4 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNAINTA, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte în spațiu, a se mișca spre cineva sau ceva aflat înainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge înainte în timp; a se desfășura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva într-o funcție mai importantă; a avansa în grad. ♦ Intranz. A obține o funcție mai importantă, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petiție, o lucrare administrativă etc. 5. Tranz. (Înv.) A avansa o sumă de bani. – Din înainte.

ÎNAINTA, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte în spațiu, a se mișca spre cineva sau ceva aflat înainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge înainte în timp; a se desfășura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva într-o funcție mai importantă; a avansa în grad. ♦ Intranz. A obține o funcție mai importantă, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petiție, o lucrare administrativă etc. 5. Tranz. (Înv.) A avansa o sumă de bani. – Din înainte.

ÎNAINTAȘ, -Ă, înaintași, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai; adesea substantivat) Înhămat înaintea rotașilor. 2. Adj. (Rar) Care merge înainte, care este în față. 3. S. m. Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora; precursor. 4. S. m. (Sport) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. [Var.: (reg.) naintaș, -ă adj.] – Înainte + suf. -aș.

ÎNAINTAȘ, -Ă, înaintași, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai; adesea substantivat) Înhămat înaintea rotașilor. 2. Adj. (Rar) Care merge înainte, care este în față. 3. S. m. Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora; precursor. 4. S. m. (Sport) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. [Var.: (reg.) naintaș, -ă adj.] – Înainte + suf. -aș.

NAINTAȘ, -Ă adj. v. înaintaș.

NAINTAȘ, -Ă adj. v. înaintaș.

înainta [At: DRĂGHICI. R 276/10 / V: (cscj) ~ti, (înv) nainta / S și: înn~ / Pzi: ~tez / E: înainte] 1 vi A merge înainte în spațiu Si: a avansa (1-3). 2 vi A se întinde. 3 vi (Fig.) A progresa. 4 vi (Fig) A merge înainte în timp Si: a se desfășura. 5 vi (Fig; d. ceas) A merge foarte repede. 6-7 vtf (Rar) A face pe cineva sau ceva (să se dezvolte sau) să progreseze. 8-9 vti (A ridica pe cineva sau) a fi ridicat într-o funcție mai importantă. 10 vt (Fig) A expedia. 11-12 vt (Spc) A expedia sau a prezenta celor în drept un act, o petiție, o lucrare administrativă. 13 vt (Fig; d. o idee, o opinie, etc.) A exprima. 14 vt (Înv) A avansa o sumă de bani. 15 vi (Fig; d. oameni; îe) A ~ în vârstă A îmbătrâni.

înaintaș, ~ă [At: C. NEGRUZZI, S. I, 37 / V: (înv) na~, năi~ / S și: înn~ / Pl: ~i, ~e / E: înainte + -aș] 1 a Care merge înainte. 2 a Care este în față. 3-4 smf, a (D. animale de tracțiune) înhămat înaintea rotașilor. 5 sm (Fig) Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora Si: precursor. 6 sm (Spt) Jucător din linia de atac a unei echipe Si: atacant (17). 7 sm (Arg; iuz) Hoț intrat în slujba poliției. 8 smp (Arg) Ochelari (1).

