2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HRĂNIT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.

HRĂNIT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.

hrănit2, ~ă a [At: N. TEST. 1648 / V: hăr~ / E: hrăni] 1 (D. oameni) Alimentat. 2 (Pex; d. oameni) întreținut. 3 (Pex; d. oameni) Căruia i se asigură existența. 4 (D. copii) Crescut și educat. 5 (D. animale) Sătul. 6 (Agr; d. batoză) Alimentat cu snopi. 7 (D. oameni și animale, șîs bine ~) Gras. 8 (D. animale) Crescut2. 9 (D. vin) Devenit tare prin vechime. 10 (Pex) Care are o sursă de venit pentru asigurarea traiului. 11 (Pex) Care își câștigă existența dintr-o anumită muncă. 12 (Fig) Care supraviețuiește după posibilități. 13 (Fig) Care se alimentează cu iluzii. 14 (Slî) Ferit2.

hrănit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hrăni] (Îvr) 1-16 Hrănire (1-16). 17 (Slî) Ferire.

HRĂNIT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. Nutrit, alimentat. ◊ (Popular, despre oameni) Bine hrănit = gras, împlinit, rotofei. 2. (Regional, despre vin) Devenit tare prin vechime. Vin de cel hrănit, de care cum bei... ți se taie picioarele. CREANGĂ, P. 260.

hrănit a. 1. nutrit; 2. întreținut, vechiu: buți pline cu vin de cel hrănit CR.

HĂRĂNI vb. IV v. hrăni.

HRĂNI, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ◊ Expr. (Refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. [Var.: (pop.) hărăni vb. IV] – Din sl. hraniti.

HRĂNI, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ◊ Expr. (Refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. [Var.: (pop.) hărăni vb. IV] – Din sl. hraniti.

hrăni [At: PSALT. SCH. 490/19 / V: hăr~, ar~ (arâni) / Pzi: ~nesc / E: vsl хранити] 1-2 vtr (Șfg) A da cuiva să mănânce sau a mânca Si: a (se) alimenta, a (se) nutri. 3-4 vtr (Pex) A (se) întreține. 5-6 vtr (Pex) A(-și) asigura existența cu cele necesare. 7 vt A crește copii. 8 vt A da hrană animalelor. 9 vt (Pex) A crește animale. 10 vt (Îe) A ~ batoza A alimenta batoza cu snopi. 11 vt A da hrană multă și de calitate Si: a îngrășa. 12 vr (Fig; d. vinuri) A deveni tare datorită vechimii. 14 vtr (Mol; șfg) A se sătura de hrană. 15 vr (Îe) A se ~ cu vânt A nu avea ce mânca. 15 (Îae) A mânca foarte puțin Si: a ciuguli. 16-17 vtr (Pex) A(-și) găsi sursa veniturilor necesare traiului. 18 vr (Pex) A-și câștiga existența dintr-o anumită muncă. 19 vr (Fig) A trăi cu cât se poate și cum se poate. 20 vr (Fig) A-și face iluzii. 21 (Jur; înv) A avea uzufructul unei averi. 22 (Slî) A feri.

