IMPORTA¹, import, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb; p. ext. a cumpăra servicii din alte țări. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.

IMPORTA², pers. 3 importă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.

importa² vt [At: ODOBESCU, S. III, 384 / Pzi: p 3 ~ortă, (Trs) ~oartă / E: fr importer, it importare] A prezenta importanță, interes pentru cineva.

importa¹ vt [At: DA ms / Pzi: import, (rar) ~tez / E: fr importer, it importare] 1 A introduce într-o țară produse dintr-o altă țară. 2 (Fig) A prelua obiceiuri, mode etc. străine.

IMPORTA², pers. 3 importă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.

IMPORTA¹, import, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.

IMPORTA², pers. 3 importă, vb. I. Intranz. (Mai ales în construcții negative sau restrictive) A avea importanță, a prezenta interes. Camera aceasta a dumitale îmi amintește ceva foarte vechi. Altă cameră... într-o țară care nu importă și într-un an care nu importă. C. PETRESCU, C. V. 288. ♦ Tranz. (Precedat de pron. pers. la acuzativ) A prezenta interes pentru o anumită persoană, a privi pe cineva. Și mai la urmă mă importă foarte puțin cauza primară: o chestie mult mai modestă mă necăjește pe mine. CARAGIALE, N. S. 82.

IMPORTA¹, import, vb. I. Tranz. A aduce în țară mărfuri pe cale de import. (Fig.) O dată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 140.

IMPORTA² vb. I. tr., intr. A prezenta importanță, interes pentru cineva. [P.i. 3 -tă. / < fr. importer, it., lat. importare].

IMPORTA¹ vb. I. tr. A face import, a aduce în țară mărfuri prin import. ♦ (Fig.) A introduce obiceiuri, mode etc. străine. [P.i. import. / < fr. importer, cf. lat. importare].

IMPORTA² vb. tr., intr. a prezenta importanță, interes (pentru cineva). (< fr. importer)

IMPORTA¹ vb. tr. 1. a face import, a aduce în țară mărfuri prin import. 2. (fig.) a introduce obiceiuri, mode etc. străine. (< fr. importer)

A IMPORTA² pers. 3 importă intranz. A avea importanță; a prezenta interes (pentru cineva). /<fr. importer

A IMPORTA¹ import tranz. 1) (mărfuri) A achiziționa prin import. 2) fig. (obiceiuri, mode străine) A lua și a adopta de la alte popoare; a împrumuta. /<fr. importer

importà v. 1. a face import; 2. fig. a introduce un obiceiu străin; 3. a fi important: cunoașterea legilor importă tuturor cetățenilor; ce ne importă? ce ne pașă?

2) *impórt și éz, a -á v. tr. (lat. importare. V. export, port). Aduc în țară mărfurĭ din străinătate. Fig. Introduc în uz: a importa o modă. V. impers. (numaĭ forma import). A avea importanță, a fi interesant: acest lucru nu importă saŭ nu mă importă. Ce te importă? ce te interesează? ce-țĭ pasă?

importa¹ (a ~) (a avea importanță) (livr.) vb., ind. prez. 3 importă, imperf. 3 pl. importau; conj. prez. 3 să importe

importa² (a ~) (a face import) vb., ind. prez. 1 sg. import, 2 sg. imporți, 3 importă; conj. prez. 1 sg. să import, 3 să importe

importa (a ~) vb., ind. prez. 3 importă

importa (a prezenta importanță) vb., ind. prez. 3 sg. importă

importa (comerț) vb., ind. prez. 1 sg. import, 3 sg. și pl. importă

import, -portă 3.

IMPORTA vb. v. conta, interesa.

importa vb. v. CONTA. INTERESA.

A importa ≠ a exporta