găzduire sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 103/12 / Pl: ~ri / E: găzdui] 1 Primire a cuiva în casă pentru o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2 Ședere pentru câtva timp în casa cuiva. 3 Administrare a treburilor unei gospodării.

GĂZDUIRE, găzduiri, s. f. (Mai ales construit cu verbele «a cere» și «a da») Acțiunea de a găzdui; primire, adăpostire, ospitalitate. Mulțumi încă o dată de buna găzduire. ISPIRESCU, L. 56. Ceru găzduire pentru seara. POPESCU, B. II 102. Întră în ogradă, se înfățișează înaintea boierului și cere găzduire. CREANGĂ, P. 301.

găzdui [At: GORJAN, H. I, 113 / Pzi: ~iesc / E: gazdă, cf srb gazdovati] 1 vt A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2 vi A rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva. 3 vi A administra treburile unei gospodării. corectat(ă)

GĂZDUI, găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la persoane) A primi în gazdă, a adăposti (pe timp limitat); a da ospitalitate. Cela ce găzdui pe Ercule îl ospătă și-l omeni ca pe nu știu cine. ISPIRESCU, U. 38. Portarul îl primi și îl găzdui pînă a doua zi. NEGRUZZI, S. I 219. 2. Intranz. A trage, a rămîne în gazdă; a locui provizoriu (undeva); a mînea (la cineva). Noaptea, găzduim la malul bălților, în căsuța pescarilor cu care sîntem prietini și tovarăși. SADOVEANU, O. A. II 148. În coasta casei, unde găzduiesc de cîtva timp, se arată, în azurul dimineții, un vîrf întunecos de piramidă. GALACTION, O. I 345. Dau numaidecît la casele lui Ion Matei, unde găzduiește tot timpul Moș Gheorghe cu alde fiică-sa. SP. POPESCU, M. G. 47. ◊ Refl. (Rar) Haideți împreună Veseli să pornim Și-ntr-o casă bună Să ne găzduim. ALECSANDRI, T. 120.

A GĂZDUI ~iesc 1. intranz. rar A fi în gazdă; a trăi la gazdă. 2. tranz. (persoane) A ține în gazdă. /gazdă + suf. ~ui

găzduì v. 1. a primi străini: bine găzduiți și bine ospătați; 2. a trage în gazdă: să ajung mai de vreme să găzduiesc la vreun sat PANN.

găzduĭésc v. tr. (d. gazdă. Tot așa sîrb. gazdovati). Primesc în gazdă, daŭ locuință. – Vechĭ și găzdăluĭesc. În Olt. găzduĭ (NPl. Ceaur, 104).

găzduire s. f., g.-d. art. găzduirii; pl. găzduiri

găzduire s. f., g.-d. art. găzduirii; pl. găzduiri

găzduire s. f., g.-d. art. găzduirii; pl. găzduiri

găzdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiesc, 3 sg. găzduiește, imperf. 1 găzduiam; conj. prez. 1 sg. să găzduiesc, 3 să găzduiască

găzdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiesc, imperf. 3 sg. găzduia; conj. prez. 3 să găzduiască

găzdui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiesc, imperf. 3 sg. găzduia; conj. prez. 3 sg. și pl. găzduiască

găzdui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiesc, conj. găzduiască)

GĂZDUIRE s. 1. adăpostire, primire, (Bucov.) încortelare. (~ cuiva în casa lui.) 2. (concr.) adăpost, sălaș, (pop.) sălășluire. (Cere ~; se îngrijește de ~.)

GĂZDUIRE s. 1. adăpostire, primire, (Bucov.) încortelare. (~ cuiva în casa lui.) 2. adăpost, sălaș, (pop.) sălășluire. (Cere ~; se îngrijește de ~.)

GĂZDUI vb. a adăposti, a primi, (pop.) a pripăși, a sălășlui, (reg.) a sălăși, (Bucov.) a încortela, (prin Ban. și Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălășui. (L-a ~ cu căldură.)

GĂZDUI vb. a adăposti, a primi, (pop.) a pripăși, a sălășlui, (reg.) a sălăși, (Bucov.) a încortela, (prin Ban. și Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălășui. (L-a ~ cu căldură în casa lui.)