HRĂNI, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A da cuiva de mîncare; a nutri, a alimenta. Dacă mă vezi așa de jigărit, este că n-are cine să mă hrănească. ISPIRESCU, L., 15. Să-mi lai copilașii, cari dorm acum, și să-i hrănești; apoi să-mi faci bucate. CREANGĂ, P. 289. Să vină la mine că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, N. 27. Dorul mîndrei unde șede?... Colo-n codrulețul verde, Unde murgul și-l hrănește Și la mîndra se gîndește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286. ◊ Refl. Nu mă hrănisem decît cu borș de pui. NEGRUZZI, S. I 220. Eu, vere, te-aș întreba... Cu ce hrană te hrănești De nici vara nu muncești? ALECSANDRI, P. P. 314. ◊ Fig. Băteau inimile în piepturile a 35000 de romîni, hrănind parcă o singură conștiință, aceea a datoriei de împlinit. D. ZAMFIRESCU, R. 236. Inima hrănește o tainică dorință. ALECSANDRI, P. I 133. (Refl.) În agitata și scurta lui viață, Pușkin s-a hrănit, desigur, cu ideile revoluționarilor decembriști. SADOVEANU, E. 210. Din sînul maicii mele, născut în griji, necazuri, Restriștea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit. ALEXANDRESCU, P. 28. ◊ Expr. A se hrăni cu vînt = a nu avea ce mînca. ♦ Fig. (Cu privire la o mașină, la foc etc.) A alimenta, a întreține. Tîrîi înlăuntru un munte întreg de vreascuri și de uscături, care ar fi fost îndeajuns să hrănească pentru veșnicie focul nestins pe altarele Vestei. HOGAȘ, M. N. 167. Alții stau sus pe batoze și hrănesc mașina, care le smulge snopii. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ (Rar) A întreține (pe cineva). Acum am douăzăci de ani și nu pot a mai răbda ca să fiu tractarisît (= tratat) ca un copil și ca să mă hrănești mai mult. KOGĂLNICEANU, S. 96. ◊ Refl. Știu foarte bine că eu costisesc o mulțime de bani... Vreu să mă hrănesc eu sîngur. KOGĂLNICEANU, S. 105. 2. Refl. Fig. (Regional; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») A-i fi de ajuns, a se sătura de ceva (mai ales de lucruri neplăcute). Se hrănise și Noe de stat la cușcă. ȘEZ. II 3. – Variantă: (popular) hărăni (DELAVRANCEA, S. 206, TEODORESCU, P. P. 290) vb. IV.

A HRĂNI ~esc tranz. 1) (persoane, animale, plante) A întreține cu hrană; a alimenta. 2) (persoane) A asigura cu cele trebuincioase existenței; a întreține. /<sl. hraniti

hrăni v. 1. a nutri, a întreține vieața prin mijlocul alimentelor: pâinea hrănește pe om; 2. fig. a întreține, a face să dureze: a hrăni ură, dorințe.

hrănésc v. tr. (vsl. hraniti, a păzi, a nutri; rus. hranitĭ, a păzi). Vechĭ. Feresc, păzesc. Azĭ. Nutresc, daŭ mîncare. Fig. Întrețin, fac să dureze: promisiunea hrănește speranța. – Pin vest și hărănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hrănit adj. m., pl. hrăniți; f. sg. hrănită, pl. hrănite

hrăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănesc, 3 sg. hrănește, imperf. 1 hrăneam; conj. prez. 1 sg. să hrănesc, 3 să hrănească

hrăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănesc, imperf. 3 sg. hrănea; conj. prez. 3 să hrănească

hrăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănesc, imperf. 3 sg. hrănea; conj. prez. 3 sg. și pl. hrănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HRĂNIT adj. alimentat, nutrit. (Bine ~.)

HRĂNIT adj. alimentat, nutrit. (Bine ~.)

HRĂNI vb. v. întreține, menține, sătura.

HRĂNI vb. 1. v. mânca. 2. v. întreține.

hrăni vb. v. ÎNTREȚINE. MENȚINE. SĂTURA.

HRĂNI vb. 1. a (se) alimenta, a mînca, a (se) nutri. (Se ~ consistent.) 2. a (se) întreține, a (se) susține, a (se) ține. (El își ~ părinții.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HONOS ALIT ARTES (lat.) onoarea hrănește artele – Cicero, „Tusculanea disputationes”, I, 2, 4. Prețuirea este un puternic stimulent al creației.

QUI UTITUR MENDACIIS HIC PASCIT VENTOS (lat.) cine se bizuie pe minciuni se hrănește cu vânt – În românește: cine seamănă minciună culege vânt.