nainta[1] v vz înainta modificată

  1. În original, incorect: naintă LauraGellner

năintaș, ~ă a, smf vz înaintaș

ÎNAINTA, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte, a se mișca spre cineva sau ceva; a avansa. Cu greu înaintam prin nămolul drumului rău. SADOVEANU, O. VI 526. Luntrea... înaintează în lovire de lopeți. EMINESCU, O. I 154. Căruța... înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15. Vaporul legănat de valuri înaintează răpide. ALECSANDRI, O. P. 317. ◊ Fig. Drumul... înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9. ◊ (Poetic) Din văi tu vezi amurgul Spre culmi înaintînd. COȘBUC, P. I 215. ◊ Refl. (Rar) Mă înaintam chiar ca o mașină printre toate acele minuni. ALECSANDRI, C. 122. Iată că se-nainta Și pe prag se arăta. id. P. P. 131. ♦ A merge înainte (în timp), a se desfășura. Noaptea-naintează. MACEDONSKI, O. I 173. ◊ Expr. A înainta în vîrstă = a îmbătrîni. 2. Intranz. Fig. A merge mai departe pe calea dezvoltării; a progresa. Uniunea Sovietică... înaintează acum spre cea mai înaltă formă de civilizație. SAHIA, U.R.S.S. 91. 3. Tranz. (Cu privire la persoane) A ridica în grad, într-o funcție mai importantă; a avansa. La o săptămînă după această minunată întîmplare, Vartolomeu Diaconu a fost mutat și înaintat la gradul de șef al stației Piscul-Voievodesei. C. PETRESCU, A. 298. 4. Tranz. (Cu privire la acte, petiții, lucrări administrative etc.) A expedia, a trimite. Am înaintat parchetului alăturata scrisoare. Cred că de astă dată ți s-a înfundat. CARAGIALE, O. II 307. 5. Tranz. (Învechit, cu privire la o sumă de bani) A da înainte, a plăti cu anticipație. Mă rog, băbacă, încă și acum ca să-mi înaintezi leafa. KOGĂLNICEANU, S. 101.

ÎNAINTAȘ1, înaintași, s. m. 1. Persoană care prin activitatea sa sau prin lucrările sale a pregătit activitatea altora; precursor. Într-unul din rarele momente, cînd acest scriitor vorbește despre el însuși, l-am auzit spunînd că înaintașii săi literari sînt Ion Neculce și Creangă. IBRĂILEANU, S. 27. Urmează și tu pe frumoasa cale ce înaintașii tăi ți-au deschis. CARAGIALE, S. U. 96. 2. (Sport) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, handbal etc., al cărui rol este în special să înainteze spre poarta adversă și să înscrie puncte.

ÎNAINTAȘ2, -Ă, înaintași, -e, adj. 1. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai) Înhămat înaintea rotașilor. Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta, să se ferească parcă de primejdie. REBREANU, R. I 215. Se obișnuiește, pe lîngă doi boi, să se pună și un cal înaintaș, la vargă, înhămat c-o gură de ham. PAMFILE, A. R. 40. ◊ (Substantivat) Se auzea... glasul lui strigînd la înaintaș. D. ZAMFIRESCU, R. 240. 2. (Rar) Care merge înainte, care e în față. – Variantă: naintaș,-ă (NEGRUZZI, S. I 37) adj.

A ÎNAINTA ~ez 1. intranz. 1) A se mișca înainte (în spațiu și în timp); a avansa. Vehiculul ~ează.~ în vârstă a îmbătrâni. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a avansa; a propăși; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la învățătură. 3) (despre peninsule, proeminențe etc.) A ieși în afară, formând un relief; a fi în relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce în ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treaptă superioară (într-un post, într-un grad științific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica într-un post sau în grad mai înalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare și aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunoștința publică; a pune în circulație; a emite; a preconiza. 4) înv. (sume de bani) A plăti cu anticipație. /Din înainte

ÎNAINTAȘ2 ~i m. 1) Persoană care, prin activitatea sa, creează condiții necesare pentru alții; precursor. 2) sport Jucător care face parte din linia de atac a unei echipe (de fotbal, hochei etc.); atacant. /înainte + suf. ~aș

ÎNAINTAȘ1 ~ă (~i, ~e) 1) înv. (despre animale de tracțiune) Care este înhămat înaintea rotașilor. 2) rar Care este situat înaintea altora. /înainte + suf. ~aș

înaintà v. 1. a merge înainte; fig. a înainta în vărstă; 2. a progresa: a înainta în studiu; 3. a avansa: a înainta în magistratură; 4. a prezenta, a adresa: a înainta o hârtie.

