imperf. 1 îndulceam; conj. prez. 1 sg. să îndulcesc, 3 să îndulcească

îndulci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndulcesc, imperf. 3 sg. îndulcea; conj. prez. 3 să îndulcească

îndulci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndulcesc, imperf. 3 sg. îndulcea; conj. prez. 3 sg. și pl. îndulcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDULCI vb. v. atenua, calma, delecta, descrește, desfăta, diminua, domoli, înfrupta, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, răsfăța, reduce, scădea, slăbi, tempera.

îndulci vb. v. ATENUA. CALMA. DELECTA. DESCREȘTE. DESFĂTA. DIMINUA. DOMOLI. ÎNFRUPTA. LINIȘTI. MICȘORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. RĂSFĂȚA. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA.

Intrare: îndulci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndulci
  • ‑ndulci
  • îndulcire
  • ‑ndulcire
  • îndulcit
  • ‑ndulcit
  • îndulcitu‑
  • ‑ndulcitu‑
  • îndulcind
  • ‑ndulcind
  • îndulcindu‑
  • ‑ndulcindu‑
singular plural
  • îndulcește
  • ‑ndulcește
  • îndulciți
  • ‑ndulciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndulcesc
  • ‑ndulcesc
(să)
  • îndulcesc
  • ‑ndulcesc
  • îndulceam
  • ‑ndulceam
  • îndulcii
  • ‑ndulcii
  • îndulcisem
  • ‑ndulcisem
a II-a (tu)
  • îndulcești
  • ‑ndulcești
(să)
  • îndulcești
  • ‑ndulcești
  • îndulceai
  • ‑ndulceai
  • îndulciși
  • ‑ndulciși
  • îndulciseși
  • ‑ndulciseși
a III-a (el, ea)
  • îndulcește
  • ‑ndulcește
(să)
  • îndulcească
  • ‑ndulcească
  • îndulcea
  • ‑ndulcea
  • îndulci
  • ‑ndulci
  • îndulcise
  • ‑ndulcise
plural I (noi)
  • îndulcim
  • ‑ndulcim
(să)
  • îndulcim
  • ‑ndulcim
  • îndulceam
  • ‑ndulceam
  • îndulcirăm
  • ‑ndulcirăm
  • îndulciserăm
  • ‑ndulciserăm
  • îndulcisem
  • ‑ndulcisem
a II-a (voi)
  • îndulciți
  • ‑ndulciți
(să)
  • îndulciți
  • ‑ndulciți
  • îndulceați
  • ‑ndulceați
  • îndulcirăți
  • ‑ndulcirăți
  • îndulciserăți
  • ‑ndulciserăți
  • îndulciseți
  • ‑ndulciseți
a III-a (ei, ele)
  • îndulcesc
  • ‑ndulcesc
(să)
  • îndulcească
  • ‑ndulcească
  • îndulceau
  • ‑ndulceau
  • îndulci
  • ‑ndulci
  • îndulciseră
  • ‑ndulciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndulci, îndulcescverb

  • 1. tranzitiv A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rachiu îndulcit cu miere. CREANGĂ, A. 139. DLRLC
    • format_quote figurat Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică, nări îmflînd spre depărtare. EMINESCU, O. IV 129. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune popular A face mai gustos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe masa Marinei fu așezat un lighean de tablă plin de icre negre proaspete, numai îndulcite c-o mînă de sare. BART, E. 194. DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre mâncăruri și băuturi) A deveni dulce, a căpăta un gust dulce (de obicei plăcut). DLRLC
      • format_quote Ce-i amar se îndulcește, Ce-i mîhnit se-nveselește. ALECSANDRI, P. P. 336. DLRLC
    • 1.3. reflexiv A mânca dintr-o mâncare gustoasă; a se înfrupta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înfrupta
      • format_quote N-aveau decît o vacă, de la care se îndulceau ei amîndoi, cu doi fii ai lor. RETEGANUL, P. III 3. DLRLC
      • format_quote Hrană corbilor să-l dăm, Ca și ei să se-ndulcească, cînd și noi ne răzbunăm. NEGRUZZI, S. I 129. DLRLC
      • chat_bubble A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu; a se deda la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Hoțul, șiret și smerit, la pungi de parale... s-a îndulcit. ALECSANDRI, T. 201. DLRLC
        • format_quote S-o îndulcit cu chilipiruri, de cînd o pus mîna pe moșia cucoanei Săfticăi. ALECSANDRI, T. 258. DLRLC
  • 2. reflexiv A trage folos, a se înfrupta. DEX '09 DEX '98
    sinonime: înfrupta
  • 3. tranzitiv figurat A face mai bun; a umple de mulțumire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Muierea nu era mulțumită de loc că n-a luat și un purcel ca să aibă și copilașii ei cu ce să-și mai îndulcească inima. REBREANU, R. II 162. DLRLC
    • format_quote Găinile ei scurmă în ograda mea și ea nu-mi dă măcar un ou, să-mi îndulcesc cel suflet. DUNĂREANU, CH. 73. DLRLC
    • format_quote figurat Tu-mi îndulcești viața. ALECSANDRI, P. II 30. DLRLC
    • format_quote figurat Hotărăște-te a-mi îndulci puținele zile ce mi-a mai rămas. NEGRUZZI, S. I 109. DLRLC
    • format_quote figurat Numai una mă-ndulcește, Că neveasta mă-ndrăgește. TEODORESCU, P. P. 272. DLRLC
    • format_quote reflexiv Înștiințați fiind de sosirea sa, l-au întîmpinat în grădina palatului sfetnicii și căpitanii și se îndulceau întrebîndu-l. SADOVEANU, D. P. 24. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe urmă își îndulci glasul. REBREANU, R. I 198. DLRLC
    • format_quote Umbra tremurătoare a pomilor îndulcea albeața proaspătă a varului. MACEDONSKI, O. III 50. DLRLC
    • 4.1. tranzitiv reflexiv A (se) îmbuna, a (se) îmblânzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De venin să fie un suflet, sînt dureri care trebuie să-l îndulcească. EMINESCU, N. 73. DLRLC
etimologie:
  • În + dulce DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.