2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUȘTER, (I) gușteri, s. m., (II, III) guștere, s. n. I. S. m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). II. S. n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor. III. S. n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., sb. gušter.

gușter [At: H I 262 / V: guștere, guștire, guștir, gășter / Pl: ~i, ~e / E: srb gušter] 1 sm Specie de șopârlă veninoasă de culoare verde, galbenă sau neagră, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). 2 sm (Fig) Om perfid. 3 sn (Mpp) Boală a laringelui la copii (însoțită de apariția unor membrane false pe căile respiratorii), manifestată prin sufocare și tuse răgușită Si: crup2 (1). 4 sn (Reg) Gâtlej. 5 sn (Reg) Esofag. 6 sn (Reg) Uvulă. 7 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

GUȘTER, (I) gușteri, s. m., (II, III) guștere, s. n. I. S. m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). II. S. n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor. III. S. n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., scr. gušter.

GUȘTER, gușteri, s. m. 1. Specie de șopîrlă de culoare verde, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). Puii ei... erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopîrle, năpîrci și gușteri. ISPIRESCU, L. 348. Toate lighioanele... ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. ♦ Fig. Termen de ocară pentru oameni. Auzi, gușterul de ciocoi! Cică e dreptul lui! DUMITRIU, B. F. 67. Aha, gușter bătrîn, va să zică tu îl trimiteai să fure? PAS, Z. I 200. 2. (Regional) Gîtlej; esofag. Pe urmă, după alt răstimp, a bolborosit din gușter. SADOVEANU, N. p. 89. ♦ Omușor. (Atestat în forma regională gîșter) Nu striga... are să-ți sară gîșterul. CAMILAR, N. II 299. 3. (Med. pop.) Crup. – Variantă: (regional) gîșter s. m.

GUȘTER ~i m. 1) Șopârlă cu spatele verde și cu coada foarte lungă, care se hrănește cu insecte; șopârlă verde. 2) pop. Parte a tubului digestiv cuprins între faringe și stomac; esofag. 3) Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; omușor; uvulă; împărătuș. /<bulg., sb. gušter

GUȘTER s. n. (Mold.) Gîtlej. Că miiare cură din budzele a muiarea curvă carea pînă la o vreame îndulceaște gușterul său. DP, 16r. Etimologie: bg., scr. gušter. Cf. g î r l a n, g î r t a n, g u ș ă.

gușter m. 1. șopârlă mare verde (Lacerta viridis); 2. crup, anghină, numită și șopârlaiță; 3. Mold, gâtlej: măgarul începu a sbiera cât îi ținea gușterul; 4. omușor: căderea gușterului; 5. fig. văgăună de munte. [Slav. GUȘTERŬ, șopârlă; sensul 2 se explică prin conformațiunea gâtului batracienilor (cf. broaște, scrofule)].

gúșter m. (vsl. gušterŭ, ĭašterŭ, ĭašterica, ĭašterka, șopîrlă, bg. gušter, sîrb. gušter, gušterica, rus. ĭaščerica, ngr. gustéra, gusterítsa). Un fel de șopîrlă mare verde (lacérta viridis). Angină difterică (V. angină).

*angínă f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamațiunea gîtuluĭ. Angină difterică, o boală grea caracterizată pin unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop. bolfe și șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și crup și gușter). – Ob. anghină.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gușter2 (reg.) (gâtlej; boală) s. n., pl. guștere

gușter1 (animal) s. m., pl. gușteri

gușter1 (animal) s. m., pl. gușteri

gușter2 (gâtlej, boală) s. n., pl. guștere

gușter (gâtlej, boală la copii) s. n., pl. guștere

gușter (zool. ) s. m., pl. gușteri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GUȘTER s. v. beregată, crup, esofag, gâtlej, luetă, omușor, uvulă.

GUȘTER s. (ZOOL.; Lacerta viridis) (reg.) șopârlă.

GUȘTER s. (ZOOL.; Lacerta viridis) (reg.) șopîrlă.

gușter s. v. BEREGATĂ. CRUP. ESOFAG. GÎTLEJ. LUETĂ. OMUȘOR. UVULĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gușter (-ri), s. m.1. Varietate de șopîrlă, Lacerta viridis. – 2. Anghină difterică (pe laringe). – 3. Gît, gîtlej, beregată. – 4. Omușor. – 5. Anghină. – Mr. guștu, megl. gușter. Sl. (bg., sb., cr.) gušter (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 149; Cihac, II, 132; Berneker 363), cf. sl. jašterŭ „șopîrlă”, ngr. vουστέρα. Pentru semantism, cf. Cihac. – Der. gușteroaică, s. f. (șopîrlă); gușteriță, s. f. (parazit intestinal, la cai), din sl. jašterica, sb. gušterica, bg. gušterice (Conev 46), cf. ngr. γουστερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 24); gușterariță, s. f. (anghină).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gușter, gușteri s. m. 1. (peior.) grănicer. 2. persoană naivă.

Intrare: gușter (gât, boală)
gușter2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gușter
  • gușterul
  • gușteru‑
plural
  • guștere
  • gușterele
genitiv-dativ singular
  • gușter
  • gușterului
plural
  • guștere
  • gușterelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâșter
  • gâșterul
  • gâșteru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gâșter
  • gâșterului
plural
vocativ singular
plural
gășter2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gășter
  • gășterul
  • gășteru‑
plural
  • găștere
  • gășterele
genitiv-dativ singular
  • gășter
  • gășterului
plural
  • găștere
  • gășterelor
vocativ singular
plural
Intrare: gușter (șopârlă)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gușter
  • gușterul
  • gușteru‑
plural
  • gușteri
  • gușterii
genitiv-dativ singular
  • gușter
  • gușterului
plural
  • gușteri
  • gușterilor
vocativ singular
  • gușterule
  • guștere
plural
  • gușterilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gășter
  • gășterul
  • gășteru‑
plural
  • gășteri
  • gășterii
genitiv-dativ singular
  • gășter
  • gășterului
plural
  • gășteri
  • gășterilor
vocativ singular
  • gășterule
  • găștere
plural
  • gășterilor
guștere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guștir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guștire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gușter, gușteresubstantiv neutru

  • 1. regional Beregată, esofag, gâtlej. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe urmă, după alt răstimp, a bolborosit din gușter. SADOVEANU, N. p. 89. DLRLC
    • 1.1. Luetă, omușor, uvulă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu striga... are să-ți sară gîșterul. CAMILAR, N. II 299. DLRLC
  • 2. medicină popular Crup. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crup
etimologie:

gușter, gușterisubstantiv masculin

  • 1. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Puii ei... erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopîrle, năpîrci și gușteri. ISPIRESCU, L. 348. DLRLC
    • format_quote Toate lighioanele... ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. DLRLC
    • 1.1. figurat Termen de ocară pentru oameni. DLRLC
      • format_quote Auzi, gușterul de ciocoi! Cică e dreptul lui! DUMITRIU, B. F. 67. DLRLC
      • format_quote Aha, gușter bătrîn, va să zică tu îl trimiteai să fure? PAS, Z. I 200. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.