înaintaș m. care merge înainte: cal înaintaș. ║ m. predecesor

naintaș a. și m. înaintaș: naintașii trecuse [!] apa prin vad OD.

înaintáș, -ă adj. și s. Care e înaintea altuĭa, precedent, precursor: Ipocrate a fost înaintașu medicilor. Caĭ înaintașĭ, înhămațĭ cîte doĭ uniĭ înaintea altora (fr. à la Daumont). V. bulziș.

înainte-mergător, -oáre adj. și s. Răŭ zis îld. înaintaș, premergător saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezătoru).

înaintéz v. tr. Merg în ainte: armata a înaintat în țară străină. Fig. Progresez: a înainta în etate, în lucru, în studiŭ. Mă înalț în grad: acest ofițer a înaintat răpede. V. tr. Duc în ainte: Înaintez lucrările. Prezent, adresez: înaintez o hîrtie ministeruluĭ. Fig. Înalț în grad. – Fals avansez (dr. avancer).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înainta (a ~) (desp. -na-in-) vb., ind. prez. 1 sg. înaintez, 3 înaintea; conj. prez. 1 sg. să înaintez, 3 să înainteze

înaintaș (desp. -na-in-) adj. m., s. m., pl. înaintași; adj. f., s. f. înaintașă, art. înaintașa, pl. înaintașe

înainta (a ~) (-na-in-) vb., ind. prez. 3 înaintea

înaintaș (-na-in-) adj. m., s. m., pl. înaintași; adj. f., s. f. înaintașă, pl. înaintașe

înainta vb., ind. prez. 1 sg. înaintez, 3 sg. și pl. înaintea

înaintaș adj. m., s. m., pl. înaintași; f. sg. înaintașă, pl. înaintașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNAINTA vb. 1. a avansa. (A ~ în spațiu.) 2. v. preda. 3. a adresa, a expedia, a trimite. (~ o cerere.) 4. v. promova. 5. v. dezvolta. 6. v. progresa.

ÎNAINTAȘ s. 1. v. predecesor. 2. ascendent, (pop.) moș. (~ii lui pe linie paternă.) 3. (SPORT) atacant. (Un ~ marchează golul victoriei.)

ÎNAINTA vb. 1. a avansa. (A ~ în spațiu.) 2. a depune, a înmîna, a preda, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (I-a ~ întreaga documentație.) 3. a adresa, a expedia, a trimite. (~ o cerere.) 4. a avansa, a înălța, a promova, a ridica, (înv.) a provivasi. (A ~ în funcție, în grad.) 5. a avansa, a se dezvolta, a evolua, a progresa, a propăși, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a prohorisi, (fig.) a crește. (Patria noastră ~ continuu.) 6. a merge, a progresa. (Omenirea ~ continuu pe calea civilizației.)

ÎNAINTAȘ s. 1. antecesor, precursor, predecesor, premergător, (înv.) procatoh, prodrom, înainte-mergător, (înv., bis.) prediteci. (~ii noștri direcți.) 2. ascendent, (pop.) moș. (~ lui pe linie paternă.)

A înainta ≠ a decădea, a se retrage, a regresa, a (se) întoarce

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înaintași La Udrescu găsim înaintași cu înțelesul de „ochelari”. Cuvîntul mai fusese semnalat de C. Armeanu în BPh., IV, p. 135, și de fapt e cunoscut și de CADE. Acad. Iorgu Iordan, BPh., IV, p. 181, îl explică prin faptul că „ochelarii stau înaintea ochilor”. Semnalez formula de imprecație (glumeață) pe care am auzit-o în tinerețe la Reviga: să-ți sară rotașii și să-ți rămână înaintașii, ceea ce însemna „să orbești”. Este clar că ochelarii au fost comparați cu caii înaintași.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înaintaș, înaintași s. m. (intl., înv.) 1. delincvent intrat în rîndurile polițiștilor. 2. (la pl.) ochelari.

