GENERAL², -Ă, generali, -e, adj. 1. Care este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie; spec. categorie filosofică reflectând trăsăturile esențiale comune obiectelor dintr-o clasă. ♦ (Despre un fenomen sau o situație) Care privește pe toți, care cuprinde pe toți, la care participă toți (sau marea majoritate). 2. Care privește ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale, care se ocupă în linii mari de ceva. ◊ Cultură generală = cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale creațiilor din diferite domenii ale științei și artei. ◊ Loc. adv. În general = în linii mari; fără referire la un caz anumit. 3. Care se întâmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde o arie foarte largă sau totul. 4. Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc. Director general. – Din fr. général, lat. generalis.

general², ~ă [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 437/16 / Pl: ~i, ~e / E: fr général, lat generalis] 1-2 sn, a (Aspect) care este comun tuturor (sau marii majorități a ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie. 3 a Care privește ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale. 4 a Care se ocupă în linii mari de ceva. 5 a Stabilit prin generalizare. 6 a (Fig) Vag. 7 sn (Spc) Categorie filozofică reflectând trăsăturile esențiale comune obiectelor dintr-o clasă. 8-9 a (D. un fenomen sau o situație) Care privește (sau cuprinde) pe toți. 10 a La care participă toți (sau marea majoritate). 11 a (Îs) Cultură ~ă Cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale creațiilor din diferite domenii ale științei și artei. 12 a (Îlav) În ~ În linii mari. 13-14 a Care se întâmplă (sau există) pe o întindere mare. 15 a Care cuprinde o arie foarte largă sau totul. 16 a Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr-o instituție.

general¹ sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 353 / V: ~nar~, ~rar, ~ariu, ghenăr~, ghe~, ghenerar, ghenerariu, ghină~, (pop) ghinărariu, ghinerariș, ginărar, ginerar / Pl: ~i / E: fr général] 1 Grad de ofițer superior celui de colonel. 2 Persoană cu gradul de general¹ (1).

GENERAL², -Ă, generali, -e, adj. 1. Care este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie; spec. categorie filozofică reflectând trăsăturile esențiale comune obiectelor dintr-o clasă. ♦ (Despre un fenomen sau o situație) Care privește pe toți, care cuprinde pe toți, la care participă toți (sau marea majoritate). 2. Care privește ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale, care se ocupă în linii mari de ceva. ◊ Cultură generală = cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale creațiilor din diferite domenii ale științei și artei. ◊ Loc. adv. În general = în linii mari; fără referire la un caz anumit. 3. Care se întâmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde o arie foarte largă sau totul. 4. Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc. Director general. – Din fr. général, lat. generalis.

GENERAL², -Ă, generali, -e, adj. 1. (În opoziție cu particular) Comun tuturor ființelor sau obiectelor (dintr-o anumită categorie). Caracterele generale ale mamiferelor. ◊ (Substantivat, n.) E o punte între știință și artă, în sensul că și arta expune generalul, însă concret. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 5/4. ♦ (Despre un fenomen sau o situație) Care privește pe toți, care se referă la toată lumea; care cuprinde pe toți, la care participă toată lumea. Cauză generală. ▭ După o clipă de consternare generală, Deliceanu exclamă în culmea indignării: Asta e provocare directă la rebeliune! REBREANU, R. II 25. Sistemul dumitale... este a sacrifica interesele generale în favoarea intereselor individuale. BOLINTINEANU, O. 440. ◊ Criza generală a capitalismului v. criză. 2. Care privește ceva în ansamblu, care se ocupă în linii mari de ceva (fără oprire la detalii de specialitate). Medicină generală. Noțiuni generale de astronomie. ▭ Scoțînd în relief faptele fundamentale, recapitularea stimulează puterea de judecată a elevilor, îi ajută să-și formeze o concepție generală științifică despre lume. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 293, 1/1. ♦ (În opoziție cu parțial) Care îmbrățișează toate aspectele, cunoștințele, datele etc. Examen general. ◊ Cultură generală = (spre deosebire de cultura profesională sau de specialitate) cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale creațiilor și cuceririlor din diferitele domenii ale științei și ale artei. ◊ Loc. adv. În general = a) în ansamblu, în linii mari; îndeobște. Tînărul povesti că în general a găsit liniște. REBREANU, R. II 25; b) fără referire la un caz anumit; vag. Dă-mi un exemplu, nu-mi vorbi în general. În linii generale (sau în termeni generali) = în punctele esențiale, în aspectele principale. A prezenta o problemă în linii generale. 3. (Despre un fenomen, o situație; în opoziție cu local) Care se întîmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde totul. Ploaie generală. Anestezie generală. 4. (Ca determinant al unor substantive) Care are toată răspunderea în conducerea unei diviziuni anumite dintr-un minister, dintr-o instituție, întreprindere sau dintr-o organizație de masă. Director general ◊ Adunare generală = adunare (II 2), adesea reprezentînd organul suprem de conducere al unei organizații, la care iau parte, cu drept de vot, toți membrii acesteia. Adunarea generală este organul suprem de conducere al gospodăriei. STAT. GOSP. AGR. 40.

