GRÂNAR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

granăr sm [At: CHEST. II, 10/4 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Muncitor care construiește case.

grânar [At: OLLĂNESCU, H. O. 101 / Pl: ~e sn, ~i sm / E: grâne (pl lui grâu) + -ar] 1 sn Magazie de cereale Si: hambar, (pop) jitniță. 2 sn (Fig) Ținut care produce (și exportă) grâne în cantități mari. 3 sm Negustor de cereale. corectat(ă)

GRÂNAR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Ținut sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

GRÎNAR¹, grînari, s. m. (Învechit) Negustor de grîne. A servit... la un grec, grînar și proprietar de șlepuri. GALACTION, O. I 113. Anii trec așa de repede, încît bine nu-ți dai seama cînd și cum cutare flăcău, rotar ori grînar, s-a schimbat în moș cutare. DELAVRANCEA, S. 213.

GRÎNAR², grînare, s. n. 1. Magazie de cereale; hambar, jitniță. Una [dintre chei] încuie celarul Și una grînarul. TOMA, C. V. 119. 2. Fig. Ținut sau țară care produce grîne din abundență și care aprovizionează altă regiune sau altă țară. Ucraina este unul din marile grînare ale Rusiei. SAHIA, U.R.S.S. 92.

GRÂNAR ~e n. 1) Încăpere pentru păstrarea grânelor; hambar. 2) fig. Regiune sau țară care produce multe grâne. /grâne + suf. ~ar

grânar m. vânzător de grâne.

grânar n. 1. magazie de grâne; 2. fig. țară mănoasă din care se scot multe grâne: Țara românească a fost grânarul Țarigradului. [Lat. GRANARIUM].

grînár m. Negustor de grîne, de cereale. S. n., pl. e. Hambar, magazie de grîne. Fig. Țara mănoasă: Țara Românească a fost grînaru Țarigraduluĭ.

grânar² (negustor) (înv.) s. m., pl. grânari

grânar¹ (hambar) s. n., pl. grânare

grânar² (hambar) s. n., pl. grânare

*grânar¹ (negustor) (înv.) s. m., pl. grânari

grânar (hambar) s. n., pl. grânare

GRÂNAR s. v. hambar.

GRÂNAR s. v. cerealist.

grînar s. v. CEREALIST.

GRÎNAR s. hambar, pătul, (reg.) magazin, (Transilv.) mogtar, (prin Transilv.) susai, (înv.) jitniță. (În ~ se depozitează cerealele.)

grânar, grânare s. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. ♦ (Sens biblic) Locul unde se vor aduna cei drepți în Bis. cerească în ziua secerișului sau a dreptei judecăți. – Din grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.