2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂPERE, încăperi, s. f. Cameră, odaie. ♦ Volumul, spațiul, cuprinsul unui lucru. – V. încăpea.

ÎNCĂPERE, încăperi, s. f. Cameră, odaie. ♦ Volumul, spațiul, cuprinsul unui lucru. – V. încăpea.

încăpere sf [At:TEODORESCU, P. P. 172 / Pl: ~ri / E: încăpea] 1-2 (Înv) Volum (utilizabil) al unui recipient, vas etc. 3 (Înv) Spațiu. 4 (Înv; îs) Semnul ~ri $Paranteză. 5 (Înv; îla) De ~ mare încăpător. 6 (Înv) Concepere a unei ființe umane. 7 Cameră.

ÎNCĂPERE, încăperi, s. f. 1. Cameră, odaie. Față în față la masa pusă în mijlocul încăperii, ei grăiau de mult despre cum merg lucrurile în sat. CAMILAR, TEM. 81. De o parte și de alta se deschideau opt uși, care dădeau în încăperile principale. VLAHUȚĂ, O. A. III 83. Gios are o încăpere mare, care a fost... magazie. NEGRUZZI, S. I 311. ◊ Fig. Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită: Eu singur cînt cu vocea obosită Și trec prin încăperile-i deșarte. IOSIF, P. 46. A frumseții haruri goale ce simțirile-i adapă, Încăperile gîndirii mai nu pot să le încapă. EMINESCU, O. I 79. 2. Spațiu închis din toate părțile. Ne pună-n încăperea aceluiași sicriu. EMINESCU, O. I 129.

ÎNCĂPERE ~i f. Spațiu în interiorul unei clădiri. ~ de locuit. /v. a încăpea

încăpere f. acțiunea de a încăpea și rezultatul ei: 1. spațiu, întindere: în încăperea aceluiaș sicriu EM.; 2. cameră: ușile deosebitelor încăperi OD.

încăpére f. Acțiunea de a încăpea. Spațiŭ, întindere, cum e o cavitate, un compartiment, o cameră: inima omuluĭ are patru încăperĭ, această casă are opt încăperĭ.

ÎNCĂPEA, încap, vb. II. Intranz. 1. A fi cuprins într-un spațiu. ◊ Expr. A nu-și (mai) încăpea în piele sau (tranz.) a nu-l mai încăpea (pe cineva) pielea de gras (sau de bucurie, de fericire, de mândrie) = a fi foarte gras sau a fi foarte fericit, foarte mândru. Nu (mai) încape vorbă (sau îndoială, discuție) sau (în forma interogativă) mai încape vorbă? = este cert, neîndoielnic. ♦ Tranz. A (putea) cuprinde ceva. ◊ Expr. A nu-l (mai) încăpea (pe cineva) locul (de bucurie, de veselie etc.) = a fi foarte bucuros, vesel etc. 2. (Fam.; în construcții negative, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se împiedica de cineva, a fi nemulțumit, stingherit de prezența cuiva sau a ceva. 3. A trece, a străbate, a pătrunde pe undeva. 4. (În expr.) A încăpea pe mâna (sau pe mâinile) cuiva = a ajunge în posesiunea sau la discreția cuiva. – Lat. *incapere.

încăpea [At: CORESI, EV. 294/12 / V: (îrg) ~chepe / Pzi: încap / E: ml *incapere] 1 vi A putea fi cuprins într-un spațiu. 2 vi A se potrivi ca dimensiuni. 3- 4 vit (Pfm; îe) A nu-și (mai) ~ în piele sau a nu-l mai ~ pielea de gras A fi foarte gras. 5-6 vit (Fig; îe) A nu-și (mai) ~ în piele sau a nu-l mai ~ pielea (de bucurie) (de mândrie sau) de fericire A fi foarte (bucuros) (mândru sau) fericit. 7 vi (Pfm; îe) Nu mai încape vorbă (sau Mai încape vorbă?) Este cert. 8-9 vt A (putea) cuprinde ceva. 10 vt (Îe) A ~ cu mintea A înțelege. 11-12 vt (Pfm; îe) A nu-l (mai) ~ (pe cineva) locul (de bucurie, de veselie etc.) A fi (foarte neastâmpărat sau) foarte bucuros. 13 vi (Fam; îcn, udp „de”) A se împiedica de cineva sau de ceva care stingherește. 14 vi A pătrunde prin... 15-16 vi (Pfm; îe) A ~ pe mâna (sau mâinile) cuiva A fi (în posesia sau) la discreția cuiva. 17-18 vti (Înv; îe) A nu-l ~ (pe cineva) vremea (sau a nu ~ cu timpul) A nu avea timp suficient pentru a face ceva. 19 vi (Reg; îe) A nu-i ~ cuiva strigările A fi excedat de treburi. 20 vi (Îvp) A se simți în largul său într-un anume loc sau într-o anumită societate. 21 vi (înv) A cuceri un oraș, o cetate etc. 22 vi (Jur; înv) A avea dreptul la ceva prin moștenire. 23-24 vi (Înv) A ajunge (într-un rang înalt sau) la o stare materială bună Cf a parveni. 25 vt (Îvp; îe) Nu-l încape cămașa Este neliniștit. 26-27 vr (Șfg) A se încuiba (1).

