10 definiții pentru giumbușluc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIUMBUȘLUC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.

GIUMBUȘLUC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.

giumbușluc sn [At: ANGHEL-IOSIF, C. L. 192 / V: gimbișlâc, ~lâc / Pl: ~uri / E: giumbuș + -luc] 1 Faptă, vorbă, atitudine care înveselește Si: caraghioslâc, ghidușie, (iuz) giumbuș. 2 Grație. 3 (Prt) Glumă de prost gust.

GIUMBUȘLUC, giumbușlucuri, s. n. Caraghioslîc, ghidușie. Actorii se distrează și distrează și publicul cu mici giumbușlucuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 6/3. Nesăratele lui giumbușlucuri... îi scoseseră faima de băiat deștept. M. I. CARAGIALE, C. 15. Amfitrita, stînd culcată pe marginea mării, pe nisipul cald, visa, privind fața apei care se ridica și cădea săltată de tumbele și giumbușlucurile delfinilor, și, ca o femeie ce era, se ridică pe un cot ca să-i vadă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 192.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

giumbușluc (desp. gium-) s. n., pl. giumbușlucuri

giumbușluc (gium-) s. n., pl. giumbușlucuri

giumbușluc s. n. (sil. gium-), pl. giumbușlucuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GIUMBUȘLUC s. bufonerie, caraghioslîc, clovnerie, comicărie, (rar) bufonadă, paiațarlîc, paiațărie, (înv.) cabazlîc, giumbuș, mascaralîc, măscăriciune, măscărie, (înv., în Mold.) ghidușie.

Intrare: giumbușluc
giumbușluc substantiv neutru
  • silabație: gium-buș-luc info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giumbușluc
  • giumbușlucul
  • giumbușlucu‑
plural
  • giumbușlucuri
  • giumbușlucurile
genitiv-dativ singular
  • giumbușluc
  • giumbușlucului
plural
  • giumbușlucuri
  • giumbușlucurilor
vocativ singular
plural
gimbișlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gimbișlâc
  • gimbișlâcul
  • gimbișlâcu‑
plural
  • gimbișlâcuri
  • gimbișlâcurile
genitiv-dativ singular
  • gimbișlâc
  • gimbișlâcului
plural
  • gimbișlâcuri
  • gimbișlâcurilor
vocativ singular
plural
giumbușlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giumbușlâc
  • giumbușlâcul
  • giumbușlâcu‑
plural
  • giumbușlâcuri
  • giumbușlâcurile
genitiv-dativ singular
  • giumbușlâc
  • giumbușlâcului
plural
  • giumbușlâcuri
  • giumbușlâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

giumbușluc, giumbușlucurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.