10 definiții pentru forfoteală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FORFOTEALĂ, forfoteli, s. f. Forfotă. – Forfoti + suf. -eală.
FORFOTEALĂ, forfoteli, s. f. Forfotă. – Forfoti + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
forfoteală sf [At: CARAGIALE, M. 46 / V: fâlf~ / Pl: ~eli / E: forfoti + -eală] Forfotă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FORFOTEALĂ, forfoteli, s. f. Forfotă. În gară e forfoteală de nedescris. SAHIA, N. 48. La conac, tingirile și căldările clocotesc, grătarele sfirîie, cîntă lăutarii, forfoteală și larmă mare. CARAGIALE, O. I 369. ◊ (Poetic) Șalupa țîșni ca o săgeată sub forfoteala helicei. BART, E. 110.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
forfoteală f. agitare continuă: sgomotul și forfoteala mulțimii CAR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fâlfoteală sf vz forfoteală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
forfoteală s. f., g.-d. art. forfotelii; pl. forfoteli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
forfoteală s. f., g.-d. art. forfotelii; pl. forfoteli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
forfoteală s. f., g.-d. art. forfotelii; pl. forfoteli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FORFOTEALĂ s. v. forfotă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FORFOTEALĂ s. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Pe străzi era o ~ de nedescris.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
forfoteală, forfotelisubstantiv feminin
- 1. Forfotă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: forfotă
- În gară e forfoteală de nedescris. SAHIA, N. 48. DLRLC
- La conac, tingirile și căldările clocotesc, grătarele sfirîie, cîntă lăutarii, forfoteală și larmă mare. CARAGIALE, O. I 369. DLRLC
- Șalupa țîșni ca o săgeată sub forfoteala helicei. BART, E. 110. DLRLC
-
etimologie:
- Forfoti + sufix -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.