Intrare: înaintași
înaintași substantiv masculin
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașii
  • ‑naintașii
genitiv-dativ singular
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașilor
  • ‑naintașilor
vocativ singular
plural
Intrare: înainta
  • silabație: î-na-in-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înainta
  • ‑nainta
  • înaintare
  • ‑naintare
  • înaintat
  • ‑naintat
  • înaintatu‑
  • ‑naintatu‑
  • înaintând
  • ‑naintând
  • înaintându‑
  • ‑naintându‑
singular plural
  • înaintea
  • ‑naintea
  • înaintați
  • ‑naintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înaintez
  • ‑naintez
(să)
  • înaintez
  • ‑naintez
  • înaintam
  • ‑naintam
  • înaintai
  • ‑naintai
  • înaintasem
  • ‑naintasem
a II-a (tu)
  • înaintezi
  • ‑naintezi
(să)
  • înaintezi
  • ‑naintezi
  • înaintai
  • ‑naintai
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintaseși
  • ‑naintaseși
a III-a (el, ea)
  • înaintea
  • ‑naintea
(să)
  • înainteze
  • ‑nainteze
  • înainta
  • ‑nainta
  • înaintă
  • ‑naintă
  • înaintase
  • ‑naintase
plural I (noi)
  • înaintăm
  • ‑naintăm
(să)
  • înaintăm
  • ‑naintăm
  • înaintam
  • ‑naintam
  • înaintarăm
  • ‑naintarăm
  • înaintaserăm
  • ‑naintaserăm
  • înaintasem
  • ‑naintasem
a II-a (voi)
  • înaintați
  • ‑naintați
(să)
  • înaintați
  • ‑naintați
  • înaintați
  • ‑naintați
  • înaintarăți
  • ‑naintarăți
  • înaintaserăți
  • ‑naintaserăți
  • înaintaseți
  • ‑naintaseți
a III-a (ei, ele)
  • înaintea
  • ‑naintea
(să)
  • înainteze
  • ‑nainteze
  • înaintau
  • ‑naintau
  • înainta
  • ‑nainta
  • înaintaseră
  • ‑naintaseră
înainti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năinta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înaintaș (adj.)
înaintaș1 (adj.) adjectiv
  • silabație: î-na-in-taș info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaintaș
  • ‑naintaș
  • înaintașul
  • înaintașu‑
  • ‑naintașul
  • ‑naintașu‑
  • înaintașă
  • ‑naintașă
  • înaintașa
  • ‑naintașa
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașii
  • ‑naintașii
  • înaintașe
  • ‑naintașe
  • înaintașele
  • ‑naintașele
genitiv-dativ singular
  • înaintaș
  • ‑naintaș
  • înaintașului
  • ‑naintașului
  • înaintașe
  • ‑naintașe
  • înaintașei
  • ‑naintașei
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașilor
  • ‑naintașilor
  • înaintașe
  • ‑naintașe
  • înaintașelor
  • ‑naintașelor
vocativ singular
plural
naintaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naintaș
  • naintașul
  • naintașu‑
  • naintașă
  • naintașa
plural
  • naintași
  • naintașii
  • naintașe
  • naintașele
genitiv-dativ singular
  • naintaș
  • naintașului
  • naintașe
  • naintașei
plural
  • naintași
  • naintașilor
  • naintașe
  • naintașelor
vocativ singular
plural
năintaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înaintaș (s.m.)
  • silabație: î-na-in-taș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaintaș
  • ‑naintaș
  • înaintașul
  • înaintașu‑
  • ‑naintașul
  • ‑naintașu‑
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașii
  • ‑naintașii
genitiv-dativ singular
  • înaintaș
  • ‑naintaș
  • înaintașului
  • ‑naintașului
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașilor
  • ‑naintașilor
vocativ singular
  • înaintașule
  • ‑naintașule
  • înaintașe
  • ‑naintașe
plural
  • înaintașilor
  • ‑naintașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naintaș
  • naintașul
  • naintașu‑
plural
  • naintași
  • naintașii
genitiv-dativ singular
  • naintaș
  • naintașului
plural
  • naintași
  • naintașilor
vocativ singular
  • naintașule
  • naintașe
plural
  • naintașilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înainta, înaintezverb

