granulație sf [At: PONI, CH. 182 / V: (înv) ~iune^[1] / Pl: ~ii / E: fr granulation] 1 Structura granulară (1) a unei materii. 2 (Prc) Granulă (1). 3 (Med) Leziune organică formată din mici tumori care apar mai ales la suprafața membranelor mucoase și seroase. corectat(ă)

GRANULAȚIE, granulații, s. f. 1. Tumoare mică, rotundă, care se formează mai ales la suprafața membranelor mucoase și seroase, din cauza unor afecțiuni. 2. Conținutul unui material în granule de diferite mărimi, exprimat în procente de greutate.

GRANULAȚIE s.f. 1. Mic corpuscul caracteristic pentru anumite celule. ♦ Mică tumoare rotundă care se formează pe suprafața membranelor seroase și mucoase în anumite afecțiuni. 2. (Tehn.) Structura unui material granulos, exprimată în procente de greutate. [Gen. -iei, var. granulațiune s.f. / cf. fr. granulation].

GRANULAȚIE s. f. 1. mic corpuscul pentru anumite celule. ◊ mică tumoare rotundă pe suprafața membranelor seroase și mucoase în anumite afecțiuni. 2. structură a unui material granular, exprimată în procente de greutate. 3. nodozitate mică (de origine tuberculoasă). (< fr. granulation)

GRANULAȚIE ~i f. 1) Caracteristică a materialelor granulare determinată de mărimea granulelor componente. 2) Leziune constând din tumori mici, apărute mai ales pe suprafața membranelor mucoase secretate. /<fr. granulation

granulațiune sf vz granulație

GRANULAȚIUNE s.f. v. granulație.

*granulațiúne f. Acțiunea de a granula. Med. Bobițe care se produc pe mucoase în unele leziunĭ organice, pe unele rănĭ. Granulațiunĭ cenușiĭ, manifestațiunĭ tuberculoase ale ftiziiĭ acute. – Și -áție.

granulație (desp. -ți-e) s. f., art. granulația (desp. -ți-a), g.-d. art. granulației; pl. granulații, art. granulațiile (desp. -ți-i-)

granulație (-ți-e) s. f., art. granulația (-ți-a), g.-d. art. granulației; pl. granulații, art. granulațiile (-ți-i-)

granulație s. f. (sil. -ți-e), art. granulația (sil. -ți-a), g.-d. art. granulației; pl. granulații, art. granulațiile (sil. -ți-i-)

granulație