ÎNCĂPEA, încap, vb. II. Intranz. 1. A fi cuprins într-un spațiu. ◊ Expr. A nu-și (mai) încăpea în piele sau (tranz.) a nu-l mai încăpea (pe cineva) pielea de gras (sau de bucurie, de fericire, de mândrie) = a fi foarte gras sau a fi foarte fericit, foarte mândru. Nu (mai) încape vorbă (sau îndoială, discuție) sau (în forma interogativă) mai încape vorbă? = este cert, neîndoielnic. ♦ Tranz. A (putea) cuprinde ceva. ◊ Expr. A nu-l (mai) încăpea (pe cineva) locul (de bucurie, de veselie etc.) = a fi foarte bucuros. 2. (Fam.; în construcții negative, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se împiedica de cineva, a fi nemulțumit, stingherit de prezența cuiva sau a ceva. 3. A trece, a străbate, a pătrunde pe undeva. 4. (În expr.) A încăpea pe mâna (sau pe mâinile) cuiva = a ajunge în posesiunea sau la discreția cuiva. – Lat. *incapere.

ÎNCĂPEA, încap, vb. II. Intranz. 1. A avea destul loc (pentru a intra undeva); a nu fi prea mare sau prea mult pentru a putea fi cuprins într-un spațiu închis. Și-încap cît vor de mulți la el în casă. D. BOTEZ, P. O. 133. Atîta avere cîtă ar încăpea într-o căruță. RETEGANUL, P. IV 33. Statu-Palmă-Barbă-Cot îl aștepta afară cu toată oastea lui, care era cîtă frunză și iarbă, de nu mai încăpea pe locurile acele. CREANGĂ, O. A. 276. Pe lac încap, Pasc și mi s-adap O droaie de ciute, Mari și mai mărunte. TEODORESCU, P. P. 58. ◊ Fig. Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd! COȘBUC, P. II 199. Mîna care-au dorit sceptrul universului și gînduri Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scînduri. EMINESCU, O. I 134. ◊ Expr. A nu-și (mai) încăpea în piele (sau, tranz., a nu-l mai încăpea pielea) de bucurie, de fericire, de mîndrie etc. = a fi foarte fericit, mîndru etc. Împăratul, zărind damurile de case ce-i arătă cotoiul că erau ale ginerelui său, nu-l mai încăpea pelea de bucurie. POPESCU, B. III 115. Ce mai face poporul? Nu l-am văzut de mult... – Nu-și încape în piele de fericire. ALECSANDRI, T. I 407. ♦ Tranz. A (putea) cuprinde ceva. Hainele nu mă mai încap.Cămara este mare; vă încape pe toți. ISPIRESCU, L. 376. Sînt mulți... De nu-i mai încape locul! TEODORESCU, P. P. 294. ◊ Fig. Fugarul neastîmpărat al rîpelor și dealurilor cu dumbrăvi... pe care nu-l încăpea lungul văilor, – de nebun și umblăreț ce era. VLAHUȚĂ, N. 123. Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă, Au venit și-n țara noastră de-au cerut pămînt și apă. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. A nu-l (mai) încăpea (pe cineva) locul (de bucurie, de veselie etc.) v. loc (I 1). ♦ Fig. A intra, a se încadra în... Viața nu încape în formule. BARANGA, I, 194. Producțiunile artistice sînt așa de complexe, încît niciodată nu încap perfect în cutare ori cutare categorie. GHEREA, ST. CR. II 251. 2. (În construcții negative) A nu-și găsi locul undeva, a nu se simți în largul său. De belele nu mai scap, Nicăiri nu mai încap. TEODORESCU, P. P. 290. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A nu-și găsi rostul din pricina cuiva, a se împiedica de cineva. Fata babei... tot nu încăpea de fata moșneagului. SBIERA, P. 215. Da bine, domnule, ce ți-a făcut răzășia mea, de nu poți încăpea de dînsa? ALECSANDRI, T. 255. ◊ Expr. Nu (mai) încape vorbă (sau îndoială sau discuție) sau (în forma interogativă) mai încape vorbă? = este cert, neîndoielnic, indiscutabil. Dar nici nu mai încape vorbă, desigur că merge și d-nu Dan cu noi. VLAHUȚĂ, O. A. III 40. Acum încalte numai poate încăpea vorbă, era în completă mizerie. CARAGIALE, N. S. 24. (Rar refl.) Tocmala sfîrșită, nu se mai încape vorbă. ALECSANDRI, T. 901. 3. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «pe», «prin» sau «printre») A străbate, a pătrunde, a răzbi, a trece. Ivan dezleagă turbinca... numai cît poate să încapă mîna. CREANGĂ, P. 306. Dau să deschid oblonu, nu pot; dau să sar pe fereastră, nu încap. ALECSANDRI, T. I 312. Nu pute face borta atîta de mare încît să poată încăpe mîna. DRĂGHICI, R. 148. 4. (Popular) A ajunge într-o anumită situație (mai ales neplăcută). Dar ce-oi face ca să scap, În nevoie să nu-ncap? ALECSANDRI, P. P. 306. ◊ (Mai ales în expr.) A încăpea pe (sau în) mîna (sau mîinile) cuiva = a ajunge în posesia, în puterea, la dispoziția, la discreția cuiva. Nu mai trece multă vreme și-mi încăpeți pe mînă, măi... DUMITRIU, N. 240. Aceste cărți încăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni. CREANGĂ, A. 141. Sărmane cărăbuș, pe ce mîni încăpuși! ALECSANDRI, T. 234. ◊ Tranz. (În construcție cu pron. nehot. «ce») Vai de mine-n ce-ncăpui... Și de basnu mă făcui. TEODORESCU, P. P. 332.