GENERAL¹, generali, s. m. Grad în ierarhia militară superior gradului de ofițer (azi, în ordinea ierarhică: general-maior, general-locotenent, general-colonel, general de armată); persoană avînd acest grad. S-a arătat printr-o crăpătură a ușii o șapcă de general. CAMILAR, N. II 92. Generalul trecu prin fața frontului. BRĂESCU, V. A. 107. În trecerea sa prin principate, generalul Kisseleff studie istoria și situația generală a principatelor. BOLINTINEANU, O. 253. – Variante: (neobișnuit) generar (NEGRUZZI, S. I 115), (popular și familiar) gheneral (CAMILAR, N. I 304, HODOȘ, P. P. 228), (învechit) ghenerar (GHICA, S. 15), (popular) ghinărar (COȘBUC, P. I 57, ALECSANDRI, T. 199, TEODORESCU, P. P. 174) s. m.

GENERAL, -Ă adj. 1. Comun, aplicabil unui mare număr de persoane, de ființe sau de lucruri dintr-o anumită categorie. ♦ Care privește multă lume, la care ia parte multă lume. 2. Universal. ♦ Care privește (se ocupă de) ceva în linii mari, în ansamblu, în ceea ce are esențial. ♦ (Despre noțiuni) Care rezultă dintr-o generalizare. 3. Care are loc, care există pe o mare întindere. 4. (Despre funcții, grade etc.) De rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, a unei întreprinderi etc. // s.n. (Fil.) Categorie filozofică care desemnează unitatea trăsăturilor fundamentale ale unei clase de obiecte și procese care, desemnînd esențialul, se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora. [Cf. fr. général, it. generale, lat. generalis].

GENERAL s.m. Cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoană care deține acest grad. [Cf. fr. général, rus. gheneral, germ. General].

GENERAL¹ s. m. 1. cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. général, rus. gheneral)

GENERAL², -Ă I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare număr de persoane, ființe sau obiecte dintr-o anumită categorie. ◊ care privește pe toți, la care ia parte multă lume. 2. universal. ◊ care privește, se ocupă de ceva în linii mari, în ceea ce are esențial. ◊ (despre noțiuni) care rezultă dintr-o generalizare. 3. care are loc, există pe o mare întindere. 4. (despre funcții, grade etc.) de rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, întreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnând unitatea trăsăturilor fundamentale, esențiale ale unei clase de obiecte și procese, care se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora. (< fr. général, lat. generalis)

GENERAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu particular, individual) Care se referă la toate cazurile sau la toți indivizii. Observații ~e. Regulă ~ă. 2) Care interesează pe marea majoritate sau pe toți; la care participă marea majoritate sau toți. Grevă ~ă. ◊ Repetiție ~ă ultima repetiție înaintea unei reprezentații în public. 3) și substantival Care este propriu tuturor elementelor unei clase; comun. Trăsătură ~ă. 4) Care cuprinde esențialul. Plan ~. ◊ În ~ luând în considerație doar cazurile de bază; fără referire la un caz particular. În linii ~e (sau mari) în ansamblu; exceptând detaliile. 5) (în opoziție cu local) Care se extinde peste tot; care cuprinde ceva în întregime. Anestezie ~ă. 6) Care poartă toată răspunderea în conducerea unui domeniu de activitate. Director ~. /<lat. generalis, fr. général

GENERAL² ~i m. Ofițer cu grad superior celui de colonel. * ~-maior ofițer cu grad superior celui de colonel și inferior celui de general-locotenent. ~-locotenent ofițer cu grad superior celui de general-maior și inferior celui de general-colonel. ~-colonel ofițer cu grad superior celui de general-locotenent și inferior celui de general de armată. ~ de armată ofițer cu grad superior celui de general-colonel. /<fr. général, germ. General

general a. 1. care e comun mai multor persoane sau lucruri; 2. de un sens nedeterminat, vag: într’un mod general; 3. care are puteri și funcțiuni de mare întindere: controlor general. ║ n. ceeace convine unei categorii întregi, unui tot: a conchide dela general la particular.

general m. comandant de brigadă, de divizie sau de corp de armată.

