6 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRTIE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută.Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.

SCÂRȚ interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuțit, strident produs de uși, roți etc. ♦ Cuvânt care imită zgomotul ascuțit, alternativ al unui lucru care se mișcă când într-un sens, când în altul. ♦ Compus: (depr.) scârța-scârța-pe-hârtie s. m. = funcționar, conțopist. 2. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălțăminte în timpul mersului. ♦ (Substantivat) Adaos (din piele) la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie în timpul mersului. 3. (Fam.) Exclamație de dezaprobare, de împotrivire sau de dispreț față de afirmația cuiva; da’ de unde! vorbă să fie! [Var.: scârța, scârțai interj.] – Onomatopee.

hârtie sf [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 363/6 / Pl: ~ii / E: ngr χαρτία, rs хартия, vsl хартия] 1 Produs industrial pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc. din substanțe organice vegetale și materiale de încleiere și colorare, în formă de foi subțiri și întinse. 2-3 Foaie de hârtie (1), scrisă sau tipărită. 4 (Îe) A pune pe ~ A scrie. 5 (Fam) Document cu caracter oficial. 6 (Șîs ~ monedă) Bancnotă de hârtie (1). 7 (Îs) ~ de valoare Înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă posesorului dreptul de a primi dividende sau dobândă. 8 (Spt) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg.

scârț [At: I. GOLESCU / V: ~ța, ~țai, (rar) scarț, ~ță, (reg) scărț, scorț / E: fo] 1 i (Are) Cuvânt care imită zgomotul specific ascuțit, strident produs de unele obiecte, corpuri, substanțe etc. (sau de părți ale lor) prin frecare, prin apăsare, prin deplasare etc. 2 sm (Dep; îc) ~a-~a ori (rar) ~ă-~ă (pe hârtie) Funcționar. 3 i (Are) Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălțăminte, în timpul mersului. 4 sm Adaos special la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie (1) în timpul mersului Si: scârțâitoare (5), (reg) scârțâiaș. 5 i (Reg; rep; îf scârța) Cuvânt care imită sunetele ascuțite produse de anumite insecte. 6 i (Fam) Exclamație de dezaprobare, de împotrivire, de indiferență sau de dispreț față de spusele cuiva Si: aș! da de unde!, vorbă să fie!, (fam) zexe!

HÂRTIE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din substanțe organice vegetale și materiale de încleiere și de colorare, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută.Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.

HÎRTIE, hîrtii, s. f. 1. Material special pentru scris, prezentat în formă de foi subțiri și întinse și fabricat din substanțe organice vegetale (mai ales din celuloză). Îți sînt dator de multă vreme, amicul meu, o poezie: În inimă eu ți-o scrisesem, acum ți-o scriu și pe hîrtie. MACEDONSKI, O. I 217. Își pun cîte-o țoală în spate și cîte-un coif de hîrtie în cap și cîntă... de te scot din casă. CREANGĂ, A. 39. Vai, mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urît? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. ◊ Hîrtie de calc v. calc. Hîrtie carbon v. carbon. Hîrtie cerată (sau ceruită) v. cerat. Hîrtie de filtru v. filtru. Hîrtie fotografică v. fotografic. Hîrtie milimetrică v. milimetric. Hîrtie sugativă (sau sugătoare) v. sugativă. Hîrtie velină v. velin.Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hîrtie = a scrie, a redacta (ceva). 2. Foaie de hîrtie (1) (scrisă sau tipărită). Hîrtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere. EMINESCU, N. 38. Duduca, cum văzu că scot hîrtia din buzunar, sări de se puse lîngă mine, invitînd toată adunarea a asculta. BOLINTINEANU, O. 318. Un bilet scris pe o hîrtie roză. NEGRUZZI, S. I 22. 3. (Mai ales la pl.) Scrisoare oficială (act, document etc.). Mergem la trebunal să dăm foc la hîrtiile ciocoilor. DUMITRIU, B. F. 107. Am fost întîi cu el, să-l primească la spitalul de la noi, și ne-au dat o hîrtie doftorii de-acolo, pe cum că să-l aducem aici. MIRONESCU, S. A. 32. Mai dăunăzi vine jăndaru c-o hîrtie în care se poroncea să sărbăm cu solenitate ziua onomastică a lui sfîntu... nu știu care. ALECSANDRI, T. I 245. ♦ Act oficial cu care se poate legitima cineva; legitimație. Are hîrtii în regulă? întreabă maiorul veterinar. CAMILAR, N. II 455. 4. (Și în forma hîrtie-monedă) Bilet de bancă, bancnotă. El puse la o parte trei hîrtii de cîte o mie... dar teancul hîrtiilor de douăzeci îl lăsă în portofel. SLAVICI, O. I 356.