  • 1. intranzitiv A merge înainte în spațiu, a se mișca spre cineva sau ceva aflat înainte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: avansa
    • format_quote Cu greu înaintam prin nămolul drumului rău. SADOVEANU, O. VI 526. DLRLC
    • format_quote Luntrea... înaintează în lovire de lopeți. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
    • format_quote Căruța... înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15. DLRLC
    • format_quote Vaporul legănat de valuri înaintează răpide. ALECSANDRI, O. P. 317. DLRLC
    • format_quote figurat Drumul... înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9. DLRLC
    • format_quote poetic Din văi tu vezi amurgul Spre culmi înaintînd. COȘBUC, P. I 215. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Mă înaintam chiar ca o mașină printre toate acele minuni. ALECSANDRI, C. 122. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Iată că se-nainta Și pe prag se arăta. ALECSANDRI, P. P. 131. DLRLC
    • 1.1. figurat Progresa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: progresa
      • format_quote Uniunea Sovietică... înaintează acum spre cea mai înaltă formă de civilizație. SAHIA, U.R.S.S. 91. DLRLC
  • 2. intranzitiv A merge înainte în timp; a se desfășura, a se dezvolta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Noaptea-naintează. MACEDONSKI, O. I 173. DLRLC
    • chat_bubble A înainta în vârstă = îmbătrâni. DLRLC
      sinonime: îmbătrâni
  • 3. tranzitiv A ridica pe cineva într-o funcție mai importantă; a avansa în grad. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La o săptămînă după această minunată întîmplare, Vartolomeu Diaconu a fost mutat și înaintat la gradul de șef al stației Piscul-Voievodesei. C. PETRESCU, A. 298. DLRLC
    • 3.1. intranzitiv A obține o funcție mai importantă, un grad mai mare. DEX '09 DEX '98
  • 4. tranzitiv A expedia, a trimite, a da un act, o petiție, o lucrare administrativă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am înaintat parchetului alăturata scrisoare. Cred că de astă dată ți s-a înfundat. CARAGIALE, O. II 307. DLRLC
  • 5. tranzitiv învechit A avansa o sumă de bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă rog, băbacă, încă și acum ca să-mi înaintezi leafa. KOGĂLNICEANU, S. 101. DLRLC
etimologie:
  • înainte DEX '09 DEX '98

înaintaș, înaintașăadjectiv

  • 1. adesea substantivat (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai) Înhămat înaintea rotașilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta, să se ferească parcă de primejdie. REBREANU, R. I 215. DLRLC
    • format_quote Se obișnuiește, pe lîngă doi boi, să se pună și un cal înaintaș, la vargă, înhămat c-o gură de ham. PAMFILE, A. R. 40. DLRLC
    • format_quote Se auzea... glasul lui strigînd la înaintaș. D. ZAMFIRESCU, R. 240. DLRLC
  • 2. rar Care merge înainte, care este în față. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Înainte + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

înaintaș, înaintașisubstantiv masculin
înaintașă, înaintașesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: precursor
    • format_quote Într-unul din rarele momente, cînd acest scriitor vorbește despre el însuși, l-am auzit spunînd că înaintașii săi literari sînt Ion Neculce și Creangă. IBRĂILEANU, S. 27. DLRLC
    • format_quote Urmează și tu pe frumoasa cale ce înaintașii tăi ți-au deschis. CARAGIALE, S. U. 96. DLRLC
  • 2. sport Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: atacant
etimologie:
  • Înainte + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.