*generál, -ă adj. (lat. generális, d. génus, géneris, gen). Comun întreguluĭ gen, universal, peste tot: ploaĭe generală. Vag, îndecis, în opoz. cu special, particular, individual: a vorbi în terminĭ generalĭ. Care are putere (autoritate) peste tot: controlor, inspector, ofițer general. S. m. Ofițer care comandă o brigadă, o diviziune saŭ un corp de armată și chiar o armată întreagă, în care caz se maĭ numește și general suprem orĭ generalisim: La 1848 în Țara Românească, titlu de „spătar” fu înlocuit cu cel de „general” cu înțelesu de „căpetenia oștiĭ”. (V. căpitan, hatman, mareșal). Șefu unuĭ ordin de ĭezuițĭ. S. n. Lucru general: a trece de la general la special. În general, în mod general, în de obște.

genaral sm vz general

generar sm vz general¹

generariu sm vz general¹

ghenăral sm vz general¹

gheneral sm vz general¹

ghenerar sm vz general¹

ghenerariu sm vz general¹

ghinăral sm vz general¹

ghinărar¹ sm vz general¹

ghinărar² sn [At: H XVI, 161 / Pl: ~i / E: ns cf ghin] Unealtă de dulgherie (nedefinită mai îndeaproape).

ghinărariu sm vz general¹

ghinerari^[1] sm vz general¹

ginărar sm vz general¹

ginerar sm vz general¹

GENERAR s. m. v. general¹.

GHENERAL s. m. v. general.

GHENERAR s. m. v. general.

GHINĂRAR s. m. v. general.

GHENERAL, ghenerali, s. m. V. general¹.

președinte-director general s. m. Președinte care îndeplinește funcția de director general ◊ „Președintele-director general al societății producătoare de filme Gaumont, Jean Leduc, a înmânat «Legiunea de onoare» celebrei actrițe Michèle Morgan.” Cont. 14 III 69 p. 10. ◊ „Acuzatul principal J.V.R. președinte-director general al societății «Matesa» este pasibil [...] de o pedeapsă de 1290 ani închisoare.” Cont. 12 IV 74 p. 10 (din președinte + director general, după fr. président-directeur général; DMN 1966)

ghinărar m. pop. general. [Nemț. GENERAL: din terminologia militară austro-ungară].

ghinărár m. (rus. generál, ca căprar din capral). Pop. General, ofițer general.

general² s. m., pl. generali; abr. gen./g-ral

general (în ~) loc. adj., loc. adv. (o prezentare ~, a prezenta ~)

general¹ adj. m., pl. generali; f. generală, pl. generale (și: director general, școala generală)

+general³ s. n. (~ul și particularul)

general (în ~) loc. adv.

general¹ adj. m., pl. generali; f. generală, pl. generale

general² s. m., pl. generali; abr. g-ral/gen.

general adj. m., pl. generali; f. sg. generală, pl. generale

general s. m., pl. generali

general, -li.

+general de brigadă s. m. + prep. + s. f.

+general de flotilă aeriană (desp. -ri-a-) s. m. + prep. + s. f. + adj.

general-colonel s. m., pl. generali-colonei; abr. gen-col.

general-locotenent s. m., art. general-locotenentul; pl. generali-locotenenți; abr. gen.-lt.

general-maior s. m., pl. generali-maiori; abr. gen.-mr.

general-colonel s. m., pl. generali-colonei; abr. gen.-col.

general-locotenent s. m., pl. generali-locotenenți; abr. gen.-lt.

general-maior s. m., pl. generali-maiori; abr. gen.-mr.

general-colonel s. m., pl. generali-colonei

general-locotenent s. m., pl. generali-locotenenți

general-maior s. m. (sil. -ior), pl. generali-maiori

în general loc. adv.

general-colonel

general-locotenent

general-maior

în general.

GENERAL adj. 1. colectiv, comun, obștesc, public. (Probleme de interes ~.) 2. obștesc, universal. 3. v. unanim.

GENERAL adj. 1. colectiv, comun, obștesc, public. (Probleme de interes ~.) 2. obștesc. universal. (Pace ~.) 3. unanim. (Părerea ~.)

General ≠ individual, particular

General ≠ unic

GENERAL DE BRIGADĂ s. (MIL.) (înv.) brigadier.

GENERAL DE BRIGADĂ s. (MIL.) (înv.) brigadier.

general (generală), adj. – Care este comun tuturor ființelor sau obiectelor din aceeași categorie. Fr. général. – Der. general, s. m. (grad de ofițer superior), din fr., cu multe var. înv. sau pop.: gheneral, ghenerar, ghineral, ghinărar(iu), intrare în limbă din sec. XVIII prin intermediul rus. – Der. (din fr.) generalisim, s. m.; generalitate, s. f.; generaliza, vb.