SCÎRȚA interj. (Și în forma scîrțai; numai repetat) Onomatopee care redă un scîrțîit repetat, prelungit. Apucă, omule, boii de funie, cîrmește, întoarnă carul și scîrța-scîrța, numai ce-i vezi acasă. SEVASTOS, N. 50. ◊ (Substantivat, depreciativ, în expr.) Scîrța-scîrța pe hîrtie = impiegat, funcționar, conțopist. Un bărbat falnic ca mine să fie dat în vileag de un scîrțai-scîrțai pe hîrtie? SADOVEANU, E. 221. Iacă, niște papugii... niște scîrța-scîrța pe hîrtie! Îi știm noi! CARAGIALE, O. I 44. – Variantă: scîrțai interj.

MONE s. f. 1. ban care are curs legal într-un stat. ♦ hârtie ~ = bani de hârtie. 2. ban de metal. ♦ a bate ~ = a emite bani de metal; (fig.) a plăti (cuiva) cu aceeași ~ = a se comporta față de cineva la fel cum s-a comportat și el într-o situație asemănătoare. (< ngr. moneda)

HÂRTIE ~i f. 1) la sing. Produs industrial fabricat din celuloză în formă de foi subțiri, destinat pentru scris, desenat, împachetat etc. ◊ A rămâne pe ~ a rămâne nerealizat. 2) pop. Document sau act cu caracter oficial. A venit o ~ de la minister. 3) înv. Comunicare scrisă și expediată cuiva; scrisoare. 4) Bilet de bancă; bancnotă. ~ de valoare. [Sil. hârtiei] /<sl. chartija

SCÂRȚ1 interj. (se folosește pentru a reda zgomotul ascuțit și strident produs de uși, roți, de încălțăminte în timpul mersului).Scârța-scârța pe hârtie conțopist; funcționar de cancelarie. [Var. scârța] /Onomat.

hârtie f. 1. foaie subțire fabricată din sdrențe sau din alte substanțe și servind la scris, tipar ori de înfășurat; hârtie- monedă, bilet emis de guvern și care ține loc de numerar; 2. pl. acte, documente, titluri, etc.; 3. od. chitanță de perceperea unei dări: hârtiile și sferturile nu mai aveau seamă. [Gr. bizantin HARTÍA].

scârța-scârța m. fam. mâzgălitor de hârtie, scriitoraș (ironic): niște scârța-scârța pe hârtie CAR.

hîrtíe f. (vsl. hartiĭa, d. ngr. harti, pl. hartiá, hîrtie; bg. sîrb. hartiĭa, rus. hértiĭa. V. hardughie, hartă). Foaĭe supțire făcută din peticĭ, bumbac, lemn orĭ alte substanțe ferte, redusă în pastă și întinsă și care servește la scris, tipărit, împachetat ș. a. Act, document, titlu, adeverință: am hîrtie la mînă. Odinioară, chitanță. Hîrtie-monetă, hîrtie creată de guvern ca să înlocuĭască baniĭ de metal și care are decĭ curs forțat, că purtătoru nu poate fi tot-de-a-una sigur că va obținea baniĭ de metal reprezentațĭ de hîrtie. Această monetă fictivă saŭ fiduciară, inventată de necesitate în circumstanțele cele maĭ critice și căreĭa numaĭ încrederea îĭ poate da credit durabil, nu trebuĭe confundată cu biletele de bancă, adeverințe ale uneĭ monete de aur și argint existente și care decĭ poate fi orĭ-cînd plătită purtătoruluĭ unuĭ bilet de bancă. Cînd în Francia, de la 1790 la 1796, s’a emis hîrtie-monetă de maĭ mult de 40,000,000,000 în asignate, hîrtiĭ care reprezentaŭ valoarea uneĭ mase enorme de bunurĭ naționale, deprecierea acesteĭ hîrtiĭ-monete fu așa de adîncă, în cît o păreche de cizme costaŭ 8000-10000 de francĭ, ĭar în unele localitățĭ 100 de livre (francĭ) în asignate scăzuse la 2 banĭ (centime) și ½. Această hîrtie-monetă a fost suprimată la 1797. – Ceĭ vechĭ nu știaŭ de hîrtie, iar p. scris întrebuințaŭ frunzele de palmier, scoarța arborilor, tăblițe unse cu ceară, foĭ de plumb ș. a., și în fine scoarța de papýrus (pápyros, de unde vine rom. papură și fr. papier), o trestie care crește pe malurile Niluluĭ. După cucerirea Egiptuluĭ de Romanĭ, în Grecia și’n Italia se scria aproape numai pe papyrus. Puțin în ainte de Hristos, interzicîndu-se exportu papiruluĭ în Pergam (Asia Mică), locuitoriĭ din acest oraș aŭ inventat pergamentu. De pin seculu X a apărut hîrtia de peticĭ. Dar de abea în timpu revoluțiuniĭ franceze de la 1789 fabricațiunea hîrtiiĭ șĭ-a luat avînt. În țările româneștĭ se constată o fabrică de hîrtie pe la 1768. V. bancă, bilet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hârtie s. f., art. hârtia, g.-d. art. hârtiei; pl. hârtii, art. hârtiile (desp. -ti-i-)