A ÎNCĂPEA încap 1. intranz. 1) A fi cuprins în anumite limite; a putea intra într-un spațiu; a intra. ◊ A nu-și (mai) ~ în piele de gras a fi foarte gras. A nu-și (mai) ~ în piele de bucurie (de mândrie) a fi foarte bucuros (mândru). Nu (mai) încape (nici o) îndoială (vorbă, discuție) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) a fi nemulțumit de prezența unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neașteptate (într-o situație grea); a nimeri; a se pomeni; a cădea; a pica; a se trezi. ~ la nevoie.~ pe (sau în) mâna (sau mâinile) cuiva a ajunge la discreția cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi în stare să cuprindă. Hainele nu-l mai încap. /<lat. incapere

încăpeà v. 1. a ținea în sine, a coprinde: mult încape în butia asta; 2. a fi loc de ajuns, a intra în ceva; p’acolo nu încăpeau doi inși; fig. nu încape îndoeală, vorbă; 3. a ajunge rău: pe ce mâini a încăput! [Lat. CAPERE, a prinde (luat intransitiv cu sensul de a pătrunde)].

încáp, -út, a -ăpeá v. intr. (lat. in, în, și cápio, *capére îld. cápere. V. încep). Pot fi cuprins, pot fi conținut, am loc în, pot trece pin: vinu încape în pahar, multa lume care era nu încăpea în sală, acest om înalt nu încape pe această ușă mică, pe aicĭ nu încap doĭ inșĭ. V. tr. Cuprind, conțin, las să intre, las să treacă: pe acest om gras nu-l maĭ încape haĭna (nu maĭ încape în haĭnă), aceste ghete strîmte nu mă încap (nu-mĭ intră picĭoarele în ele). Fig. Reduta’n noĭ răpede un foc cît nu-l încape gîndu. (Al). Nu încape îndoĭală (saŭ vorbă) că, e sigur că, nicĭ nu se maĭ discută că. A încăpea pe mîna (saŭ pe mînile) cuĭva, a ajunge în mînile, în puterea luĭ. A încăpea în nevoĭe, a cădea în nevoĭe (mizerie, dificultate). A încăpea la domnie (Vechĭ), a ajunge în domnie, a ajunge domn. Casa nu maĭ încăpea de lume, nu maĭ putea cuprinde lumea. A nu încăpea de cineva saŭ din cauza cuĭva (fig.), a-țĭ fi incomodant cineva. Aicĭ nu încape (saŭ nu se încape) ignoranță (saŭ ignoranța), aicĭ nu se admite ignoranța.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încăpere s. f., g.-d. încăperii; pl. încăperi

