goarnă sf [At: H X, 467 / V: (rar) gor~ / Pl: ~ne / E: rs горн] 1 Instrument muzical de suflat, din alamă, folosit mai ales în armată Si: trâmbiță, trompetă. 2 (Gmț; îlv) A da pe ~ A bea băuturi alcoolice.

GOARNĂ, goarne, s. f. Trompetă, trîmbiță. Cînd porni glasul înalt de goarnă... soldații se aliniară. CAMILAR, N. I 205. Se aude rar, rar și cadențat, Goarna la o-nmormîntare militară de soldat. D. BOTEZ, P. O. 159. Goarna sună semnalul de alarmă. VLAHUȚĂ, O. A. I 157. A doua zi, dis-de-dimineață am auzit goarna, m-am îmbrăcat repede și m-am dus la companie. CARAGIALE, O. II 76.

GOARNĂ ~e f. Instrument muzical aerofon, folosit, mai ales, pentru semnalizări, constând dintr-un tub de alamă îndoit de două ori, cu clape și cu un capăt lărgit în formă de pâlnie, care emite sunete clare și pătrunzătoare; trompetă; trâmbiță. /<rus. gorn

goarnă f. trâmbiță militară. [Rus. GORNŬ (din fr. corne)].

goárnă (oa dift.) f., pl. e (rus. gorn, d. germ. horn, corn. V. fligorn și corn 2). Trompetă de infanterie.

gornă sf vz goarnă

oarnă^[1] sf vz goarnă

goarnă s. f., g.-d. art. goarnei; pl. goarne

goarnă s. f., g.-d. art. goarnei; pl. goarne

goarnă s. f., g.-d. art. goarnei; pl. goarne

GOARNĂ s. (MIL., MUZ.) trâmbiță, trompetă, (înv.) trompă, trubă.

GOARNĂ s. (MIL.) trîmbiță, trompetă, (înv.) trompă, trubă.

goarnă (goarne), s. f. – Trîmbiță, trompetă. Rus. gorn (DAR). – Sec. XIX. – Der. gornist, s. m. (trompetist), din rus. gornist.

goarnă v. corno signale.

goarnă, goarne s. f. gură.

a da pe goarnă / pe gură expr. (intl.) 1. a mărturisi / a-și recunoaște vina. 2. a denunța, a informa.