hârtie-mone (înv.) (bancnotă) s. f.

!scârța-scârța2(-pe-hârtie) (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui scârța-scârța(-pe-hârtie); pl. scârța-scârța(-pe-hârtie)

hârtie s. f., art. hârtia, g.-d. art. hârtiei; pl. hârtii, art. hârtiile

!scârța-scârța/scârța-scârța-pe-hârtie s. m. și f., g.-d. lui scârța-scârța/lui scârța-scârța-pe-hârtie; pl. scârța-scârța/ scârța-scârța-pe-hârtie

hârtie s. f., art. hârtia, g.-d. art. hârtiei; pl. hârtii, art. hârtiile

scârța-scârța(-pe-hârtie) s. m. invar.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRTIE s. 1. (Ban., Transilv., Maram. și Bucov.) papir. (O coală de hârtie.) 2. hârtie pergaminată v. pergament. 3. hârtie-carbon v. indigo. 4. v. bancnotă. 5. hârtie-monedă v. bancnotă. 6. (FIN.) hârtie de valoare = efect. 7. v. act. 8. act, document, legitimație. (Rog prezentați hârtiile!)

SCORPIA DE HÂRTIE s. v. scorpionul de cărți.

HÎRTIE s. 1. (Ban., Transilv., Maram. și Bucov.) papir. (O coală de ~.) 2. hîrtie pergaminată = pergament. (Ambalează mezelul în ~.) 3. hîrtie-carbon = carbon, indigo, plombagină. (~ pentru scoatere de copii.) 4. (FIN.) bancnotă, bilet de bancă, hîrtie-monedă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă. (O ~ de o sută.) 5. (FIN.) hîrtie-monedă = bancnotă, hîrtie, bilet de bancă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă. (O ~ de o sută.) 6. (FIN.) hîrtie de valoare = efect. 7. act, document, dovadă, izvor, înscris, piesă, (înv. și pop.) scris, (înv. și reg.) scrisoare, (înv.) carte, izvod, încredințare, răvaș, sinet, teșcherea, uric, zapis. (Numeroase ~ îi atestă acest fapt istoric.) 8. act, document, legitimație. (Rog prezentați ~iile!)

scorpia de hîrtie s. v. SCORPIONUL DE CĂRȚI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hîrtie (hîrtii), s. f.1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat etc. – 2. Foaie de hîrtie. – 3. Act, document, înscris. – 4. Ban de hîrtie, bancnotă. – Mr. hîrtie. Ngr. χάρτι, pl. χαρτιά (Murnu 28; DAR), în parte prin intermediul sl. (bg., sb.) chartija. Este dublet al lui hartă. Sec. XVII; prima fabrică de hîrtie din Moldova datează din 1583, și din Muntenia din jurul anului 1640. – Der. hîrțoagă, s. f. (hîrtie, act fără valoare; mapă; cărțoi), cu suf. peiorativ -og; hîrțălog, s. n. (mapă), prin încrucișare cu terfelog (Iordan, BF, IX, 120); hîrțogărie, s. f. (birocrație).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scârța-scârța s.m. (pop. și fam.) mâzgălitor de hârtie, scriitoraș.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HÂRTÍE (< sl.) s. f. 1. Material care se prezintă sub formă de foi subțiri, folosit pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc.; este fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre animale, minerale, artificiale sau sintetice și de materiale de umplutură, de încleiere și de colorare. Inventată în sec. 2 de chinezul Tsai-Lun, este răspândită în sec. 6-7 în țările Asiei și abia în sec. 11-12 în Europa. Producția de h. s-a dezvoltat după apariția tiparului. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) pe hârtie = a scrie, a redacta. 2. Foaie de hârtie (1) scrisă sau tipărită. 3. Act oficial de legitimare, scrisoare, document, bancnotă etc. 4. (FIN.) H. de valoare = titlu de valoare negociabil care conferă drepturi patrimoniale, pentru deținătorii lor, conform legii și în condițiile specifice de emisiune a acestora. Cuprinde valorile mobiliare (acțiuni, obligațiuni și instrumente financiare derivate) tranzacționate pe piața financiară, efectele de comerț (cambia, biletul la ordin, warant-ul, cecul), bonurile de tezaur tranzacționate pe piața monetară și creanțele ipotecare tranzacționate pe piața ipotecară. ◊ H.-monedă = bani de hârtie. 5. (SPORT) Categorie de box folosită numai la juniori, cu o greutate a corpului între 45 și 48 kg.