încăpere s. f., g.-d. încăperii; pl. încăperi

încăpere s. f., g.-d. art. încăperii; pl. încăperi

încăpea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încap, 2 sg. încapi, 3 sg. încape; conj. prez. 1 sg. să încap, 3 să înca; ger. încăpând; part. încăput

încăpea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încap, 2 sg. încapi; conj. prez. 3 încapă; part. încăput

încăpea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încap, 2 sg. încapi; conj. prez. 3 sg. și pl. încapă; part. încăput

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCĂPERE s. cameră, odaie, (pop.) sală, (înv. și reg.) sobă, (reg.) casă, (înv.) cămară, stanță. (Apartament cu două ~.)

ÎNCĂPEA vb. 1. v. intra. 2. a(-l) cuprinde. (Haina nu-l mai ~.) 3. v. ajunge.

ÎNCĂPEA vb. v. ajunge, deveni.

ÎNCĂPEA vb. 1. a intra. (În sală ~ 2000 de persoane.) 2. a cuprinde. (Haina nu-l mai ~.) 3. a ajunge, a intra. (A ~ pe mîna lui.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încăpea (încap, încăput), vb.1. A fi cuprins într-un spațiu. – 2. A ocupa locul adecvat, a se afla la locul lui. – 3. A se cuveni, a se cădea, a fi posibil (mai ales în propoziții negative). – 4. A ajunge la un rezultat, a obține, a dobîndi. – Mr. ncap, megl. (a) ncap. Lat. capēre (Pușcariu 809; Candrea-Dens., 839; REW 1625; DAR), cf. it. capere, prov., sp., port. caber. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 182 și Corominas, I, 555-6. – Der. încăpere, s. f. (volum, cuprins al unui lucru; capacitate; concepție; cameră, odaie); încăpător, adj. (spațios); neîncăpător, adj. (strîmt); încăpătoare, s. f. (înv., capacitate).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNCĂPERE. Subst. Încăpere, sală, săliță (dim.), hipostil (arhit.), tabliniu (ant.); incintă, casă (reg.). Locuință, apartament, garsonieră, mansardă. Cameră, cămară (înv.), cuhnie (reg.), odaie (pop.), odăiță (dim.), sobă (reg.); chilie (fam.), chilioară (dim.), chiliuță; cameră de zi; sufragerie, sală de mîncare, prînzitor (înv. și reg.), tricliniu (ant.), refector (rar); cameră de oaspeți, salon, salonaș (dim.); dormitor, cameră de dormit, iatac, ietăcel (dim.); cameră de lucru, cabinet, birou. Bucătărie, bucătărioară (dim.), cuhnie (reg.), becerie (înv.), chicinetă. Debara; cămară, cămăruță (dim.), șpais (reg.), celar, celărel (pop., dim.), chiler (reg.). Anticameră, hol, foaier, antreu, antrețel (dim.), vestiar, vestibul, protiron (ant.), marchiză; coridor, coridoraș (dim.), culoar. Baie, băiță (dim.), cabină de baie. Toaletă, spălător, spălătorie; toaletă, closet, budă (fam.), veceu (fam.), umblătoare (pop.), privată (pop.), hazna, latrină, vespasiană (livr.), pisoar. Pivniță, beci, hrubă, subsol, bașcă (înv. și reg.). Clasă, sală de clasă; sală de seminar; laborator; atelier; amfiteatru, sală de curs, auditoriu, aulă; sală de festivități, sală de spectacole; sală de teatru; sală de expoziție, salon, galerie; sală de sport, sală de gimnastică, hală (de sport). Cancelarie, cancelariat, birou, oficiu, calem (înv.). Cantină, sală de mese. Club; sală de biliard; sală de dans; fumoar; parloar (livr.), vorbitor; vestiar, garderobă. V. așezămînt de cult, construcție, închisoare, local, locuință, magazie, școală.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TANTANAE ANIMIS COELESTIBUS IRAE? (lat.) (încape) atâta mânie în sufletele zeilor? – Vergiliu, „Eneida”, I, 11. Referire la ura constantă a Iunonei împotriva troienilor. În genere, aluzie la resentimente statornice.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a încăpea pe mâna / pe mâinile cuiva expr. a ajunge în posesia sau la discreția cuiva.

a nu-și mai încăpea în piele de bucurie expr. a fi foarte bucuros.

cât cuprinde / încape expr. foarte mult; nelimitat.

