3 intrări
44 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (13)
- relaționale (9)
- etimologice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPREJUR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ◊ Loc. adv. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur. ◊ Expr. (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere înapoi prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur.
împrejur [At: VARLAAM, C. 109 / V: (înv) ~egiur[1], ~ul / E: în + pre + jur] 1-2 av (În sau) pe locul înconjurător. 3 av (Șîe) Stânga-m~ Comandă militară la care persoana căreia i se ordonă face o întoarcere de 180° spre stânga. 4 av (Șîe) A lua (pe cineva) ~ A-l zori cu vorba, cerându-i socoteală. 5-6 av (Îlav) (De) jur-~ (Din sau) în toate părțile. 7 av (D. plante; îe) A crește ~ A se face tufa. 8 av (Îe) A umbla pe-mprejur A umbla pe căi lăturalnice. 9 av (Îlav) Prin ~ Prin apropiere. 10 av (Îlav) De prin ~ Din apropiere. 11 av (Înv; îe) Roată ~ Peste tot spațiul înconjurător. 12 av (Înv) Aproximativ. 13 pp (Îf împrejurul) În jurul.... 14 pp (Îf împrejurul) Prin apropierea. 15 pp (îf ~ul) Din apropierea. 16 sn (Înv; mpl) Împrejurime. 17 sn (Înv; îc) ~-gură Gura hainei. 18 sn (Înv; îc) ~-piept Parte a hainei care înconjoară pieptul. 19 sn (Înv; îc) ~-stanție Circumstanță. 20 sn (Înv) Circumferință. 21 sn (Înv; îc) ~-stare împrejurare. 22 av Aproape.
- Varianta împregiur nu are cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPREJUR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ◊ Loc. adv. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur. ◊ Expr. (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere îndărăt prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPREJUR adv. În (sau pe) locul înconjurător, în jur. Șeful stației se opri, privind îngrijorat împrejur. C. PETRESCU, A. 305. Mare veselie se făcu în sat la nunta lor, și trăiesc în fericire pînă în ziua de azi. Cine nu crede, să facă bine să se uite împrejur și va vedea multe de aceste case. ISPIRESCU, L. 351. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țerușe ascuțite. EMINESCU, N. 19. ◊ Loc. adv. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur; roată. Ca niște uriași, culcați pe brînci, stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153. A deschis ochii privind de jur împrejur. CARAGIALE, O. III 81. Turcu-afară că ieșea Și-n pivniță se ducea, Iar Mărculeț rămînea Și prin casă se primbla Și jur împrejur căta, Și căta și prea căta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. ◊ Expr. (La) stînga-mprejur, comandă la care o persoană sau un grup de persoane face, pe loc sau din mers, o întoarcere de 180° spre stînga. – Variantă: (în locuțiuni) prejur (TEODORESCU, P. P. 440) adv.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPREJUR adv. În spațiul din preajma cuiva sau a ceva; în (sau pe) locurile din jur; în jur. A se uita ~. ◊ (De) jur ~ din (sau în) toate părțile; în jur. [Sil. îm-pre-] /în + pre + jur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împrejur prep. 1. ocolind: a umbla împrejur; 2. pe lângă: împrejurul lui; 3. tăiat împrejur, circumcis. [V. jur].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împrejúr prep. V. prejur.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPREJURA, împrejur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
deprejur pp vz împrejur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împrejura [At: PSALT. (1651) ap. JAHRESBER III, 176 / V: (înv) ~egiu~ / Pzi: împrejur / E: împrejur] 1 vt (Îrg) A cuprinde din toate părțile Si: a împrejmui, a înconjura, a ocoli. 2-3 vtr (Îvp) A (se) înveli de jur-împrejur. 4-5 vtr A (se) încinge la brâu cu ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împrejurul pp vz împrejur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPREJURA, împrejur, vb. I. Tranz. (Înv.) A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPREJURA, împrejur, vb. I. Tranz. (Învechit) A înconjura, a cuprinde din toate părțile; a ocoli de jur împrejur. Intrînd nunta acasă, împrejură masa de trei ori. SEVASTOS, N. 219. Cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul. RUSSO, O. 24. (Cu pronunțare regională) Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun, unde-l împrejiuraseră copiii, amețit, zăpăcit. NEGRUZZI, S. I 6. ♦ (Rar) A lega de jur împrejur, a încinge. Oșlobanul ia atunci lemnele... descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură. CREANGĂ, A. 83.