2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUNCȚIONA, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionner (după funcție).
FUNCȚIONA, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionner (după funcție).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
FUNCȚIONAR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. Persoană care ocupă o funcție publică; persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionnaire (după funcție).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
funcționa vi [At: MAIORESCU, D. IV, 385 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr fonctionner] 1 A-și îndeplini rolul Si: a acționa. 2 (D. aparate, mecanisme etc.) A se afla în stare de funcționare (2) Si: a merge. 3 (D. aparate, mecanisme etc.) A îndeplini condițiile pentru a fi folosit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
funcționar, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. I, 36 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fonctionnaire] Persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ Si: slujbaș, (șdp) birocrat, (iuz) amploiat, (reg) brăslaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FUNCȚIONAR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ. [Pr.: -ți-o] – Din fr. fonctionnare (după funcție).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
FUNCȚIONA, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul; a fi în stare de funcționare. În fundul minelor, la ultimul orizont, se află motoarele care pun în mișcare pompele de apă. Acestea sînt aproape tot atît de puternice ca și acelea care, la suprafață, fac să funcționeze grelele ascensoare. BOGZA, V. J. 83. Aștept un telefon și aș vrea ca aparatul să funcționeze. SEBASTIAN, T. 73. – Pronunțat: -ți-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUNCȚIONAR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. (Uneori determinat prin «public») Persoană care îndeplinește în schimbul unui salariu o funcție administrativă în cadrul unei întreprinderi sau instituții de stat sau particulare; slujbaș. Prin birouri, funcționarii fumau liniștiți sau scriau aplecați pe registre. JIANU, C. 123. Mie-mi place să mă servească funcționarul cu tragere de inimă. CARAGIALE, O. I 103. – Pronunțat: -ți-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUNCȚIONA vb. I. intr. A-și exercita funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, în stare de funcționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. fonctionner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUNCȚIONAR, -Ă s.m. și f. Persoană care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau într-o instituție; slujbaș. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. fonctionnaire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUNCȚIONA vb. intr. a-și exercita funcția, rolul; a fi în stare de activitate. (< fr. fonctionner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FUNCȚIONAR, -Ă s. m. f. cel care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau instituție. (< fr. fonctionnaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A FUNCȚIONA ~ez intranz. (despre mașini, aparate etc.) A-și îndeplini funcția; a se afla în acțiune; a lucra; a merge. [Sil. -ți-o-] /<fr. fonctionner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FUNCȚIONAR ~a, (~i, ~e) m. și f. Persoană angajată într-o funcție administrativă. /<fr. fonctionnaire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
funcționà v. a-și împlini funcțiunea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*funcționár, -ă s. (d. funcțiune; fr. fonctionnaire). Care împlinește o funcțiune publică saŭ privată: ministru e cel înalt funcționar în stat. V. cinovnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*funcționéz v. intr. (d. funcțiune; fr. fonctionner). Împlinesc o funcțiune (ca om orĭ ca mașină): această mașină funcționează bine. Îs pus în acțiune: această fabrică funcționează maĭ mult ĭarna.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
funcționa (a ~) (desp. func-ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. funcționez, 3 funcționează; conj. prez. 1 sg. să funcționez, 3 să funcționeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
funcționară (desp. func-ți-o-) s. f., g.-d. art. funcționarei; pl. funcționare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
funcționa (a ~) (func-ți-o-) vb., ind. prez. 3 funcționează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
funcționară (func-ți-o-) s. f., g.-d. art. funcționarei; pl. funcționare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
funcționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. funcționează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
funcționară s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. funcționarei; pl. funcționare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FUNCȚIONA vb. 1. v. lucra. 2. (rar) a ființa. (~ un birou special de informații.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FUNCȚIONAR s. slujbaș, (ieșit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o întreprindere.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FUNCȚIONA vb. 1. a lucra, a servi, a sluji, (înv.) a posluși. (~ ca laborantă de 10 ani.) 2. (rar) a ființa. (~ un birou special de informații.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUNCȚIONAR s. slujbaș, (ieșit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o întreprindere.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: func-ți-o-na
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: func-ți-o-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
funcționa, funcționezverb
- 1. A-și îndeplini funcția, rolul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: lucra
- În fundul minelor, la ultimul orizont, se află motoarele care pun în mișcare pompele de apă. Acestea sînt aproape tot atît de puternice ca și acelea care, la suprafață, fac să funcționeze grelele ascensoare. BOGZA, V. J. 83. DLRLC
- Aștept un telefon și aș vrea ca aparatul să funcționeze. SEBASTIAN, T. 73. DLRLC
- 1.1. A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: merge
-
etimologie:
- fonctionner (după funcție). DEX '09 DEX '98 DN
funcționar, funcționarisubstantiv masculin funcționară, funcționaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care ocupă o funcție publică; persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ. DEX '09 DLRLC DNsinonime: slujbaș diminutive: funcționăraș
- Prin birouri, funcționarii fumau liniștiți sau scriau aplecați pe registre. JIANU, C. 123. DLRLC
- Mie-mi place să mă servească funcționarul cu tragere de inimă. CARAGIALE, O. I 103. DLRLC
-
etimologie:
- fonctionnaire (după funcție). DEX '09 DN