HÎRTIE subst. 1. – V., mold., 1750 (Sd XI 60); spătarul Vladul Hartie (16 B I 47, 90, 97) sub infl. gr. χαρτίον 2. Hîrtești (Mus; Cotr 53) sau Hărtești, Hîrtiești și odată scris chiar Hierăști, sat în Muscel (Cat).

Hîrtia suportă orice – Cicero, în Epistolele lui Către cunoscuți (Ad familiares, V, 12), spune: Epistola non erubescit (Scrisoarea nu roșește). După inventarea și răspîndirea hîrtiei, traducătorii au „modernizat” citatul: hîrtia nu roșește și, mai tîrziu: hîrtia suportă orice. Expresia servește spre a înfiera aberațiile, stupiditățile, trivialitățile ce apar în anumite tipărituri, sau spre a arăta că unele persoane își îngăduie să aștearnă pe hîrtie ceea ce le-ar fi rușine să comunice verbal. Dostoevschi face un joc de cuvinte pe această temă în Frații Karamazov, și anume: în biletul pe care-l trimite lui Alioșa, spre a-i mărturisi că-l iubește de mult și că-l vă iubi toată viața, Liza scrie: „Se zice că hîrtia nu roșește; îți jur că este fals și că eu m-am roșit toată”. În articolul Cu privire la bugetul de stat, Lenin folosește expresia în forma ei actuală: „oricine știe că hîrtia rabdă orice...” (Opere, vol. 5, pag. 318). LIT.

Petic de hîrtie – Cu aceste cuvinte a definit cancelarul german Bethmann-Hollweg, tratatele, la 4 august 1914. În acea zi (deci cu zece zile înainte de izbucnirea primului război mondial), sir Edward Goschen, ambasadorul Marii Britanii la Berlin, se prezentă în audiență cancelarului, notificîndu-i că Anglia va declara război Reichului, dacă acesta nu va respecta tratatul internațional prin care era garantată neutralitatea Belgiei (tratat semnat și de Germania). „Cum? – răspunse Bethmann-Hollweg – vreți să faceți război unei națiuni înrudite (Kaizerul era văr cu regele Angliei) pentru un petic de hîrtie?” Vorbele acestea: scrap of paper (consemnate pentru prima oară în englezește) au ajuns să fie cunoscute grație raportului făcut de ambasadorul britanic, raport publicat într-o „carte albastră”. De atunci expresia „petic de hîrtie” și-a extins sfera de aplicație, fiind astăzi întrebuințată pentru orice act nerespectat, pentru orice hîrtie fără de valoare. IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scârța-scârța pe hârtie expr. 1. (peior.) funcționar. 2. autor de literatură de slabă calitate.