Alma mater (lat. „Mamă care te hrănește”) – Astfel au fost denumite Cibela, zeița naturii, și Ceres, zeița vegetației. Poeții latini au întrebuințat apoi această expresie spre a desemna patria. lar mai tîrziu ea a devenit o caracterizare pentru universități, în sensul că ele sînt ca o mamă care dă hrană spirituală. Cu aceeași semnificație se folosește uneori, în loc de „alma mater”, expresia „alma parens”. „Scînteia” nr. 6861 publică despre cercetările universitare o pagină cu titlul: „ALMA MATER poate fi un centru activ al științei românești”. LIT.

Der Krieg ernährt den Krieg (germ. „Războiul război hrănește”) – replică din Piccolomini (act. I, sc. 2) de Fr. Schiller, ajunsă proverb german. În această piesă (a doua din trilogia Wallenstein, apărută în 1799), marele poet și dramaturg german, prin cuvintele de mai sus rostite de generalul Isolani, vrea să înțeleagă că un război generează altul. Tot Schiller, în Moartea lui Wallenstein (a treia piesă din aceeași trilogie), spune prin gura lui Max Piccolomini: „Der Krieg ist schrecklich, wie des Himmels Plagen” (Războiul e înspăimîntător ca plăgile cerului) act. II, sc. 2. LIT.

Honos alit artes (lit. „Onoarea hrănește artele”) – Cicero, Tusculane (I, 2, 4). Maxima nu trebuie interpretată stricto sensu, căci, pentru artiști, numai honos n-ar fi desigur o hrană suficientă. Dar aici nu e vorba de plată, ci de răsplată. Cicero se referă la hrană sufletească, la stimul, în sensul că recompensa morală a artiștilor pentru strădaniile lor e onoarea care li se acordă, reputația de care se bucură, succesul public. De aceea, pentru mai multă precizie, se adaugă uneori: „laurii hrănesc artele, iar artele pe artiști”. LIT.

Intrare: hrănit
hrănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrănit
  • hrănitul
  • hrănitu‑
  • hrăni
  • hrănita
plural
  • hrăniți
  • hrăniții
  • hrănite
  • hrănitele
genitiv-dativ singular
  • hrănit
  • hrănitului
  • hrănite
  • hrănitei
plural
  • hrăniți
  • hrăniților
  • hrănite
  • hrănitelor
vocativ singular
plural
hărănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărănit
  • hărănitul
  • hărănitu‑
  • hărăni
  • hărănita
plural
  • hărăniți
  • hărăniții
  • hărănite
  • hărănitele
genitiv-dativ singular
  • hărănit
  • hărănitului
  • hărănite
  • hărănitei
plural
  • hărăniți
  • hărăniților
  • hărănite
  • hărănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hrăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hrăni
  • hrănire
  • hrănit
  • hrănitu‑
  • hrănind
  • hrănindu‑
singular plural
  • hrănește
  • hrăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hrănesc
(să)
  • hrănesc
  • hrăneam
  • hrănii
  • hrănisem
a II-a (tu)
  • hrănești
(să)
  • hrănești
  • hrăneai
  • hrăniși
  • hrăniseși
a III-a (el, ea)
  • hrănește
(să)
  • hrănească
  • hrănea
  • hrăni
  • hrănise
plural I (noi)
  • hrănim
(să)
  • hrănim
  • hrăneam
  • hrănirăm
  • hrăniserăm
  • hrănisem
a II-a (voi)
  • hrăniți
(să)
  • hrăniți
  • hrăneați
  • hrănirăți
  • hrăniserăți
  • hrăniseți
a III-a (ei, ele)
  • hrănesc
(să)
  • hrănească
  • hrăneau
  • hrăni
  • hrăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărăni
  • hărănire
  • hărănit
  • hărănitu‑
  • hărănind
  • hărănindu‑
singular plural
  • hărănește
  • hărăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărănesc
(să)
  • hărănesc
  • hărăneam
  • hărănii
  • hărănisem
a II-a (tu)
  • hărănești
(să)
  • hărănești
  • hărăneai
  • hărăniși
  • hărăniseși
a III-a (el, ea)
  • hărănește
(să)
  • hărănească
  • hărănea
  • hărăni
  • hărănise
plural I (noi)
  • hărănim
(să)
  • hărănim
  • hărăneam
  • hărănirăm
  • hărăniserăm
  • hărănisem
a II-a (voi)
  • hărăniți
(să)
  • hărăniți
  • hărăneați
  • hărănirăți
  • hărăniserăți
  • hărăniseți
a III-a (ei, ele)
  • hărănesc
(să)
  • hărănească
  • hărăneau
  • hărăni
  • hărăniseră
arăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arâni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hrănit, hrăniadjectiv

