2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNĂSPRIT, -Ă, înăspriți, -te, adj. Care a devenit (mai) aspru. ♦ Fig. Sever, neprietenos, dur. – V. înăspri.

ÎNĂSPRIT, -Ă, înăspriți, -te, adj. Care a devenit (mai) aspru. ♦ Fig. Sever, neprietenos, dur. – V. înăspri.

înăsprit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) năsprit / Pl: ~iți, ~e / E: înăspri] 1-2 Care a devenit (mai) aspru la pipăit. 3 (D. glas) Răgușit. 4 (D. vin) Care a căpătat un gust acidulat. 5 (D. culori) Care s-a închis. 6 (D. oameni) Sever. 7 (D. oameni) Necomunicativ. 8 (D. față) Ale cărei trăsături au căpătat o expresie severă. 9 (D. vreme) Care s-a răcit. 10 (D. relații între oameni) încordat2. 11 (D. conflicte) Agravat2. 12 (Reg; d. rufe) Scrobit2.

înăsprit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: înăspri] (Rar) 1-4 Înăsprire (1-4). 5 Severitate. 6 Necomunicativitate. 7-12 Înăsprire (7-12).

ÎNĂSPRIT, -Ă, înăspriți, -te, adj. 1. Care s-a asprit, care s-a făcut mai aspru. Mîini înăsprite.Fig. Dur, rece, neîndurat, rău, crud. Cu rîsul șters și cu privirea înăsprită, se răsuci din nou către Lisimah și căpeteniile lui. C. PETRESCU, R. DR. 9. Ce-nseamnă asta? răspunde tata cu glasul mai înăsprit. SAHIA, N. 53. Cum poate o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? Cum?... barbă-atît de albă și cuget înăsprit? ALECSANDRI, P. III 346. 2. (Despre must) Cu gust înțepător; acrit.

înăsprit a. iritat: ură înnăbușită și înăsprită de zece veacuri BĂLC.

ÎNĂSPRI, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru (la pipăit); a (se) aspri. ♦ Fig. A (se) face mai dur, mai sever, mai închis. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. 3. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, să se înrăutățească. ♦ Refl. A se încorda, a se agrava. 4. Refl. (Despre vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător; a pișca la limbă. – În + aspru.

ÎNĂSPRI, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru (la pipăit); a (se) aspri. ♦ Fig. A (se) face mai dur, mai sever, mai închis. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. 3. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, să se înrăutățească. ♦ Refl. A se încorda, a se agrava. 4. Refl. (Despre vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător; a pișca la limbă. – În + aspru.

înăspri [At: P. MAIOR, IST. 102/22 / V: (înv) înas~, năspri / S și: (înv) înnă~ / Pzi: ~resc / E: în- + aspru] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni aspru la pipăit. 3 vr (D. glas) A se aspri. 4 vr (D. vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător. 5 vr (Rar; d. culori) A se închide. 6-7 vtr (Fig) A (se) face mai sever. 8-9 vtr (Fig) A (se) face mai necomunicativ. 10 vr (D. trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 11 vr (D. vreme) A se face mai rece. 12 vt A face ca o situație să devină mai grea. 13 vr (D. relațiile dintre oameni) A se încorda. 14 vr (D. conflicte) A se agrava. 15 vt (Reg) A scrobi o rufă.

ÎNĂSPRI, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca ceva să devină aspru; a aspri. Vîntul îi înăsprise pielea. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. Vremea începea să se înăsprească. În port munca conteni și vapoarele plecară mai curînd, de frica înghețului. DUNĂREANU, CH. 74. Toamna se duce și vremea prinde a se-năspri. VLAHUȚĂ, O. A. 135. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni și la inima, firea sau gîndul lor) A face mai neînduplecat, mai sever, mai rău, mai închis; a înrăutăți, a înrăi. Îl înăsprise clocotul din el. POPA, V 256. Gîndul că soră-sa ar privi-o de sus... îi înăsprise inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 134. ◊ Refl. Sufletul tînăr se înăspri. SADOVEANU, O. I 271. Parcă nu erau numai Maranda și părinții pricina neastîmpărului său; i se mai înăsprea sufletul și cu jalea din sat. MIRONESCU, S. A. 44. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A exprima asprime, duritate, severitate. Slăbise, între sprîncene i se adîncise o dungă. Gura i se înăsprise. CAMILAR, TEM. 256. 4. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, mai puțin suportabilă: a agrava. Și care mai grozav jug... poate fi altul decît sărăcia, care negreșit va fi partea țăranilor, dacă în loc de a îmbunătăți, vom înăspri soarta lor? KOGĂLNICEANU, S. A. 173. ♦ Refl. A se încorda, a se ascuți; a se agrava; a se adînci (4). În perioada imperialistă a capitalismului se întețește goana capitaliștilor după profituri maxime, se înăspresc toate contradicțiile capitalismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 15. 5. Refl. (Despre must) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător, pișcător.

A ÎNĂSPRI ~esc tranz. A face să se înăsprească. [Sil. în-ăs-pri] /în + aspru

A SE ÎNĂSPRI mă ~esc intranz. 1) A deveni (mai) aspru. Suprafața materialului se ~ește. 2) fig. A deveni mai dur, mai sever. 3) (despre timp) A se face mai rece. Vremea se ~ește. 4) rar (despre must) A deveni înțepător; a căpăta aciditate. 5) fig. A deveni mai dificil, mai grav; a se agrava; a se înrăutăți; a se complica. Lupta s-a ~it. /în + aspru

înăsprì v. 1. a (se) face aspru; 2. a (se) irita: se înăspri craiul PANN.

asprésc v. tr. (d. aspru). Fac aspru (dur): sărăcia asprește sufletele. Daŭ un gust aspru: fermentațiunea asprește mustu. – Și înăsprésc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înăspri (a ~) (desp. î-năs-/în-ăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăspresc, 3 sg. înăsprește, imperf. 1 înăspream; conj. prez. 1 sg. să înăspresc, 3 să înăsprească

!înăspri (a ~) (î-năs-/în-ăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăspresc, imperf. 3 sg. înăsprea; conj. prez. 3 înăsprească

înăspri vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăspresc, imperf. 3 sg. înăsprea; conj. prez. 3 sg. și pl. înăsprească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNĂSPRIT adj. 1. asprit. (O suprafață ~.) 2. aspru, înțepător, pișcăcios, pișcător, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Vin ~.)

ÎNĂSPRIT adj. 1. asprit. (O suprafață ~.) 2. aspru, înțepător, pișcăcios, pișcător, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Vin ~.)

ÎNĂSPRI vb. 1. a (se) aspri. (Suprafața materialului s-a ~.) 2. v. înrăutăți.

ÎNĂSPRI vb. 1. a (se) aspri. (Suprafața s-a ~.) 2. a (se) înrăutăți. (Relațiile dintre ei s-au ~.)

Intrare: înăsprit
înăsprit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăsprit
  • ‑năsprit
  • înăspritul
  • înăspritu‑
  • ‑năspritul
  • ‑năspritu‑
  • înăspri
  • ‑năspri
  • înăsprita
  • ‑năsprita
plural
  • înăspriți
  • ‑năspriți
  • înăspriții
  • ‑năspriții
  • înăsprite
  • ‑năsprite
  • înăspritele
  • ‑năspritele
genitiv-dativ singular
  • înăsprit
  • ‑năsprit
  • înăspritului
  • ‑năspritului
  • înăsprite
  • ‑năsprite
  • înăspritei
  • ‑năspritei
plural
  • înăspriți
  • ‑năspriți
  • înăspriților
  • ‑năspriților
  • înăsprite
  • ‑năsprite
  • înăspritelor
  • ‑năspritelor
vocativ singular
plural
năsprit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înăspri
  • silabație: î-năs-pri, în-ăs-pri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăspri
  • ‑năspri
  • înăsprire
  • ‑năsprire
  • înăsprit
  • ‑năsprit
  • înăspritu‑
  • ‑năspritu‑
  • înăsprind
  • ‑năsprind
  • înăsprindu‑
  • ‑năsprindu‑
singular plural
  • înăsprește
  • ‑năsprește
  • înăspriți
  • ‑năspriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înăspresc
  • ‑năspresc
(să)
  • înăspresc
  • ‑năspresc
  • înăspream
  • ‑năspream
  • înăsprii
  • ‑năsprii
  • înăsprisem
  • ‑năsprisem
a II-a (tu)
  • înăsprești
  • ‑năsprești
(să)
  • înăsprești
  • ‑năsprești
  • înăspreai
  • ‑năspreai
  • înăspriși
  • ‑năspriși
  • înăspriseși
  • ‑năspriseși
a III-a (el, ea)
  • înăsprește
  • ‑năsprește
(să)
  • înăsprească
  • ‑năsprească
  • înăsprea
  • ‑năsprea
  • înăspri
  • ‑năspri
  • înăsprise
  • ‑năsprise
plural I (noi)
  • înăsprim
  • ‑năsprim
(să)
  • înăsprim
  • ‑năsprim
  • înăspream
  • ‑năspream
  • înăsprirăm
  • ‑năsprirăm
  • înăspriserăm
  • ‑năspriserăm
  • înăsprisem
  • ‑năsprisem
a II-a (voi)
  • înăspriți
  • ‑năspriți
(să)
  • înăspriți
  • ‑năspriți
  • înăspreați
  • ‑năspreați
  • înăsprirăți
  • ‑năsprirăți
  • înăspriserăți
  • ‑năspriserăți
  • înăspriseți
  • ‑năspriseți
a III-a (ei, ele)
  • înăspresc
  • ‑năspresc
(să)
  • înăsprească
  • ‑năsprească
  • înăspreau
  • ‑năspreau
  • înăspri
  • ‑năspri
  • înăspriseră
  • ‑năspriseră
înaspri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năspri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înăsprit, înăspriadjectiv

  • 1. Care a devenit (mai) aspru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mâini înăsprite. DLRLC
    • 1.1. figurat Crud, dur, neprietenos, neîndurat, rece, rău, sever. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu rîsul șters și cu privirea înăsprită, se răsuci din nou către Lisimah și căpeteniile lui. C. PETRESCU, R. DR. 9. DLRLC
      • format_quote Ce-nseamnă asta? răspunde tata cu glasul mai înăsprit. SAHIA, N. 53. DLRLC
      • format_quote Cum poate o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? Cum?... barbă-atît de albă și cuget înăsprit? ALECSANDRI, P. III 346. DLRLC
  • 2. (Despre must) Cu gust înțepător. DLRLC
    sinonime: acrit
etimologie:
  • vezi înăspri DEX '98 DEX '09

înăspri, înăsprescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să devină sau a deveni aspru (la pipăit); a (se) aspri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aspri
    • format_quote Vântul îi înăsprise pielea. DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) face mai dur, mai sever, mai închis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îl înăsprise clocotul din el. POPA, V 256. DLRLC
      • format_quote Gîndul că soră-sa ar privi-o de sus... îi înăsprise inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 134. DLRLC
      • format_quote Sufletul tînăr se înăspri. SADOVEANU, O. I 271. DLRLC
      • format_quote Parcă nu erau numai Maranda și părinții pricina neastîmpărului său; i se mai înăsprea sufletul și cu jalea din sat. MIRONESCU, S. A. 44. DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Slăbise, între sprîncene i se adîncise o dungă. Gura i se înăsprise. CAMILAR, TEM. 256. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre vreme) A se face mai rece. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vremea începea să se înăsprească. În port munca conteni și vapoarele plecară mai curînd, de frica înghețului. DUNĂREANU, CH. 74. DLRLC
    • format_quote Toamna se duce și vremea prinde a se-năspri. VLAHUȚĂ, O. A. 135. DLRLC
  • 3. tranzitiv A face ca o situație să devină mai grea, să se înrăutățească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și care mai grozav jug... poate fi altul decît sărăcia, care negreșit va fi partea țăranilor, dacă în loc de a îmbunătăți, vom înăspri soarta lor? KOGĂLNICEANU, S. A. 173. DLRLC
    • 3.1. reflexiv A se încorda, a se agrava; a se ascuți, a se adânci (4.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În perioada imperialistă a capitalismului se întețește goana capitaliștilor după profituri maxime, se înăspresc toate contradicțiile capitalismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 15. DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător; a pișca la limbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • În + aspru DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.