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUR1 s. n. Loc, spațiu care împrejmuiește pe cineva sau ceva; înconjur, împrejur, împrejurime. O casă albă ca laptele cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. Un hohot răsunător... făcu într-o clipă jurul rondului. ALECSANDRI, la TDRG. ◊ Loc. adv. În jur = în preajmă, alături; în cerc. Afară bat zorii, și iată, culorile-n jur se stîrnesc nencetat. CASSIAN, H. 21. Constatînd lipsa, mă uitam în jur, destul de indispus. SADOVEANU, A. L. 26. În jur stăteau bătrînii. COȘBUC, P. I 216. Prin jur = împrejur, pe aproape, în apropiere. Din jur = dimprejur, din preajmă, din apropiere. (Rar) De jur = în jur. Un chioșc... cu stîlpi și arabescuri De jur împodobit. ALECSANDRI, P. III 76. (De) jur împrejur sau (rar) jur prejur = din (sau în) toate părțile, în jur, în cerc. De jur împrejur erau numai cîmpii fertile. BOGZA, Ț. 9. [Castelul] era înveșmîntat jur împrejur cu iederă. REBREANU, R. I 79. De jur împrejur cădea zăpada albă-albă, moale ca puful. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Ochii roată că-și făcea, Jur prejur că se uita. TEODORESCU, P. P. 440. ◊ Loc. prep. (Construit cu genitivul, cu un adjectiv posesiv sau, regional, în forma nearticulată, urmat de prep. «de») În jurul = a) împrejurul, în preajma. Să privesc puțin în juru-mi! EFTIMIU, Î. 124. Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată în jurul meu, – ce groaznică tăcere! IOSIF, P. 43. [Cătana] plîngea și se văieta de gemea lumea-n jur de el. RETEGANUL, P. III 20. Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. EMINESCU, O. I 93; b) cu privire la, relativ la, despre. S-au dus discuții în jurul problemei dezarmărilor; c) (arătînd aproximația în timp) cam pe la..., aproximativ în... În jurul anului 1844, locuitorii din satele Gaila, Dimitria și Terpiu se răscoală împotriva proprietarilor. IST. R.P.R. 108. Prin jurul = de jur împrejurul, pe lîngă, în apropierea; (temporal) cam pe la. În zborul lui [vîntul] spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură. SADOVEANU, P. S. 32. Din jurul = dimprejurul, din preajma, de lîngă. Cu vorbirea-i entuziastă și înflăcărată despre libertate, dragoste, jertfă și fericire, mișca pe toți cei din juru-i. SADOVEANU, E. 237. (De) jur împrejurul (sau, rar, jur prejur) (de...) = în jurul. Da, pace de jur împrejurul țării ca și înlăuntrul ei. DELAVRANCEA, A. 23. Jur împrejur de sine Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I 176. Jur prejur de mese. TEODORESCU, P. P. 23.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJUR adv. v. împrejur.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ÎMPREJURA împrejur tranz. 1) înv. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejmui; a împresura. 2) pop. A ocoli de jur împrejur. /Din împrejur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împrejurà v. 1. a înconjura; îl împrejuraseră copiii NEGR.; 2. a închide cu gard: a împrejurat locul. [Lat. PRAEGYRARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împrejuréz v. tr. Înconjor, împresor: a împrejura un loc cu gard, îl împrejurase copiiĭ, (fig.) greutățile.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prejúr s. n. uzitat numaĭ în loc. prepozițională în prejur, care se scrie de ordinar împrejur (pre și jur 1). În jur, pe lîngă partea exterioară și ocolind: mă uĭt în (saŭ pin) prejur, semăn florĭ în (saŭ pin) prejuru caseĭ, locu din prejuru caseĭ, copiiĭ fug în prejuru caseĭ. De jur în prejur, din toate părțile (se zice și numaĭ jur în prejur, ceĭa ce nu e maĭ bine). Arm. A te întoarce la stînga (orĭ dreapta) în prejur, a te întoarce cu fața drept în apoĭ. Stînga’n prejur! comandă militară de întoarcere drept în apoĭ și întrebuințată ironic și în vĭața civilă cu înțelesu de „ĭeșĭ, du-te, pașol, marș, pleacă imediat”: fă stînga’n prejur, orĭ mănîncĭ bătaĭe! – Vechĭ cu ac.: prejur dînsa, prejur cetate, în prejuru eĭ, în prejuru cetățiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împrejur adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împrejur adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împrejur adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împrejur.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
împrejura (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. împrejur, 3 împrejură; conj. prez. 1 sg. să împrejur, 3 să împrejure
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jur împrejur (de ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jur-împrejur loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
de jur împrejur loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împrejura (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împrejură
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jur-împrejur loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
de jur împrejur loc. adv.