  • 1. Alimentat, nutrit. DLRLC
  • 2. regional (Despre vin) Devenit tare prin vechime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vin de cel hrănit, de care cum bei... ți se taie picioarele. CREANGĂ, P. 260. DLRLC
etimologie:
  • vezi hrăni DEX '98 DEX '09

hrăni, hrănescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv adesea figurat A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă mă vezi așa de jigărit, este că n-are cine să mă hrănească. ISPIRESCU, L., 15. DLRLC
    • format_quote Să-mi lai copilașii, cari dorm acum, și să-i hrănești; apoi să-mi faci bucate. CREANGĂ, P. 289. DLRLC
    • format_quote Să vină la mine că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, N. 27. DLRLC
    • format_quote Dorul mîndrei unde șede?... Colo-n codrulețul verde, Unde murgul și-l hrănește Și la mîndra se gîndește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286. DLRLC
    • format_quote Nu mă hrănisem decît cu borș de pui. NEGRUZZI, S. I 220. DLRLC
    • format_quote Eu, vere, te-aș întreba... Cu ce hrană te hrănești De nici vara nu muncești? ALECSANDRI, P. P. 314. DLRLC
    • format_quote figurat Băteau inimile în piepturile a 35000 de romîni, hrănind parcă o singură conștiință, aceea a datoriei de împlinit. D. ZAMFIRESCU, R. 236. DLRLC
    • format_quote figurat Inima hrănește o tainică dorință. ALECSANDRI, P. I 133. DLRLC
    • format_quote figurat În agitata și scurta lui viață, Pușkin s-a hrănit, desigur, cu ideile revoluționarilor decembriști. SADOVEANU, E. 210. DLRLC
    • format_quote figurat Din sînul maicii mele, născut în griji, necazuri, Restriștea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit. ALEXANDRESCU, P. 28. DLRLC
    • 1.1. figurat Cu privire la o mașină, la foc etc.: alimenta, menține, întreține. DLRLC
      • format_quote Tîrîi înlăuntru un munte întreg de vreascuri și de uscături, care ar fi fost îndeajuns să hrănească pentru veșnicie focul nestins pe altarele Vestei. HOGAȘ, M. N. 167. DLRLC
      • format_quote Alții stau sus pe batoze și hrănesc mașina, care le smulge snopii. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • 1.2. rar A întreține (pe cineva). DLRLC
      • format_quote Acum am douăzăci de ani și nu pot a mai răbda ca să fiu tractarisît (= tratat) ca un copil și ca să mă hrănești mai mult. KOGĂLNICEANU, S. 96. DLRLC
      • format_quote Știu foarte bine că eu costisesc o mulțime de bani... Vreu să mă hrănesc eu sîngur. KOGĂLNICEANU, S. 105. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ciuguli
  • 2. reflexiv figurat regional (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziția «de») A-i fi de ajuns, a se sătura de ceva (mai ales de lucruri neplăcute). DLRLC
    sinonime: sătura
    • format_quote Se hrănise și Noe de stat la cușcă. ȘEZ. II 3. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat regional (Despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.