2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCĂPĂȚÂNARE, încăpățânări, s. f. Faptul de a se încăpățâna; cerbicie. [Var.: (reg.) încăpăținare s. f.] – V. încăpățâna.
ÎNCĂPĂȚÂNARE, încăpățânări, s. f. Faptul de a se încăpățâna; cerbicie. [Var.: (reg.) încăpăținare s. f.] – V. încăpățâna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încăpățânare sf [ At: CĂLINESCU, E. O., ap. DA ms / V: (reg) ~țin~ / Pl: ~nări / E: încăpățâna] 1 Persistență într-o comportare voluntară, care nu ține seama (de piedici sau) de opiniile altora. 2 Ambiționare pentru o idee. 3 Tenacitate într-o activitate pentru atingerea unui scop.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încăpățânare f. îndărătnicie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚÂNA, încăpățânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpățina vb. I] – În + căpățână.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚÂNA, încăpățânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpățina vb. I] – În + căpățână.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚINA vb. I v. încăpățâna.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚINA vb. I v. încăpățâna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚINARE s. f. v. încăpățânare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚINARE s. f. v. încăpățânare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încăpățâna vr [At: SLAVICI, N. II, 124 / V: (reg) ~țina / E: în- + căpățână] 1 A persista cu îndârjire într-o comportare voluntară, neținând seama (de piedici sau) de opiniile celorlalți Si: (pop) a se îndărătnici (1-2). 2-3 A se ambiționa (într-o activitate pentru atingerea unui scop sau) pentru o idee.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încăpățina v vz încăpățâna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încăpăținare sf vz încăpățânare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚINA vb. I v. încăpățîna.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚINARE s. f. v. încăpățînare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚÎNA, încăpățînez, vb. I. Refl. A ține morțiș, a insista cu îndîrjire să facă ceva, a persista, a stărui (îndărătnic) într-o atitudine sau într-o idee; a se îndărătnici. Se încăpățînează bătrîna și-or să ne omoare cu ea cu tot. DUMITRIU, N. 42. Să nu uiți că decît a te încăpățîna într-o greșeală, mai bine-i s-o dai pe față și să lupți a o îndrepta. DEMETRIUS, V. 140. – Variantă: încăpățina (SLAVICI, O. I 162) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚÎNARE, încăpățînări, s. f. Perseverență, stăruință (îndărătnică) într-o atitudine sau într-o idee; îndărătnicie. Ea a rîs și a făcut cu încăpățînare, din cap, un semn. PAS, Z. I 78. – Variantă: încăpăținare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎNCĂPĂȚÂNA mă ~ez intranz. A stărui cu îndărătnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se arăta îndărătnic; a se îndărătnici; a se ambiționa. Se ~ează fără motiv. /în + căpățână
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încăpățânà v. a vrea cu încăpățânare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încăpățînáre f. Ținere excesivă la ideile, la voința ta (îndărătnicie, obstinațiune).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încăpățînéz v. tr. (d. căpățînă). Fac încăpățînat. V. refl. Mă fac încăpățînat, nu cedez ideilor saŭ voințeĭ altuĭa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încăpățânare s. f., g.-d. art. încăpățânării; pl. încăpățânări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încăpățânare s. f., g.-d. art. încăpățânării; pl. încăpățânări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încăpățânare s. f., g.-d. art. încăpățânării; pl. încăpățânări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încăpățâna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încăpățânez, 3 se încăpățânează; conj. prez. 1 sg. să mă încăpățânez, 3 să se încăpățâneze; imper. 2 sg. afirm. încăpățânează-te; ger. încăpățânându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!încăpățâna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încăpățânează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încăpățâna vb., ind. prez. 1 sg. încăpățânez, 3 sg. și pl. încăpățânează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încăpățîna
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCĂPĂȚÂNARE s. 1. îndărătnicie, (livr.) obstinație, (rar) recalcitranță, (pop.) nătângie, (prin Transilv.) mădăție. (O ~ fără sens.) 2. v. tenacitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚÂNA vb. 1. a se îndărătnici, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi, (reg.) a se încâina. (Te ~ fără motiv.) 2. a se ambiționa, a se îndărătnici, a se îndârji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚÎNA vb. 1. a se îndărătnici, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătîngi, (reg.) a se încîina. (Te ~ fără motiv.) 2. a se ambiționa, a se îndărătnici, a se îndîrji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCĂPĂȚÎNARE s. 1. îndărătnicie, (livr.) obstinație, (rar) recalcitranță, (pop.) nătîngie, (prin Transilv.) mădăție. (O ~ fără sens.) 2. dîrzenie, îndărătnicie, perseverență, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ÎNCĂPĂȚÎNARE. Subst. Încăpățînare, obstinație (livr.), îndărătnicie, cerbicie, cerbice (fig.), nătîngie, idee fixă, inflexibilitate (fig.), recalcitranță. Stăruință, perseverență, insistență, îndîrjire, înverșunare, cramponare, ambiție, nărăvie (rar). Împotrivire, împotriveală, opoziție, opunere, rezistență. Încăpățînat, îndărătnic, nătîng, capsoman (peior.), catîr (fig.), măgar (fig.); ambițios. Adj. Încăpățînat, obstinat (livr.), îndărătnic, încîinat (rar), nătîng, nătîngit (rar), inflexibil (fig.), recalcitrant, căpățînos (fig.), căpos (fam.), greu de cap, nărăvit (rar), nărăvaș; stăruitor, perseverent, insistent, îndîrjit, înverșunat, ambițios; împotrivitor. Vb. A se încăpățîna, a se obstina (livr.), a se îndărătnici, a se încîina (rar), a se nătîngi, a fi încăpățînat, a fi îndărătnic, a fi tare (vîrtos) la (în, de) cerbice, a se înverșuna, a se ambiționa, a ține morțiș, a o ține pe a lui, a se întărîta, a o ține drug (înainte), a da înainte, a-și băga ceva în cap, a intra la ambiție. A stărui, a persevera, a insista, a se ține de ceva cu dinții, a se crampona (de ceva) (fig.). A se împotrivi, a sta (a fi, a se pune) împotrivă, a se opune. A ambiționa, a pune pe cineva la ambiție. Adv. Cu încăpățînare, cu îndărătnicie, cu înverșunare. Nici în ruptul capului, pentru nimic în lume, morțiș. De-al dracului. V. fermitate, împotrivire, opoziție.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încăpățânare, încăpățânărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se încăpățâna. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cerbicie perseverență stăruință îndărătnicie
- Ea a rîs și a făcut cu încăpățînare, din cap, un semn. PAS, Z. I 78. DLRLC
-
etimologie:
- încăpățâna DEX '98 DEX '09
încăpățâna, încăpățânezverb
- 1. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: persista stărui îndărătnici
- Se încăpățînează bătrîna și-or să ne omoare cu ea cu tot. DUMITRIU, N. 42. DLRLC
- Să nu uiți că decît a te încăpățîna într-o greșeală, mai bine-i s-o dai pe față și să lupți a o îndrepta. DEMETRIUS, V. 140. DLRLC
- 1.1. (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. DEX '09 DEX '98sinonime: ambiționa
-
etimologie:
- În + căpățână DEX '98 DEX '09