Intrare: încăpere
încăpere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăpere
  • ‑ncăpere
  • încăperea
  • ‑ncăperea
plural
  • încăperi
  • ‑ncăperi
  • încăperile
  • ‑ncăperile
genitiv-dativ singular
  • încăperi
  • ‑ncăperi
  • încăperii
  • ‑ncăperii
plural
  • încăperi
  • ‑ncăperi
  • încăperilor
  • ‑ncăperilor
vocativ singular
plural
Intrare: încăpea
verb (VT503)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăpea
  • ‑ncăpea
  • încăpere
  • ‑ncăpere
  • încăput
  • ‑ncăput
  • încăputu‑
  • ‑ncăputu‑
  • încăpând
  • ‑ncăpând
  • încăpându‑
  • ‑ncăpându‑
singular plural
  • încapi
  • ‑ncapi
  • încăpeți
  • ‑ncăpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încap
  • ‑ncap
(să)
  • încap
  • ‑ncap
  • încăpeam
  • ‑ncăpeam
  • încăpui
  • ‑ncăpui
  • încăpusem
  • ‑ncăpusem
a II-a (tu)
  • încapi
  • ‑ncapi
(să)
  • încapi
  • ‑ncapi
  • încăpeai
  • ‑ncăpeai
  • încăpuși
  • ‑ncăpuși
  • încăpuseși
  • ‑ncăpuseși
a III-a (el, ea)
  • încape
  • ‑ncape
(să)
  • înca
  • ‑nca
  • încăpea
  • ‑ncăpea
  • încăpu
  • ‑ncăpu
  • încăpuse
  • ‑ncăpuse
plural I (noi)
  • încăpem
  • ‑ncăpem
(să)
  • încăpem
  • ‑ncăpem
  • încăpeam
  • ‑ncăpeam
  • încăpurăm
  • ‑ncăpurăm
  • încăpuserăm
  • ‑ncăpuserăm
  • încăpusem
  • ‑ncăpusem
a II-a (voi)
  • încăpeți
  • ‑ncăpeți
(să)
  • încăpeți
  • ‑ncăpeți
  • încăpeați
  • ‑ncăpeați
  • încăpurăți
  • ‑ncăpurăți
  • încăpuserăți
  • ‑ncăpuserăți
  • încăpuseți
  • ‑ncăpuseți
a III-a (ei, ele)
  • încap
  • ‑ncap
(să)
  • înca
  • ‑nca
  • încăpeau
  • ‑ncăpeau
  • încăpu
  • ‑ncăpu
  • încăpuseră
  • ‑ncăpuseră
închepe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încăpere, încăperisubstantiv feminin

  • 1. Cameră, odaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Față în față la masa pusă în mijlocul încăperii, ei grăiau de mult despre cum merg lucrurile în sat. CAMILAR, TEM. 81. DLRLC
    • format_quote De o parte și de alta se deschideau opt uși, care dădeau în încăperile principale. VLAHUȚĂ, O. A. III 83. DLRLC
    • format_quote Gios are o încăpere mare, care a fost... magazie. NEGRUZZI, S. I 311. DLRLC
    • format_quote figurat Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită: Eu singur cînt cu vocea obosită Și trec prin încăperile-i deșarte. IOSIF, P. 46. DLRLC
    • format_quote figurat A frumseții haruri goale ce simțirile-i adapă, Încăperile gîndirii mai nu pot să le încapă. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
    • 1.1. Volumul, spațiul, cuprinsul unui lucru. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Ne pună-n încăperea aceluiași sicriu. EMINESCU, O. I 129. DLRLC
      • diferențiere Spațiu închis din toate părțile. DLRLC
etimologie:
  • vezi încăpea DEX '98 DEX '09

