opțiuni
  • info

10 definiții pentru îmblânzitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLÂNZITOR, -OARE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor.

ÎMBLÂNZITOR, -OARE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor.

îmblânzitor, ~oare [At: MINEIUL (1776) 2/2 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmblânzi + -tor] 1 smf (Spc) Persoană care se ocupă cu îmblânzirea (3) animalelor sălbatice dând reprezentanții publice, mai ales la circ. 2-3 smf, a (Persoană) care îmblânzește (3).

ÎMBLÂNZITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice. ~ de tigri. /a îmblânzi + suf. ~tor

îmblânzitor a. care îmblânzește. ║ m. domesticitor: îmblânzitor de fiare.

ÎMBLÎNZITOR, -OARE, îmblînzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblînzirea animalelor sălbatice. Zmeul, de cînd rămăsese închis în ostrovul său, ca leul în cușca îmblînzitorului de dobitoace, nu făcea alt decît da ocol ostrovului. POPESCU, B. II 74.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmblânzitor s. m., pl. îmblânzitori

îmblânzitor s. m., pl. îmblânzitori

îmblânzitor s. m., pl. îmblânzitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBLÂNZITOR s. v. dresor.

ÎMBLÎNZITOR s. dresor. (~ de lei.)

Intrare: îmblânzitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblânzitor
  • ‑mblânzitor
  • îmblânzitorul
  • îmblânzitoru‑
  • ‑mblânzitorul
  • ‑mblânzitoru‑
plural
  • îmblânzitori
  • ‑mblânzitori
  • îmblânzitorii
  • ‑mblânzitorii
genitiv-dativ singular
  • îmblânzitor
  • ‑mblânzitor
  • îmblânzitorului
  • ‑mblânzitorului
plural
  • îmblânzitori
  • ‑mblânzitori
  • îmblânzitorilor
  • ‑mblânzitorilor
vocativ singular
  • îmblânzitorule
  • ‑mblânzitorule
plural
  • îmblânzitorilor
  • ‑mblânzitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblânzitor, îmblânzitorisubstantiv masculin
îmblânzitoare, îmblânzitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dresor
    • format_quote Zmeul, de cînd rămăsese închis în ostrovul său, ca leul în cușca îmblînzitorului de dobitoace, nu făcea alt decît da ocol ostrovului. POPESCU, B. II 74. DLRLC
etimologie:
  • Îmblânzi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.