GENERAL, -Ă adj. (cf. fr. général, it. generale, lat. generalis): în sintagmele fonetică generală, gramatică generală, lingvistică generală și sens general (v.).

scara completă (generală) a sunetelor muzicale v. frecvență; octavă (3).

general diez v. diez.

general ifes v. ifes.

ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE ȘI COMERȚ (în engl.: General Agreement on Tariffs and Trade – G.A.T.T.), organizație internațională guvernamentală, cu sediul la Geneva, creată în 1947 (își începe activitatea în 1948), în scopul dezvoltării comerțului mondial prin reducerea taxelor vamale, acordarea reciprocă a clauzei națiunii celei mai favorizate. Interzicerea restricțiilor cantitative la import și acordarea de concesii comerciale fără reciprocitate țărilor în curs de dezvoltare. Face parte din sistemul O.N.U. G.A.T.T., are 104 membri cu drepturi depline (1991), printre care și România (din 1971) și relații speciale cu încă 31 de state.

ASOCIAȚIA GENERALĂ A LUCRĂTORILOR DIN ROMÂNIA, organizație muncitorească profesională de ajutor reciproc. A activat între 1872-1873.

ASOCIAȚIA GENERALĂ A LUCRĂTORILOR DIN TIMIȘOARA, prima organizație muncitorească cu caracter politic din România. Creată în 1868, a avut strînse legături cu Internaționala I. Dizolvată în 1872.

CONGRESUL GENERAL AL BUCOVINEI, adunare întrunită la Cernăuți, în ziua de 28 nov. 1918. A hotărît „unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei... cu Regatul României”, reconfirmând decizia Adunării Naționale Constituante din 27 oct. 1918.

GENERAL ELECTRIC, societate americană de mașini și aparataj electric. Fondată (1892) la New York, a construit prima locomotivă electrică (1895) și un nou tip de locomotivă Diesel (1934). În 1986 a încorporat societatea RCA (Radio Corporation of America), iar în 1990 societatea franceză Thomas (echipament medical). Produce: echipamente electrice, electronice, medicale, locomotive, turbine, vehicule militare, sateliți ș.a.

GENERAL MOTORS CORPORATION, societate americană pentru construcția de automobile. Înființată (1908) la Detroit pentru fabricarea automobilelor Chevrolet, Pontiac, Oldsmobile, Buick, Cadillac. În prezent are filiale în Europa (Opel, Vauxhall, Holden) și legături de producție și afaceri cu 50 de societăți. Produce: automobile și camioane, echipament energetic și electronic, locomotive, avioane ș.a.

REVISTA GENERALĂ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI, publicație pedagogică fundată de Spiru Haret. A apărut la București (1905-19170 și 1923-1944) de 10 ori pe an.

STATELE GENERALE 1. (În Franța, între 1302 și 1789), instituție reprezentativă supremă a stărilor din care făceau parte deputații clerului, nobilimii și a stării a treia; erau convocate de către rege. În 1789 deputații stării a treia s-au declarat Adunare națională. 2. (În Țările de Jos, din 1463), instituție reprezentativă supremă a stărilor; în Regatul Olandei nume dat parlamentului bicameral – Staten Generaal -, care exercită puterea legislativă.

Generalul Iarnă – Expresie care a circulat foarte mult în presa mondială, în special în iarna anului 1941 -1942, cînd naziștii căutau pretexte meteorologice pentru a explica înfrîngerile suferite pe frontul de răsărit. Expresia totuși e mai veche, legată însă tot de o campanie în Rusia: campania lui Napoleon care s-a sfîrșit și ea cu un dezastru. Pe vremea aceea, și anume la 1 decembrie 1812, într-o gazetă satirică din Londra, apăruse desenul: „General Frost shaving the little Boney” (Generalul Ger săpunind pe micul Boney, adică Bonaparte). Se înțelegea că „Generalul Iarnă”, cu toate rigorile lui, e mai tare decît Napoleon cu toți generalii și toată strategia lor. Curînd expresia a intrat și în literatură. Poetul englez William Wordsworth a folosit-o în două poezii scrise în 1816. La 1855 altă revistă umoristică engleză „Punch”, alegîndu-și ca țintă a zeflemelilor ei pe țarul Nicolae I, i-a atribuit declarația următoare: „Rusia are doi generali pe care se poate temeinic bizui: generalul Ianuar și generalul Februar”. În fond, tot Generalul Iarnă. IST.

adunare generală expr. (glum.) ghiveci de legume