2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLÂNZIRE s. f. Acțiunea de a (se) îmblânzi și rezultatul ei. – V. îmblânzi.

ÎMBLÂNZIRE s. f. Acțiunea de a (se) îmblânzi și rezultatul ei. – V. îmblânzi.

îmblânzire sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 409/10 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmblânzi] 1 (Înv) Mângâiere. 2 (Înv) Bunăvoință față de cineva Si: blândețe, îmblânzeală (2), (înv) blânzire. 3 Deprindere a unui animal (sălbatic) să se supună omului (pentru a se aduce foloase) Si: domesticire, îmblânzeală (3), (înv) blânzire. 4 Aducere în stare de blândețe Si: calmare, domolire, îmblânzeală (4), liniștire, potolire, (înv) blânzire. 5 (Fig) Atenuare a unor situații, măsuri, legi, pedepse etc. Si: îmblânzeală (5), (înv) blânzire.

ÎMBLÂNZI, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.

ÎMBLÂNZI, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.

îmblânzi [At: PSALT. SCH. 287 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~zesc / E: în- + blând] 1 vt (Înv) A mângâia. 2 vt A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului (pentru a aduce foloase) Si: a domestici, (înv) a blânzi. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni mai blând Si: a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv) a (se) blânzi. 5 vr (Fig; d. furtună, vânt, voce etc.) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (înv) a se blânzi.

ÎMBLÎNZI, îmblînzesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la animale sălbatice) A face să-și piardă sălbăticia, să se obișnuiască cu omul și să se supună (într-o oarecare măsură) voinței lui. V. domestici. A îmblînzi lei și tigri. ♦ (Cu privire la oameni, la caracterul lor etc.) A face să fie blînd, a domoli, a liniști, a potoli. Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105. Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4. De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427. ◊ Refl. Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54. Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. ◊ Fig. De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25.

ÎMBLÎNZIRE s. f. Acțiunea de a îmblînzi.

A SE ÎMBLÂNZI mă ~esc intranz. 1) (despre ființe) A deveni (mai) blând; a se îmbuna. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniștit (după furtună, ploaie etc.); a se răzbuna; a se domoli; a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera. /în + blând

A ÎMBLÂNZI ~esc tranz. 1) (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul, să trăiască pe lângă casă și să fie folosit în avantajul acestuia; a domestici. 2) A face să se îmblânzească. [Sil. îm-blân-] /în + blând

îmblânzì v. a (se) face blând: 1. a domestici; 2. a astâmpăra, a îndulci: îmblânzindu-și glasul. Al.

îmblînzésc v. tr. Fac blînd, domesticesc. Fig. astîmpăr, liniștesc: îmĭ îmblînzesc glasu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmblânzire s. f., g.-d. art. îmblânzirii

îmblânzire s. f., g.-d. art. îmblânzirii

îmblânzire s. f., g.-d. art. îmblânzirii; pl. îmblânziri

îmblânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzesc, 3 sg. îmblâzește, imperf. 1 îmblânzeam; conj. prez. 1 sg. să îmblânzesc, 3 să îmblânzească

îmblânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzesc, imperf. 3 sg. îmblânzea; conj. prez. 3 îmblânzească

îmblânzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzesc, imperf. 3 sg. îmblânzea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblânzească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBLÂNZIRE s. 1. v. domesticire. 2. v. calmare.

ÎMBLÂNZI vb. 1. v. domestici. 2. v. calma. 3. v. domoli.

ÎMBLÂNZI vb. v. alina, atenua, calma, descrește, diminua, domoli, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

îmblînzi vb. v. ATENUA. CALMA. DESCREȘTE. DIMINUA. DOMOLI. LINIȘTI. MICȘORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA.

ÎMBLÎNZI vb. 1. a (se) domestici, (înv.) a (se) dumesnici, a (se) supune. (A ~ un animal sălbatic.) 2. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a plîns și s-a ~.)

ÎMBLÎNZIRE s. 1. domesticire, (înv.) dumesnicire. (~ unui animal sălbatic.) 2. calmare, domolire, îmbunare, împăcare, liniștire, potolire. (~ unei persoane enervate.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Schönheit bändigt allen Zorn. (germ. „Frumusețea îmblînzește orice mînie”) – Goethe, Faust, partea a II-a, act. 3. Corul spune frumoasei Elena: „O, femeie minunată, nu disprețui cinstea de a avea supremul bun!... Își apleacă și cel mai dîrz bărbat simțirea în fața frumuseții”… (trad. Lucian Blaga). LIT.

Intrare: îmblânzire
îmblânzire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblânzire
  • ‑mblânzire
  • îmblânzirea
  • ‑mblânzirea
plural
  • îmblânziri
  • ‑mblânziri
  • îmblânzirile
  • ‑mblânzirile
genitiv-dativ singular
  • îmblânziri
  • ‑mblânziri
  • îmblânzirii
  • ‑mblânzirii
plural
  • îmblânziri
  • ‑mblânziri
  • îmblânzirilor
  • ‑mblânzirilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmblânzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânzire
  • ‑mblânzire
  • îmblânzit
  • ‑mblânzit
  • îmblânzitu‑
  • ‑mblânzitu‑
  • îmblânzind
  • ‑mblânzind
  • îmblânzindu‑
  • ‑mblânzindu‑
singular plural
  • îmblânzește
  • ‑mblânzește
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblânzesc
  • ‑mblânzesc
(să)
  • îmblânzesc
  • ‑mblânzesc
  • îmblânzeam
  • ‑mblânzeam
  • îmblânzii
  • ‑mblânzii
  • îmblânzisem
  • ‑mblânzisem
a II-a (tu)
  • îmblânzești
  • ‑mblânzești
(să)
  • îmblânzești
  • ‑mblânzești
  • îmblânzeai
  • ‑mblânzeai
  • îmblânziși
  • ‑mblânziși
  • îmblânziseși
  • ‑mblânziseși
a III-a (el, ea)
  • îmblânzește
  • ‑mblânzește
(să)
  • îmblânzească
  • ‑mblânzească
  • îmblânzea
  • ‑mblânzea
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânzise
  • ‑mblânzise
plural I (noi)
  • îmblânzim
  • ‑mblânzim
(să)
  • îmblânzim
  • ‑mblânzim
  • îmblânzeam
  • ‑mblânzeam
  • îmblânzirăm
  • ‑mblânzirăm
  • îmblânziserăm
  • ‑mblânziserăm
  • îmblânzisem
  • ‑mblânzisem
a II-a (voi)
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
(să)
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
  • îmblânzeați
  • ‑mblânzeați
  • îmblânzirăți
  • ‑mblânzirăți
  • îmblânziserăți
  • ‑mblânziserăți
  • îmblânziseți
  • ‑mblânziseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblânzesc
  • ‑mblânzesc
(să)
  • îmblânzească
  • ‑mblânzească
  • îmblânzeau
  • ‑mblânzeau
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânziseră
  • ‑mblânziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblânzire, îmblânzirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îmblânzi DEX '98 DEX '09

îmblânzi, îmblânzescverb

  • 1. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domestici
    • format_quote A îmblânzi lei și tigri. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105. DLRLC
      • format_quote Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4. DLRLC
      • format_quote De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427. DLRLC
      • format_quote Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54. DLRLC
      • format_quote Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate. DEX '09 DEX '98
      • format_quote De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25. DLRLC
etimologie:
  • În + blând DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.