- sursa: DOOM (1982)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
jur-împrejur loc. adv.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jur-împrejur loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
de jur împrejur loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împrejura vb., ind. prez. 1 sg. împrejur, 3 sg. și pl. împrejură
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPREJUR s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPREJUR adv. primprejur, (înv.) prejur. (Au ~ ape bogate în pește.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împrejur s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPREJUR adv. primprejur, (înv.) prejur. (Au ~ ape bogate în pește.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPREJURA vb. v. împresura, încercui, încinge, înconjura, înfășura, învălui, ocoli, strânge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂSURĂ ÎMPREJUR s. v. circumferință, perimetru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împrejur-stare s. v. CAZ. CIRCUMSTANȚĂ. CONDIȚIE. CONJUNCTURĂ. IPOSTAZĂ. ÎMPREJURARE. POSTURĂ. POZIȚIE. SITUAȚIE. STARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împrejura vb. v. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCINGE. ÎNCONJURA. ÎNVĂLUI. OCOLI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
măsură împrejur s. v. CIRCUMFERINȚĂ. PERIMETRU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
împrejur adv. – În jur, în locul înconjurător. De la jur, prin intermediul unei forme înv. prejur, compusă cu prep. pre. Adăugarea pref. în- este modernă; prejur este forma curentă în sec. XVI-XVII. După DAR, împrejur, a rezultat din încrucișarea lui în jur cu pre jur. Uzuri speciale: a lua împrejur, a dojeni; a tăia împrejur, a circumcide. Cf. Moser 427. Der. împrejuraș (var. împrejurean), s. m. (înv., vecin); împrejurime, s. f. (locul dimprejur); prejur-gură, s. n. (înv., răscroială, tăietură), ca gr. περιστόμιον; împrejur-stare, s. f. (înv., circumstanță), ca lat. circumstantia; împrejura, vb. (a înconjura, a împrejmui; a încinge), der. normal, ca împreună › împreuna (după Densusianu, Hlr., 170; Pușcariu 791; Candrea-Dens., 926 și DAR, din lat. pop. pergyrāre); împrejurare, s. f. (circumstanță; înv., împrejur); desprejura, vb. (a descinde, a desprinde).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a face stânga-mprejur expr. 1. a se întoarce la 180°. 2. a-și schimba opinia / părerea / atitudinea etc.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a lua împrejur (pe cineva) expr. a ironiza (pe cineva), a-și bate joc (de cineva)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT2) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
împrejuradverb
- 1. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prejur primprejur
- Șeful stației se opri, privind îngrijorat împrejur. C. PETRESCU, A. 305. DLRLC
- Mare veselie se făcu în sat la nunta lor, și trăiesc în fericire pînă în ziua de azi. Cine nu crede, să facă bine să se uite împrejur și va vedea multe de aceste case. ISPIRESCU, L. 351. DLRLC
- Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țerușe ascuțite. EMINESCU, N. 19. DLRLC
- (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere înapoi prin învârtire de 180° spre stânga. DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- În + pre + jur DEX '98 DEX '09
de jur împrejur / jur-împrejurlocuțiune adverbială
- 1. Din (sau în) toate părțile. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: roată
- Ca niște uriași, culcați pe brînci, stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153. DLRLC
- A deschis ochii privind de jur împrejur. CARAGIALE, O. III 81. DLRLC
- Turcu-afară că ieșea Și-n pivniță se ducea, Iar Mărculeț rămînea Și prin casă se primbla Și jur împrejur căta, Și căta și prea căta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. DLRLC
- De jur împrejur erau numai cîmpii fertile. BOGZA, Ț. 9. DLRLC
- [Castelul] era înveșmîntat jur împrejur cu iederă. REBREANU, R. I 79. DLRLC
- De jur împrejur cădea zăpada albă-albă, moale ca puful. SANDU-ALDEA, U. P. 35. DLRLC
- Ochii roată că-și făcea, Jur prejur că se uita. TEODORESCU, P. P. 440. DLRLC
-
împrejura, împrejurverb
- 1. A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înconjura
- Intrînd nunta acasă, împrejură masa de trei ori. SEVASTOS, N. 219. DLRLC
- Cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul. RUSSO, O. 24. DLRLC
- Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun, unde-l împrejiuraseră copiii, amețit, zăpăcit. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
- 1.1. A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încinge
- Oșlobanul ia atunci lemnele... descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură. CREANGĂ, A. 83. DLRLC
-
-
etimologie:
- inpergyrare DEX '09 DEX '98
- împrejur DEX '09