încăpea, încapverb

  • 1. A fi cuprins într-un spațiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-încap cît vor de mulți la el în casă. D. BOTEZ, P. O. 133. DLRLC
    • format_quote Atîta avere cîtă ar încăpea într-o căruță. RETEGANUL, P. IV 33. DLRLC
    • format_quote Statu-Palmă-Barbă-Cot îl aștepta afară cu toată oastea lui, care era cîtă frunză și iarbă, de nu mai încăpea pe locurile acele. CREANGĂ, O. A. 276. DLRLC
    • format_quote Pe lac încap, Pasc și mi s-adap O droaie de ciute, Mari și mai mărunte. TEODORESCU, P. P. 58. DLRLC
    • format_quote figurat Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd! COȘBUC, P. II 199. DLRLC
    • format_quote figurat Mîna care-au dorit sceptrul universului și gînduri Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scînduri. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A (putea) cuprinde ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cuprinde
      • format_quote Hainele nu mă mai încap. DLRLC
      • format_quote Cămara este mare; vă încape pe toți. ISPIRESCU, L. 376. DLRLC
      • format_quote Sînt mulți... De nu-i mai încape locul! TEODORESCU, P. P. 294. DLRLC
      • format_quote figurat Fugarul neastîmpărat al rîpelor și dealurilor cu dumbrăvi... pe care nu-l încăpea lungul văilor, – de nebun și umblăreț ce era. VLAHUȚĂ, N. 123. DLRLC
      • format_quote Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă, Au venit și-n țara noastră de-au cerut pămînt și apă. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
      • chat_bubble A nu-l (mai) încăpea (pe cineva) locul (?) (de bucurie, de veselie etc.) = a fi foarte bucuros, vesel etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A intra, a se încadra în... DLRLC
      • format_quote Viața nu încape în formule. BARANGA, I, 194. DLRLC
      • format_quote Producțiunile artistice sînt așa de complexe, încît niciodată nu încap perfect în cutare ori cutare categorie. GHEREA, ST. CR. II 251. DLRLC
    • chat_bubble A nu-și (mai) încăpea în piele sau (tranzitiv) a nu-l mai încăpea (pe cineva) pielea de gras (sau de bucurie, de fericire, de mândrie) = a fi foarte gras sau a fi foarte fericit, foarte mândru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Împăratul, zărind damurile de case ce-i arătă cotoiul că erau ale ginerelui său, nu-l mai încăpea pelea de bucurie. POPESCU, B. III 115. DLRLC
      • format_quote Ce mai face poporul? Nu l-am văzut de mult... – Nu-și încape în piele de fericire. ALECSANDRI, T. I 407. DLRLC
    • chat_bubble Nu (mai) încape vorbă (sau îndoială, discuție) sau (în forma interogativă) mai încape vorbă? = este cert, neîndoielnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dar nici nu mai încape vorbă, desigur că merge și d-nu Dan cu noi. VLAHUȚĂ, O. A. III 40. DLRLC
      • format_quote Acum încalte numai poate încăpea vorbă, era în completă mizerie. CARAGIALE, N. S. 24. DLRLC
      • format_quote rar reflexiv Tocmala sfîrșită, nu se mai încape vorbă. ALECSANDRI, T. 901. DLRLC
  • 2. familiar (În construcții negative, urmat de determinări introduse prin prepoziția „de”) A se împiedica de cineva, a fi nemulțumit, stingherit de prezența cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împiedica
    • format_quote De belele nu mai scap, Nicăiri nu mai încap. TEODORESCU, P. P. 290. DLRLC
    • format_quote Fata babei... tot nu încăpea de fata moșneagului. SBIERA, P. 215. DLRLC
    • format_quote Da bine, domnule, ce ți-a făcut răzășia mea, de nu poți încăpea de dînsa? ALECSANDRI, T. 255. DLRLC
  • 3. A trece, a străbate, a pătrunde pe undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ivan dezleagă turbinca... numai cît poate să încapă mîna. CREANGĂ, P. 306. DLRLC
    • format_quote Dau să deschid oblonu, nu pot; dau să sar pe fereastră, nu încap. ALECSANDRI, T. I 312. DLRLC
    • format_quote Nu pute face borta atîta de mare încît să poată încăpe mîna. DRĂGHICI, R. 148. DLRLC
  • 4. popular A ajunge într-o anumită situație (mai ales neplăcută). DLRLC
    • format_quote Dar ce-oi face ca să scap, În nevoie să nu-ncap? ALECSANDRI, P. P. 306. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Vai de mine-n ce-ncăpui... Și de basnu mă făcui. TEODORESCU, P. P. 332.
    • chat_bubble A încăpea pe (sau în) mâna (sau mâinile) cuiva = a ajunge în posesiunea sau la discreția cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu mai trece multă vreme și-mi încăpeți pe mînă, măi... DUMITRIU, N. 240.
      • format_quote Aceste cărți încăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni. CREANGĂ, A. 141.
      • format_quote Sărmane cărăbuș, pe ce mîni încăpuși! ALECSANDRI, T. 234.
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.