Intrare: Hartie
Hartie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hartie
Intrare: hârtie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârtie
  • hârtia
plural
  • hârtii
  • hârtiile
genitiv-dativ singular
  • hârtii
  • hârtiei
plural
  • hârtii
  • hârtiilor
vocativ singular
plural
cârtie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hitrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărtie
  • hărtia
plural
  • hărtii
  • hărtiile
genitiv-dativ singular
  • hărtii
  • hărtiei
plural
  • hărtii
  • hărtiilor
vocativ singular
plural
Intrare: Hârtie
Hârtie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hârtie
Intrare: hârtie-monedă
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârtie-mone
  • hârtia-mone
plural
genitiv-dativ singular
  • hârtii-mone
  • hârtiei-mone
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârtie-mone
  • hârtia-mone
plural
genitiv-dativ singular
  • hârtii-mone
  • hârtiei-mone
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scârța-scârța / -pe-hârtie (s.f.)
scârța-scârța2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârța-scârța
  • scârța-scârța
plural
  • scârța-scârța
  • scârța-scârța
genitiv-dativ singular
  • scârța-scârța
  • scârța-scârța
plural
  • scârța-scârța
  • scârța-scârța
vocativ singular
plural
scârța-scârța-pe-hârtie2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârța-scârța-pe-hârtie
  • scârța-scârța-pe-hârtie
plural
  • scârța-scârța-pe-hârtie
  • scârța-scârța-pe-hârtie
genitiv-dativ singular
  • scârța-scârța-pe-hârtie
  • scârța-scârța-pe-hârtie
plural
  • scârța-scârța-pe-hârtie
  • scârța-scârța-pe-hârtie
vocativ singular
plural
Intrare: scârța-scârța / -pe-hârtie (s.m.)
scârța-scârța1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârța-scârța
  • scârța-scârța
plural
  • scârța-scârța
  • scârța-scârța
genitiv-dativ singular
  • scârța-scârța
  • scârța-scârța
plural
  • scârța-scârța
  • scârța-scârța
vocativ singular
plural
scârța-scârța-pe-hârtie1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârța-scârța-pe-hârtie
  • scârța-scârța-pe-hârtie
plural
  • scârța-scârța-pe-hârtie
  • scârța-scârța-pe-hârtie
genitiv-dativ singular
  • scârța-scârța-pe-hârtie
  • scârța-scârța-pe-hârtie
plural
  • scârța-scârța-pe-hârtie
  • scârța-scârța-pe-hârtie
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârtie, hârtiisubstantiv feminin

  • 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Îți sînt dator de multă vreme, amicul meu, o poezie: În inimă eu ți-o scrisesem, acum ți-o scriu și pe hîrtie. MACEDONSKI, O. I 217. DLRLC
    • format_quote Își pun cîte-o țoală în spate și cîte-un coif de hîrtie în cap și cîntă... de te scot din casă. CREANGĂ, A. 39. DLRLC
    • format_quote Vai, mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urît? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. DLRLC
    • chat_bubble A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a redacta ceva. DEX '09 DLRLC
  • 2. Foaie de hârtie (scrisă sau tipărită). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: hârtiuță
    • format_quote Hîrtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere. EMINESCU, N. 38. DLRLC
    • format_quote Duduca, cum văzu că scot hîrtia din buzunar, sări de se puse lîngă mine, invitînd toată adunarea a asculta. BOLINTINEANU, O. 318. DLRLC
    • format_quote Un bilet scris pe o hîrtie roză. NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
  • 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mergem la trebunal să dăm foc la hîrtiile ciocoilor. DUMITRIU, B. F. 107. DLRLC
    • format_quote Am fost întîi cu el, să-l primească la spitalul de la noi, și ne-au dat o hîrtie doftorii de-acolo, pe cum că să-l aducem aici. MIRONESCU, S. A. 32. DLRLC
    • format_quote Mai dăunăzi vine jăndaru c-o hîrtie în care se poroncea să sărbăm cu solenitate ziua onomastică a lui sfîntu... nu știu care. ALECSANDRI, T. I 245. DLRLC
    • 3.1. Act oficial cu care se poate legitima cineva. DLRLC
      sinonime: legitimație
      • format_quote Are hîrtii în regulă? întreabă maiorul veterinar. CAMILAR, N. II 455. DLRLC
  • 4. Ban de hârtie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bancnotă
    • format_quote El puse la o parte trei hîrtii de cîte o mie... dar teancul hîrtiilor de douăzeci îl lăsă în portofel. SLAVICI, O. I 356. DLRLC
    • 4.1. Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. DEX '09 DEX '98
  • 5. sport Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. DEX '98 DEX '09
etimologie:

hârtie-monedăsubstantiv feminin

  • 1. Bani de hârtie; bilet de bancă. DEX '09 DLRLC MDN '00
    sinonime: bancnotă

scârța-scârța, scârța-scârța / scârța-scârța-pe-hârtie, scârța-scârța-pe-hârtiesubstantiv masculin invariabil
scârța-scârța, scârța-scârța / scârța-scârța-pe-hârtie, scârța-scârța-pe-hârtiesubstantiv feminin invariabil

  • 1. Conțopist, funcționar, impiegat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Un bărbat falnic ca mine să fie dat în vileag de un scîrțai-scîrțai pe hîrtie? SADOVEANU, E. 221. DLRLC
    • format_quote Iacă, niște papugii... niște scîrța-scîrța pe hîrtie! Îi știm noi! CARAGIALE, O. I 44. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic